Ela Victoria Luca

fiindcă de o vreme tot citindu-te abia se decripta urma de lumină a literei, fiindcă probabil plămânul stâng a lăsat loc vieții-din-poezie sau poeziei-din-viață, fiindcă s-au întors lighioanele cu ochii în sus căutând vara din lăuntrul ploilor, scriitura ta astăzi e respirabilă. s-a mai deschis o fereastră. să nu uit: mereu citesc în cerc textele tale, fiecare, pe rând, parcă ar compune un ritual al trecerilor. aici este o \"trecere\" prin aerul viu.

Ela

nici fir de polemică, cel puțin eu una nu am perceput așa nici părerea ta, nici a mea.
și libertatea, și fericirea, și frumusețea au un preț, o \"zeciuială\", cumva.
keep the tranquillity, I\'m a simple spirit.

Ela
Ela

senzația că orice legătură se rupe, spoturile interioare se transmit intermitent prin cuvinte-care-sparg sau cuvinte-care-sunt-sparte de imagini, afecte, senzații, eul se supune acestei scindări/fragmentări multiple, până când devine o rețea de nuclei, de insule, de particule între care până și comunicare devine aproape imposibilă, dezintegrarea, atingând și memoria primă, fiind inevitabilă. bine realizată procesualitatea aceasta, așa percep eu acum înainte de somn. cumva în micro, nu în macro. sau poate, pentru a vedea nano-spațiile și interstițiile de suflet-spirit, trebuie un zoom până la macro-entitate. în fiecare dintre noi doarme/există în latență (și) un pygmalion.

Ela

Adela, mulțumesc, comentariul tău succint se cuprinde în piatra fină a unui inel de vers. Așteptăm și impresii desfășurate.

Ioana, uneori ieșirea din metaforă este o intrare în existență, și invers. Dincolo de frumos-urât, viața în amplitudinea ei.

Romulus, nu intenționată este \"dojana\", iar rechizitoriul poate stă cuprins în această pledoare cumva pentru trăire autentică. Nu ocupa două locuri, fiindcă mereu e cineva fără.

Pașa, punctele roșii cu lumina lor intermitentă îmi amintesc de aritmia unui cord, ca atunci când existența depășește registrul estetic și e musai să eviți vidul.

Alberto, când scriu, eu nu am \"public țintă\", ca în managmentul proiectelor. Nu cred că se poate scrie pentru o \"țintă\" anume. De aeea sunt scrieri pentru fiecare, cititorul rezonează/simte/se regăsește într-unul sau în altul sau... Cât despre întrebarea ta, libertatea are și ea un preț, exterior/interior.

Mulțumesc frumos tuturor.

Ela

nu e rost de mâhniri inutile. pentru acest nivel ai avut voturile echipei editoriale. la bun drum mai departe.

steluța lui vasile

Carmen, alege din ceea ce citești exact ceea ce înlătură sau atenuează vidul, chiar dacă marja de frumusețe este mai mult sau mai puțin vizibilă uneori.

Leonard, vinovată de urâțenia literei, scriitoarea s-o decis să se autoexileze în anumie lumini ale sunteleor. Să vedem cum ducem mai departe vidul, visul și altele asemenea.

Mulțumesc vouă, Ela

A se reciti regulile site-ului privind comentariile și discuțiile de tip \"chat\". În plus, creșterea numărului de comentarii offtopic duce la scăderea nivelului autorilor.

nu știu cât mai este până devii reporteriță, dar: începând de astăzi textele și comentariile tale vor intra automat pe site. de aceea te rog să editezi cu atenție textele, fără diacritice lipsă, greșeli editare, de punctuație etc. te mai rog să (re)citești regulile, if necessary. și te așteptăm cu texte și comentarii literare tot mai bune. succes!

Ela

Andrei, când te mai bântuie duhul \"ștergerilor\", te rog luptă-te cu el,alungă-l, ucide-l, sau trimite-l la mine, că am eu ac de aburul lui. If you know what I mean. :)

Ela

The rules are the rules, always necessary. Am primit versurile. Invocația timpurilor primordiale, a frumuseții mereu nedescoperite, a enigmelor începutului, a tot ce ne cheamă în a descoperii sensurile inițiale, toate acestea le primești cumva într-un vis, chiar dacă pentru a înțelege mai departe, trebuie să explorezi dincolo de limitele fiiinței-care-visează. Mulțumesc frumos.

Ela

Pașa, da, toate planurile contradictorii/polare converg, toate materiile se dizolvă unele într-altele, în momentul în care finalurile se lasă deschise și lumea brută nu își mai decupează spații în noi.

