Cronică de cenaclu

Sala mare a teatrului de păpuși „Cărăbușul pitic”. Azi e joi și au venit poeții fruntași ai urbei pentru a celebra întrunirea săptămânală a cenaclului „Dragobetele melancolic și zburător”. Lume multă, ca la circ. Prezidentul de onoare al cenaclului, domnul Zdrahonovici, stă la masa principală. Bea, ca de obicei, multă apă minerală, așa i-a recomandat medicul de familie, pentru că are efecte benefice asupra pietrelor la rinichi. Domnul Zdrahonovici, unul dintre cei mai iubiți poeți ai urbei, are alături pe domnișoara Madiola, poetă de renume județean, autoarea volumului de poezii în vers alb „Și guguștucii mor de sete”. Alături de aceste 2 personalități ale poetristicii județene stau, printre alții, domnul Iorgu, poet pensionar, văduv, fost sudor, domnul Mihăilescu, epigramist în mare vogă, domnișoara Cuculeasa, posesoarea unor sâni de invidiat și Arthur, tânăra speranță a poeziei românești. Tânărul Arthur, pe nume real Ionuț Vasile are alături de el laptopul personal, din care va citi unele dintre cele mai noi creeații ale sale. -Deci! Atenție! Domnul Zdrahonovici face liniște cu vocea sa baritonală. Își toarnă pentru a 8-a oară un pahar de apă minerală, își drege glasul și începe o scurtă prezentare a poetului Arthur. Arthur, stundent în anul 3 la facultatea de filosofie din capitală, este posesorul unui deosebit talent poetic. Publicat în peste 30 de reviste literare și peste 121 de site-uri de literatură a adus metafora românească spre culmi nebănuite. Versurile sale, dotate cu un excelent cromatism lăuntric, au forța de penetrare a oricărei inimi reci și insensibile. Arthur roșește din abudență. Câteva poete de 17-18 ani îl privesc extaziate, suspinând. Arthur e slab, ca orice poet în formare, are tenul aceneic și părul creț. E un tânăr rușinos, dar, în versuri, se arătă a fi un Don Juan perpetuu și plin de dorințe perverse. -Arthur reușește sensibilizarea populație devoratoare de poezii prin metaforele sale pline de candoare și sugestivitate. Intervenția neașteptată a domnișoarei Cuculeasa îl indispune profund pe domnul Zdrahonovici. Acesta, iritat, îi face semne nervoase ospătarului de serviciu. -Ce faci bre cu apa aia? O aduci azi, că mă usuc de sete?! -Arthur e unul dintre puținii poeți contemporani care a reușit, prin simbolistica sa, reînvierea dorinței de a citi poezie a tinerei generații. Prin versuri sale a adus un beneficiu enorm poeziei, literaturii române într-un cuvânt, care, după cum știm cu toții, duce un război sângeros cu incultura. El este unul dintre purtătorii de stindard al luptei cotidiene și reale împotriva manelismului poetic și al telenovelelor. Începe să recite cu patos: „Oooo!!! Tu, iubita mea! Amforă cu gât de nimfă, Te aștept diseară, pe-o barcă, în larg Să împletim cu vorbe dulci și gânduri Sugestive O oră de amor, O oră de amor pasională. Tu ești pescărușul meu de noapte, Ești unicitatea gândului pervers Ce n-are contrarevers. Vreau să-ți țin sânii-n mâini Ca 2 lămâi stoarse de zeamă Și să ne iubim ca 2 zei păgâni.” Sala e străbătută de un murmur. Câteva tinere de la liceul de fete leșină. Arthur, ca un adevărat gentelman, sare de pe scaunului său și nu pierde ocazia de a pipăi sânii tinerelor leșinate. Agitația poetică se amplifică brusc. În sală intră, intempestiv, „Grupul de control și disciplină literară”, condus, după cum bine știm, de marele cenzor Eugen Bricioveanu. -Pe ei băieți! Mama lor de literați! Eugen Bricioveanu își motivează spusele c-o mișcare amplă din mâna stângă. Un fel de „Șarjați flăcăii mei!”. Cenzorii din grupul de control se năpustesc ca niște hiene hămesite asupra poeților, nuveliștilor și epigramiștilor din sală. -Nu mișcă nimeni! Rimele la control! Þipă Rică Panait, fost întemnițat pentru denigrarea trustului de presă „Rima&comp. Srl”. Nu vă merge cu mine bă sclifosiților! Rică e un tip impunător, are aproape 2 metrii în înălțime, o bărbie proeminentă și o burtă de gravidă în luna a 10-a. Dintre toți cenzorii el e cel mai agresiv. Dotat cu un fizic enorm, stârnește o frică ancestrală printre poeți, mai ales că e știut de toată lumea că a fost boxer amator de mare succes printre caftitorii din urbă. Cât despre talentul său de a cenzura, lumea spune că e un fidel căutător de greșeli ortografice și nimic mai mult. Bricioveanu scoate din geanta de pe umăr Dex-ul, Dicționarul de neologisme și „Istoria literaturii române” de G. Călinescu. -Protestez! Protestez în numele lui Euterpe. E o injustiție! E o crasă injustiție domnule Bricioveanu. Astfel de acțiuni nu se mai fac de pe vremea închiziției. Protestez în numele tuturor cetățenilor cu inimi de poeți. Cer dreptate și sprijinul tribunalului județean în combaterea acestei acțiuni violento-pseudoliterare! -Bă Zdrahonovici, dacă-ți aplic un croșeu literar ajungi direct, cu tot cu Euperpe ăsta al tău, pe băncile tribunalului. Mai tacă-ți fleanca aia de poliglot! Ce crezi că dacă faci apel la justiție scapi de mâna lungă a cenzurii?! Niet! Nu te scapă nimeni de noi bă! Avem mandat! Avem mandat chiar de la tribunal să vă investigăm calitatea rimelor.Rică se îndreaptă spre Bricioveanu. Scoate nene Bricioveanu mandatu’ ăla, ca să vadă și dumnealor cu cine stau de vorbă. -Toată lumea atenție la mine! Bricioveanu scoate din buzunarul de la piept o hârtie bătută la mașină. Voi citii din ordinul de registru și control literar: „Se autorizează „Grupul de control și disciplină literară” investigarea în amănunt și cu autoritate a Cenaclului literar „Dragobetele melancolic și zburător”. Acesta este suspectat de pervertirea minților tinerelor liceene din urbea noastră. Totodată, cei care vor fi găsiți vinovați de uzurparea moralei creștino-literare-democrate din județul nostru drag vor suporta consecințele la locul faptei.” Deci, prin autoritatea care mi-a fost încredințată, rimele la control! Pe ei băieți!!! Poeții sunt înmărmuriți. Singurul lucru la care nu se așteptau era ca cineva să le controlezele calitatea rimelor. Murmurul crește exponențial. Aici se termină textul meu, pentru că primăria a tăiat curentul în toată urbea și nu se mai distinge cu claritate cine lovește pe cine, sau cine a scos o rimă tăioasă și își croiește o potecă de scăpare spre ieșirea din teatru. Drumul spre nemurirea poetică e pavat cu dale pline de sânge, asta-i clar.