Elena Aprozeanu

Când pleci, din nou, pribeag, spre lumea de tăceri, a câta oară, crești, în suflet noi dureri când lași să curgă timp hain pe străzi pustii mă pierd ninsoare-n gol, știind că n-ai să vii. Aș

Lucru bun din temelie Cunună-și ține Biruința Când sădești cu Bucurie Statornicia și Credința. Când vrei să duci războiul orb, Să treci prăpăstii de-ncercare; Când ți-a crescut în piept un

Pe când ei nu erau povești nemuritoare, Când fraged se-mpleteau ca florile astrale, O dimineață caldă, în gustar născută, A nemurit iubirea în veșnicia mută. Grădinile musteau în mii de

Cuvintele sunt de nisip în foi, Rostirea lor nu își mai are rost. Castele de silabe-ar fi un soi De zgură peste iarna-n care-am fost. S-au diluat petale în zăpezi Cu-atâtea ceasuri numărate-n

Într-o zi de vară lungă mă certa al meu fecior Cum că nu mai vrea fasole și meniu-i demodat, Nici orez nu îi mai place, că ar vrea ceva ușor „Mămăligă, barabule?... Plec la market!” și-a

Despre așteptare la români De când e satul gol sunt mai deștept Că stau în capul său și tot aștept Să fiu admis și-n fine... declarat, La inundațiile ce vin, un sinistrat. Ce-i vechi sunt

E vreme de iubit precum ninsori Îmbrățișează mări, într-un amurg, Cum fulgii,-n tainic vals, plutesc în zori Se-avântă calzi, pe coama unui murg. E vreme de iubit în albul burg Cum fulgii

Locuim pe o planetă mare, cât un infinit, De aceea ochii noștrii încă nu s-au întâlnit Să se-amestece în iriși, să se zbată geană-n geană, Să le fie doar o pleoapă și o singură sprânceană, Să

Așa frumos ningea când te-am găsit În mantia cu fir de viorele, Cu fulgii mari cernuți din cer spășit Râdeam în broderii de răcorele. Așa frumos te-am strâns la pieptul meu Și toți

Când pleacă iarna-n hibernare Ne lasă-n dar un mic sărut: Un "do" de jos, pentru-nceput Fără parfum, fără culoare. În lunga zi de așteptare Singurătatea l-a durut, Plecându-și ochii în

Ai fost model, decenii, ai fost un angajat, până-ntr-o zi în care un SPAM în DOS ai luat și-ai înțeles că hardul îți este virusat. Sfios, umil trudind, ca orice simplu om te-ai trezit deodată

Doar vise dragi din care-ți iei magia nopții fără lună când singur treci pribeag pe-alei și nu e nimeni să îți spună "noapte bună!" Și lacrimi mari că tot inunzi

Se aprind văpăi în burtă Fiindcă e revelion, Să mâncăm, viața e scurtă, Porci, viței - batalion! Ia și țuică, vin, daiquiri Ca să intri-n forme noi Și să dai dezamăgirii Starea de a fi

e noapte și-i mult prea târziu de-acum să nu cred în blestem când moartea mă ară și știu: zadarnic mă chemi și te chem cu demonul tandru pătruns ca râuri prin sângele meu aștept un zadarnic

Ce timid mai zâmbești cu privirea de crin și sfios ocolești spre tărâmul marin. Te întorci, uneori, ca un flux mătăsos și mă pierd sub ninsori pe tărâmul muntos. Mai revin

Deșteptul ornic m-a trezit, Dar eu mă-nvârt fără temei Secundele s-au prea scumpit, Așa le cumperi, vrei nu vrei. Mi-e truda calfă și zidar, Dintr-un cutremur nu mă las. Mai pun o piatră la

Tu poți fura nisipul dintr-o mare Și soarele îl poți fura din cer? Să iei găsirea dintr-o căutare? Sau fură Iliada lui Homer! Poți să desparți viorile de strune, Pe Adeline de

În ochii triști ascundem curcubeie, Cuvintele nu-și mai găsesc rostiri. Am și uitat cum este o scânteie Și visele se pierd în amăgiri. Cu lacrimile ud setoase flori, Dar inima se-nchide,

Cât aș vrea în poarta lunii În mirarea ta, cu sânii, Să te mai dezmierd cât ține Cerul, soarele, în mine, Să te sorb din ochi în ochi Ca pe-un cântec de deochi, Să te sorb din gură-n gură Ca

Chiar dacă stăm în doi sub clar de lună Și-aceleași vechi dorințe ne străbat Nu știu de ce nu suntem împreună Și calea noastră e un drum curbat! Chiar dacă numărăm aceleași lacrimi N-avem

Că ardem lumânări în ochii goi Și nu zărim o cale spre sărut E numai vina lutului din noi Cu sufletul în el căzut. Nu știu și nu-nțeleg de unde Nu contenesc din ochi să cadă Atâtea ploi,

Închisă între brazi ce tac pe sub nămeți, cu tropotul de cai în mătase gri, o rugă albă țes din glasuri de asceți ca treptele spre cer - senin că îmi scrii. Doar mărgăritare murmură sub