anotimpul arahnidelor...

Nu vreau sa te supar
de fapt vreau si tocmai de aceea consider ca titlul dvs. spune mult despre poezia in sine. de o luminozitate aparte, consider
trecerea efemera prin lume un semn al anotimpurilor flamande, plina de culoare si frumusete. de aceea fluturii canta si liliecii alearga veseli pe ogorul poeziei noastre
care ne leaga sufletul de subtiori si alearga peste si prin vai
dar sa revenim la titlu

anotimPUL Arahnidelor iti zice ceva ?

nu vreau sa va supar
pline de

frumos spus,\"am pielea/ acoperită cu lene și/ vise spuse cu genele\".Mi-a plăcut.
Cu sinceritate,
Teodor Dume

\"dâre de\", starea ar fi mai sugestiv redată;
\"exasperare\"...este într-o altă gamă , aș schimba;
în strofa a doua aș renunța la \"și ei\"... pentru a fluidiza;
\"curioși\" ar putea fi conținut în tăietura de culoare a celor doi ochi;
\"durere mocnită\"...mai puțin întrezărită, se \"instalează\" doar la nivelul limbajului, poate sugerată ar părea credibilă în mai mare măsură.
desigur, părerea mea.

poemul e placut/linistitor.mi-a placut f mult:imi ies radacinile din pamant.
mcm

ca mai de fiecare dată, comentariile tale sînt pertinente, pline de obiectivitate, cu un grad mare de pătrundere a esenței textelor. Dacă reușeai să legi titlul de subtitlu constatai un lucru interesant. Dar așa... . Singurul tău dezavantaj este că te masturbezi în chiuvetă și frustrările dau năvală.
Nu vreau să te supăr.
Important este că viitorul criticii literare se așează cu temei.

prima trecere cu păreri interesante.
Te mai aștept.
Cu bine.

fii convins că voi analiza părerile tale și voi vedea cum va suna textul în noua formulă.

o trecere plăcută ca deobicei.
Cu bine.

Te rugăm răspunde tuturor comentatorilor într-un singur comentariu, nu în comentarii succesive, separat. Mulțumim.

Încep să nu mai înțeleg nimic din ce se întâmplă cu acești oameni din generația 80+
Nu vreau să par bătrânicios în discurs, dar parcă mai rău de atâta nu se poate. Sau se poate doar în Brazilia, unde haite de copii și puberi atacă ziua în amiaza mare oameni în piețe și îi deposedează de bunuri, în văzul lumii. Respectul s-a dus pe apa sâmbetei, activitatea unui critic/scriitor/poet autentic, recunoscut de confrați, e bagatelizată în stil epistolar de către unii tineri care încă mai face greșeli gramaticale și nu au publicat un rând, obscenitatea barocă ornează lipsa de substanță care, paradoxal, dă soma unui corp comun, format sub auspiciile acelui whatever aruncat de sub bandana purtată șmecherește și provocator, doar-doar le-ai zice ceva, ca să aibă pretext să-ți arate ei ție.
Pricep că vor să crească brusc, înțeleg că se cred ce nu pot fi încă, fie și numai din pricina vârstei fragede și a lipsei de experiență. Dar chiar așa? De unde atâta frustrare în ei de își fac un scop din a scuipa și denigra tot, de a devaloriza și relativiza tot ce nu le aparține? Cei din generația 60-70 nu erau atât de cu capsa pusă în condiții de dictatură și ei, când au atâtea oportunități, sunt ahtiați să se plimbe prin lume cu buldozerul, deschiși la prohab ostentativ. Se laudă cu melehia, cu toate cele firești și mai puțin firești, nu crează mare lucru dar au toate valorile în buzunarul de la piept, își aplică paradigma proprie pe orice suprafață pun ochii și pac cu verdictul. Sputa lor îmbracă perfect orice obiect care nu le aparține. Când aud de religie parcă dă Cel Rău în ei, când citesc ceva care nu conține nicio flegmă nu îi mai atinge nici cât negru sub unghie, dezabuzarea consumistă de paradă a pus stăpânire pe ei și tot ce e necoliniar cu traiectoria scuipatului pe care îl debitează e nonvaloare.
Cred că noi, cei mai în vârstă, ar trebui să nu ne mai iluzionăm că merită sprijiniți și iertați la nesfârșit și să ne reconsiderăm comportamentul față de domniile lor, prin pricipiul simetriei relaționale.
Sigur, excepțiile există și ele, bolduind norma.

