zvârcolire
am ajuns pe strada îngustă a refuzului am apăsat butonul „așa nu mai merge” am răspuns „da” la întrebarea „sunteți sigur că ați intrat în colaps” secunde lungi de agonie virgină mai cred că poate
Ce visam și eu odată – cariera mea de piatră
Pe o pânză de lapte, cu ață de cer mă învăța bunica să cos cruciulițe. „Și-acuma-mpunge acu’-n fundu’ lu’ ăla”-mi spunea și râdeam, apoi vedeam cum pe buzele ei umede luceau razele
ieftin
două bucăți de tablă neagră decupate în formă de inimă pirogravate cu modele florale colorate în verde puțin umflate mimând plinătatea au unit golul într-un vid intrinsec mai târziu inima a
salvare
poetul nu iartă te extrage te sustrage ție însuți până rămâi o coajă aruncată în pustiul cuvântului atunci deprinzi retragerea în carapace a sentimentelor ajunse în talciocul iluziilor dar
job description
Dumnezeu e ocupat cu noile amestecuri e complicată sortarea catastifele cu păcătoși nu mai există baza de date electronică a fost compromisă a crescut cererea de poleială omul înflorește prin