zvârcolire

am ajuns pe strada îngustă a refuzului am apăsat butonul „așa nu mai merge” am răspuns „da” la întrebarea „sunteți sigur că ați intrat în colaps” secunde lungi de agonie virgină mai cred că poate nu era momentul reiau planul de pe discul de vinil tocit îl recit poetic și nu accept finalul un rânjet prelungește cuvintele seci în elasticul „va fi mai bine” pasărea cu trupul despărțit de cap se zvârcolește în țărâna ideii de pace prin posturi și rugăciuni sufletul setat pe datoria sfântă de a pălmui de trezire îmi arată am luat pastila „nu” doar pentru că plecase puțin credința în vacanță am ieșit să-mi plimb genunchii privesc de sus trupul inert abia atunci îl iau pe Dumnezeu de guler „Iartă-mi, Doamne, rătăcirea, vreau un elastic ferm!”