se numeste ad hominem sa respingi o critica perfect pertinenta (aceea ca titlul anotimpul arahnidelor cuprinde o oribila cacofonie, oribila prin contrast cu textul, altfel nu era nici o problema) unor frustrari sexuale. pentru a consolida aceasta critica a criticii, autorul comentariului invoca si \"greseli de ortografie\" cind el insusi scrie creeaza cu un singur e. cine stie, poate pentru ca ar traduce la nausee prin greeata.

lipseste: \"atribuind-o\" (unor frustrari etc.)

Stimate dOmn
in fata juriului si a Comisiei Agonice tin sa reneg si sa relatez urmatoarele pre buna indestulare a gurilor netacute:

Eu, Laurentiu Enache, fiu al Anisoarei si al lui Petrica, nascut in Focsani strada Pictor Grigorescu nr 13 ap 22, avand grupa de sange AB, intrat in lume pe data de 25 decembrie 1984, o zi de o covarsitoare contopire mistica,
tin a va informa cu privire la o problema inrudita cu o perpetua dainuire metascilofizica ce a plecat din transhumanta neuronilor mei cumva haituiti de oscilatiile testosteroniene !
In ziua de decembrie a lui 13 2007 intrand in sediul caminului C4 din cadrul complexului de camine Targusor Copou am simtit o reala si profunda pasivitate in cel ce simte reducerea inerenta a obiectului procreator navigand deasupra netarmuitului closet si, cuprins de o reala empatie [citind versurile de mai sus] am dat curs imboldului de a regasi senzatia tactila !
Acesta a fost practic motivul pentru care vreau sa imi cer adanci scuze;
frustrat de faptul ca in camera iubitei mele din caminul c1
tot mai multe personaje isi etalau prezentele plictisitoare, am pasit agale spre caminul meu hotarat sa recurg la actiunea mai sus definita ! Dar ajuns in camera si citind randurile mai sus aruncate de Poet m-am simtit eliberat Cosmic si sexual, o senzatie ce debuteaza cu acceptarea premisei aristotelice ca sufletul este un eidos al corpului ! ! !
Vina imi apartine dragi colegi, prieteni, Draga Stimate dOmn, Stimabila Comisie, Stimabil Juriu,
pentru vorbele aruncate din frustrare in acest spatiu pur al regasirii armonice intru lumina si dreptate, adevar, frumusete si puritate existentiala !
Motiv pentru care
prin intermediul acestei scrisori deschise tin sa imi cer scuze public pentru neastampararea organului meu de simt
pentru neastampararea mea metafizica
pentru vorbele aruncate aiurea vis-a-vis de Opera Poetului adus in aceasta galceava pe nedrept.
Vedeti Dvs.
Poezia sa este frumoasa dar sufletul meu negru este contopit de sentimente vulgare si de flegme si mizerie si Liza Minelli
Draga dOmn, iarta-mi infantilitatea specifica varstei si pogoara-ti te rog ochii asupra mea si iarta-mi devierile lingvistice si testosteroniene !
cu adanca reverenta si umilinta,
al dvs

Laurentiu Enache.

creeaza.

multumesc Catalin, ma bucur ca ai scos esenta.

pentru mine polemicile devin stimulante. Sînt gata în orice moment să receptez părerea cuiva și să o folosesc precum un semnal de alarmă pe o anumită direcție. Scuzele tale, pentru că le-ai oferit, sînt acceptate fără nici un resentiment. Stilul teribilist în comentarii este doar pentru poză. Este de înțeles. Ți-am spus că nu mă supăr. În rest...
Numai bine.

pentru intervenția pertinentă, mulțumesc frumos !

atat textul poeziei, cat si chestia aia din titlu. de altfel o sa imi aprind o tigara sa ma incalzesc.

titlul este un joc. În volumul - UCIS PRIN LEHAMITE - aflat în curs de apariție, titlul acestei poezii este ANOTIMPUL PACHIDERMELOR MICI . Aici este un teren de joacă și lucrurile importante nu scapă nesupravegheate.
Cu bine.

o părere normală de cititor obișnuit.
Numai bine.