Ela Victoria Luca

dincoace/dincolo de discursiv, de narativ, care este realmente o abilitate a ta, pe care o vei valorifica în proză cu atât mai mult decât în poezie, este de observat/explorat un spațiu poetic în care pânza de sensuri/semnificații reușește să cuprindă lectorul într-un bun acordaj reprezentare/figurabil - emoție/stare/trăire - cuvânt/sintagmă/frazare - mesaj, iar ce este mai important în acest punct al creației tale, este că toate aceste elemente nu se mai ascund unele prin altele, ci sunt vizibile, sunt direct și echilibrat transmisibile, fluiditatea, coerența sunt aici remarcabile. nu mai surprinzi printr-un mental diamantin, tăios și prețios, ci printr-o extindere a lui spre zone vii, congruente cu viața sufletească, cu o istorie interioară, temporală, de transmis, de spus, cu o istorie de scris, neînchisă în literă totuși, fiindcă se desfășoară în lector, chiar dacă \"știi mai bine ca el\" (parafrazez versul tău) din ce punct apare fascicolul de gânduri și în ce punct se sfârșește poesis-ul. Ce aș regândi aici este enumerarea din strofa 2 )gările, parcurile, scările... diminețile). Deși trecerea asta prin locuri, obiecte, lucruri, oameni nu face decât să extindă cercurile compozite, nu atât ale limbajului, cât ale afectelor impregnate în el. Mici mici disonanțe în strofa 2 (toate ... poate.. spate), în strofa 3 - \"ca tine... de tine\". Însă se pierd în ansamblul poeziei, una dintre cele mai bune poezii ale autorului din ultimele luni.
Mi s-au întipărit în memorie, cu gravitate: \"între noi doar cimentul
nici măcar o mamă nu ne-ar fi putut apropia mai mult\"


Ela

Emoția autentică, emoția vie, emoția înaltă, emoția rafinată, elaborată, nu are cum să fie eiminată din poezie. Oricât ne-am feri de ea, am intelectualiza, am abstractiza, am perlabora, emoția din cuvânt, din reprezentare, din pânza de gânduri există. E viață. Dinamica vieții e tumultoasă, dinamica minții o urmează. Dinamica spiritului este cea care le cuprinde pe toate, în cele din urmă. Da, e un text-labirint, simplu și viu. Deschis inimii și minții, deopotrivă. E liber. Nu am cum renunța la a fi/a scrie astfel. Mulțumesc pentru semnul tău aici,

Ela

Nicio secundă să nu îți pară rău. Cât despre interioare labirintice, ele există în fiecare om, mai adânci, mai la suprafață. Fluxul vieții oricum ne străbate, cu tot ce înseamnă el, indiferent de alegerea noastră.

Ela

diacritice lipsă în strofa 2

Te rugăm răspunde tuturor comentatorilor într-un singur comentariu, nu în comentarii succesive, separat. Mulțumim.

Dana, sunt labirinturi prin acre trecem iar și iar, sunt altele pe care nu le străbatem decât atunci când există cineva la capătul lor, arătându-ne ieșirea. Sau pur și simplu primindu-ne.

Sorin, cu dragostea este compatibilă orice esență de aceeași natură cu ea, așa este. Rădăcinile vieții își au capătul dincolo de spațiile vizibile.

Ecaterina, cred că e totul bazat pe paradoxuri, iar paradoxurile se iau ca atare, nu se \"rezolvă\". Contează doar dacă le putem accepta sau nu. De aici și titlul paradoxal, și conținutul cu dublu sens.

Oana, am ales conștient doar fluxul și scrierea sub lupă. Restul, a curs firesc. Uf, să nu bubuie prea tare, că apoi mă voi feri să mai scriu așa.

Gelu, aprecierea este îndeajuns, mai ales aprecierea libertății.

Ela

Cristi, mulțumesc pt recomandarea lecturii, promit să o citesc agale.

Bogdan, în turnul nostru de pagini, mai ales astăzi când se sacot pe bandă rulantă scrieri și scriitori, cărți, reviste, școliți și parașcoliți, când din tot ce există nu știi ce mai are valoare și ce mai are rost, nu ai cum la un moment dat să te scuturi și pe tine din toate încheieturile, din toate mințile și să te trezești din \"hipnoza grandiozității\". Suntem mici, atât de mici, dar câtă importanță ne dăm, câtă gratulație...

Teodor, mă tem că totul e zadarnic, oricum vor exista mereu false valori, falși oameni, false personalități. Mereu vor exista mulțimi care să îi aclame, mereu. E greu somnul ăsta al rațiunii, e greu.

Pașa, goi lăuntric, multă strălucire la suprafață, multă importanță de sine, glasul convingător, multă pastiță și autopastișă, mult balast, și o lume în care marketingul născător și promovator de clișee-om, clișee-viață este strivitorul de spirit. Nu știu de e bine că am deschis subiectul, mă frământă de la 17 ani, continuu. Și în ultima vreme, mai intens ca oricând.


