ieftin

două bucăți de tablă neagră decupate în formă de inimă pirogravate cu modele florale colorate în verde puțin umflate mimând plinătatea au unit golul într-un vid intrinsec mai târziu inima a căzut zgomotul a trezit un pic adormirea dezmorțind amorțirea o idee năstrușnică a exaltat singurul simț rămas viu și i-a pus un șnur de mărțișor cum între noi erau mărăcini atât de mari îmi schimbam zilnic boldul de înfipt tinicheaua în piept apoi a înțeles că nu are încotro și trebuie să recunoască ziua femeii să intre în rândul lumii și să compună un cadou măcar de ochii ei ai lumii știa că mopul de spălat geamuri era unealta necesară ce mă apăra de căderea în gol îi spuneam că jos am prietenii mei copacii care mă vor prinde în brațele lor dar între timp mi-am luat alura de elefant și planul meu a căzut de atunci spăl des geamurile fiindcă nu am înțeles care este locul și rolul sau nu le-am acceptat pe cele impuse așa că totul e neclar și tulbure în final sau cel puțin așa vreau să cred zilnic în final ziua sfintei fecioare mi-a adus o mașină nouă de călcat cămăși sucite și pantaloni aristocrați recunosc mi-am rupt toate crăcile de sub mine stau cu privirea agățată în vârf gata să plesnesc în soarele saharian netezind cu aburi de locomotivă rufele răsculate de lipsa unui mâine ieftin de înjurătura unui ieri posac de un azi priponit în infern nu mai cred deci am murit deja toate planurile mi-au trecut nisipoase printre degete și nicio răzvrătire nu mai mișcă pe frontul de est doar așteptarea latră uneori la sperietorile de ciori înălțate inutil între doi morți