Ecaterina, comentariul tău se păstrează pe o linie înalt-etică de care eu nu eram atât de conștientă atunci când am scris, posibil preaimplicată fiind în actul scrierii, însă citind acum agale și cunoscând acest registru etic al meu, îmi dau seama că poți privi această poezie și pe veritcalitatea ființării, nu doar a adorației și dăruirii de sine.

Anghel, această gestică sacrală nu ar fi avut sens dacă sacrul nu mi-ar fi fost însămânțat de la naștere, din primele zile de viață. Incantațiile acestor imnuri acvatice le cheamă în mine marea. Frumoasă invidia ta, o primesc.

Carmen, greul din poezie este aparent și dacă poți transforma fiecare vers în imaginea ce îl comune și în starea ce-l hrănește, atunci complexul se dizolvă într-o particulă de aer poetic, simplă


Ted, tezaurul este întotdeauna în noi, îl primim moștenire de la ancestors, rareori putem conștientiza și tot mai rar avem capacitatea de a ne integra Conștiinței, pentru a recunoaște în noi și a asculta de vocea lăuntrică a contemplării și a revelației, care ție îți vorbește, simplu, așa cum de altfel, uite, cum înaltul se întâmplă


Mulțumesc frumos tuturor pentru plăcerea de a vă citi comentariile.

Ela

a nu se edita titlurile în întregime cu majuscule. vă rog corectați. mulțumesc.

începând de astăzi, vei putea selecta textele bune și le vei putea înstela, argumentat literar, în acord cu precizările din reguli și ghidul steluțarului. succes mai departe,

Ela

a fi în echilibru atunci când apreciezi un text este dificil, fiindcă adesea plăcerile, afectele, impresiile de gradul I sunt predominante, iar receptivitatea este cumva inundată de valul lor, de aceea reflectarea poate fi adumbrită și pasul spre linia datului facil este simplu. uneori exigența e vie, alteori e adormită în latență. aici nu pot veni decât cu o pledoare pentru autoexigență și conștiință artistică, atât pentru autor, cât și pentru comentatori. fiindcă dacă în sculptură atâta materie brută se elimină pentru o formă esențializată și demnă de contemplare, aidoma se poate întâmpla și în poezie. atunci când se întâmplă. iar privitorul, dacă nu are ochii larg deschiși, atunci cade în capcana materiilor brute și strălucirilor de secundă.
mă iertați pentru această reflecție, însă e un mesaj sincer și sper eu echilibrat petru autori și comentatori, e un crez dintre crezurile mele.

Ela

Exact aceasta a fost intenția: trecerea de la spații închis-generalizante la cele deschis-profund-particulariante, care să dea cititorului revelarea din final. Mulțumesc.

Ela

Dacă la șaisprezece ani găsești un asemenea răspuns, îmi pot imagina simplu cât de profund-înalt vei descoperi și înțelege realitățile, indiferent de spațiul lor de revelare. Îți mulțumesc pentru această rezonanță.

Ela

despre libertate în actul poetic putem scrie - așa cum s-au tot scris și rescris - tomuri de cărți. despre zăbrelele spiritului și \"cele nouă pietre\" ale jocului terțiar e mai greu de poetizat atunci când noul poate fi doar o patină modificant-deformantă a lumilor pierdute.
dali-dalida-dalailama poate fi jocul cu iluziile, dar poate fi și metaforizarea realului trecut-în-prezent până la limita particulelor, vocabulelor, vocalelor și a nerostirii. fiindcă în acest \"scrieți\" voi, dar scrieți \"versuri\" noi, depinde mereu unde cade accentul. oricum, orice alegere se face, \"ritualul este inutil\" dacă uităm de tați și de ancestors. Thanks for this good poetry

Ela

dacă în majoritatea fragmentelor \"alterus\" mizai pe dialog, aici, deși adresabilitatea se păstrează, miza îmi pare monologul, fiindcă senzația, în toate paragrafele, este că se produce o lentă și discontinuă desprindere-reapropiere, depărtare-reacceptare a \"alterus\"-ului. de aici și \"imposibilul\", fiindcă atunci când te afli \"in-between\", alegerea ți-e imposibilă, o vreme.
aș fi eliminat \"un an întreg\", e mult prea evident încă din titlu. cumva dezagreabil rezonant \"sânge monstruos\". însă bine redată de-corporalizarea și dez-identificarea până la confuzie și pierdere de sine.

Ela

însă percep poezia aceasta ca începând de la strofa a doua, prima pare ruptă cumva, chiar încărcată, am încercat să o citesc și ca prolog, însă tot rămâne ca ceva în plus. bine construite sunt strofele 2 și 3, finalul se diluează un pic. poate așa percep eu acum, cu simțurile toate deschise.

Ela