Nicolae, e un crez în scriitură, în artă, e un crez încă în spiritul viu și în vocație, e un crez că nu vom deveni \"lada de gunoi\" a existenței, cu \"poezii reciclabile\". Mă tem, Nicolae, de atâta banalitate, așa cum mă tem și de ipocrizie, de grandomanie, de falsități, de turnuri de stupiditate, de vitrinele-kitsch, de oamenii goi pe dinăuntru și așa mai departe.

Liviu, am ținut în frâu poeticul, am lăsat gândurile să se scrie așa cum erau. Și sunt încă altele pe care abia le-am strunit, care galopează prin mine și vor libere spre lume, dar e timp și pentru ele, cred.

Erika, e la \"personale\" fiindcă sunt gânduri, nu am intenționat \"poezie\". Deși eu și poezii am încadrat uneori la personale, atunci când era ceva cu o amprentă vădit personală. Eh, mofturile mele, pledoarând pentru un act de asumare de sine, de conștientizare, de trezire din somnul minții și din beția autosuficienței care ne roade pe dinăuntru fără să simțim.


Mulțumesc frumos tuturor, posibil aceste \"mofturi\" vor continua

Vă rugăm să nu mai invitați autorii să vă comenteze poeziile. Autorii comentează numai la alegerea lor. Astfel de invitații sunt în afara regulilor site-ului. Nu este prima oară când, într-un comentariu, apelați la autori pt a vă comenta textele.
Mulțumesc pt înțelegere.

explicație

Alexandru: a nu se posta mai mult de 2 texte pe zi. Pe 4 dec ai postat mai multe texte succesiv, de aceea 2 au fost clasate temporar de către un editor în \"pagină autor\". Acum voi aproba eu textele în pagina principală.
Ești rugat și pe viitor să postezi DOAR 2 texte pe zi.
Mulțumesc.

Alexandru: a nu se posta mai mult de 2 texte pe zi. Pe 4 dec ai postat mai multe texte succesiv, de aceea 2 au fost clasate temporar de către un editor în \"pagină autor\". Acum voi aproba eu textele în pagina principală.
Ești rugat și pe viitor să postezi DOAR 2 texte pe zi.
Mulțumesc.

pt cei ce se întreabă ce e cu sihla asta:

síhlă, síhle, s.f. (reg.) 1. pădure deasă de copaci tineri; hățiș. 2. numele mai multor specii de conifere: brad, molid, pin. 3. (în forma: silhă) trunchi de copac. 4. (în forma: silhă) nume de plantă; coada-calului.

Și uite așa, Dan, mi-ai amintit frumos de un citat pe care îl tot purtam în suflet prin adolescență: \"păduri... păduri ce-ar fi putut să fie...\". Mulțumesc.

Da, știu că e pozitiv mesajul, știu ce este sihla, chiar mi-a plăcut comparația. Știu și că ai dorit să dialoghezi cu Geroge pașa, pe marginea comentariului său. Eu am înțeles bine și mesajul lui, și pe al tău. Am încercat doar să detaliez și să specific să nu se transforme pagina de comentarii literare în polemică despre ce e simplu sau complex, ce e clișeu sau nu, ce i-a plăcut lui pașa sau nu, cine e sincer sau nu etc.
Cum este greu să fii și succint, și cald, și ferm, și imparțial atunci când transmiți un mesaj către 2 persoane în polemică, am spus și eu fuguța, înainte de a începe lucrul de dimineață, ce am avut de spus despre sihla mea interioară și poezie, despre transmitere și receptori. (Da, îmi tare place chestia asta cu sihla, am reținut. Nu mi-a plăcut că ai plasat-o în context psy, fiindcă eu sunt o persoană întreagă, nu pe secțiuni, iar sihla asta se regăstește în tot ce sunt. Cam așa. E liniște și sper ok pt toată lumea. Iată cum șiroie iar oameni prin realitatea asta ca un tavan fisurat. :) )

Ela, cu zâmbet

Răzvan, realitățile sunt și ele iluzii, fiindcă greu poți atinge o realitate pură, mereu există pânze, țesături, pojghițe, straturi de iluzii care acoperă orice real. Mai ales în spațiile din oameni.

George, voi ieși la vânătoare eu însămi, așa fac mereu, când am scris această poezie, mă împăcasem cu genitivalele. Iar \"ocolișurile\" sau \"ascunzișurile\" nu fac decât să dezvălui mai mult decât este intenția, depinde de ochiul privitor. Tu ai privit întregul așa cum a fost pus în poetic.

Dan, e bine în sihla asta, pădure tânără ea, ozon mult, respir amplu, am curățat de mult uscăturile, de aceea, crede-mă, scriu simplu, dar depinde pe ce paliere te plasezi. Sau ce e \"simplul\" pentru fiecare. Fiindcă poate pentru mine simplitatea și poezia înseamnă altceva decât pentru tine, pentru x, pentru y și așa mai departe, pentru fiecare din cele 4 miliarde de oameni.
Gândește-te bine înainte de a spune că poezia mea nu transmite, e destul de hilară afirmația ta. Mai ales că transmiterea mea, prin poezie sau nu, este întotdeauna, dar întotdeauna pe mai multe registre simultan. Deh, ce să-i faci, defectele mele, așa-s unii.
Și nici nu e vorba de emoție în sensul sentimentalismelor ieftine. Și nu va fi niciodată, mon cher. Cât despre acordajul transmițător - receptor în poezie, pot scrie o carte, chiar dacă s-au tooot scris de zeci de ani încoace.
Despre replica ta pt Pașa, e cam nelalocul ei, zău, fiindcă nu ai prins deloc firul autentic al lui Pașa. Iar Pașa, față de extrem de mulți alții, este un om sincer. Dar cum eu respect fiecare părere în parte, indiferent de locul ei, să fii fericit, să te scrii mai departe, cu simplul sau complexul tău, așa cum ți-e dată sihla.
Cât despre polemici, să fie în poezie, în managementul cultural, în politică, în jurnale, în alte spații. Aici e doar poezie. Așa că să oprim, te rog, polemicile, mai ales că ai avea cu cine să le duci, în alte spații. Eu nu sunt disponibilă pentru ele.

Ecaterina, conștientizarea, privirea lucidă înăuntrul tău, înăuntrul celorlalți, acceptarea realității dincolo de orice iluzie sau fantasmă sau fals, este singurul mod de a \"deschide spațiile\" și a respira aer pur, chiar și atunci când \"vin torente\" de oameni în sufletul tău. Senzitivitatea echilibrată este esențială pentru a nu fi prea permeabil. Iar dacă cineva există acolo pentru a te conține în spațiile lui, cât timp ți-e necesar, e benefic pentru lumina din tine.

Teodor, imaginile marcate de tine sunt cumva calate pe un real, dar devin metafore prin însăși situarea lor în planul lăuntric, prin mentalizare, psihizare. Aici nu atât sufocarea a vrut a fi redată, cât senzația de a fi cuprinzătorul preamultor sufletele deodată. Căldura necesară lor și aerul vital și pt ei, și pt tine.


Mulțumesc frumos tuturor,
Ela

Ligia, coboară prin noi lucrurile, oamneii, își găsește fiecare locul său, \"celula\", respirația, încolăcirea necesară respirației.

Vasile, e un aparent dezechilibru, dat de disproporția \"oameni\" (din primele 2 strofe) - \"tu\" (din ultima), când totul de fapt curge dintr-o realitate fisurată în spații mai mult sau mai puțin limitate. Numai un om poate fi conținătorul lumii noastre.

Ela

Cosmin, îs reci pereții, reci balustradele, absente zidurile vechi. Uneori o fotografie te face să percepi cu adevărat realitatea. Mai ales din tine.

Adrianule, în_treabă să fie răspunsul, fiindcă am, da am cearcănul și realități teribile în_cerc să cuprind așa încât să nu se spargă rotundul.

Ecaterina, percepția spațiilor, a limitelor dintre nimciuri și dragoste, a cadrelor care decupează realități, dialoguri între obiecte (ființa, lucruri) interne/externe, completează o imagine din care mereu, dar mereu cineva e absent.

Mulțumesc vouă,

Ela

vă rugăm citiți regulile site-ului.
completați în profilul dvs. Nume Și Prenume, întrucât pt nume necorespunzătoare sau incomplete, se penalizează cu nivel -10
detalii despre toate acestea, în reguli, pe prima pagină.

te rugăm completează în profilul tău nume și prenume, integral, conf. reguli site

Mulțumesc pentru interpretare și apreciere, rotundul adesea se obține numai după tăișuri, iar spiritul nu poate să se elibereze altfel decât sub o lamă care crestează materia, cumva. Da, finalul comentariului tău a fost și ideea pe care s-a clădit de la sine poemul acesta.

Ela

Mulțumim tare mult pentru prezența voastră numeroasă, caldă, vie la lansare (abia au fost volume în stand pt câtă lume...).

Pentru cei ce doresc să cumpere volumele editate la Brumar, ale Daniele Luca și Danielei Șontică, ele se pot comanda direct la editură:
comenzicarte@brumar.ro
și se găsesc și în București, la Librăria Muzeului Literaturii Române, pe bd. Dacia, chiar lângă muzeu.

Carmen, tăișul primordial, cel care ne separă definitiv de orice altă ordine originară, sau de un haos, sau de o primă materie.

Ecaterina, da, e un aliaj dens de moarte-viață, cumva mai gravă ca de obicei, deși mi-am promis să ies definitiv din acest registru, însă văd că persistă încă în adâncuri, cheamă la scriere.

Teodor, iubirea-ura, viața-moartea, eu-celălalt, materie-spirit etc., dualitățile noastre interioare, indelebile, ce ne locuiesc, ne porpulsează spre aktion.

Ioana, text ca o magmă, o materie originară din care spiritul încă nu a apărut, decât după o tăiere necesară. Greu nu atât prin afect, ci prin sens, prin temporalitate și spațialitate.

Doruleț, de te-ai regăsit în acel vers și îți este atâta de limpede, mă cam sperii, la anișorii tăi deja... Ia suie-te pe mustangul vieții și ieși din magma ceasta adâncă, eee. :)


Mulțumesc frumos tuturor,

Ela