Ela Victoria Luca

Sunt ploi adorate intr-o nemarginire de suflet tinjind dupa o viata de dincolo de arsita. Acolo, in acel sfirsit de versuri este o ruga pina la lacrima zeilor. Multam, mic talmaci, te mai astept.

Drag, D

Dalba, mi-e greu sa spun mai mult decit tu singura simti ca este. E un poem confesiune către un alt suflet. Poate că este dintr-o cutremurare necesară. Poate o stare fără de care nu aș fi scris. Mulțam pentru cum simți cuvintele de după.

Alma, icoanele albe sunt neîntinarea, neprofanarea, lăcașul a ceea ce ne poate rămâne în suflet atunci când cenușa este luată de vânt. Să iubești ca și cum miezul pământului este inima ta. E aproape de neîndurare. Cred. Mulțam pentru sensul desprins în alb.

Mădălina, da, este uneori poate doar un fragment dintr-o zi în care totul capătă alt sens. Cred că știi bine ce înseamnă asta. Când te reconstruiești aproape din temelii. Resemnare, nu știu, un fel de împăcare cu ceva implacabil. Accepți fiindcă este necesar. Mai departe, până unde ține \"definitivul\" nu știu să îți răspund. Doar în imaginație pot face asta. :) Cuvinte care zdrobesc. Și fără de care nu ai fi putut vedea în tine mai departe. Mulțam pentru cerberea multiplelor sensuri.

Drag vouă,
D

Silvia, regret ca nu iti place. Si felul de a o spune il regret. In orice cay, deja nu ma mai ating astfel de remarci. Cred ca nici pe tine. Si tu ai avut la recomandate texte care nu au fost placute de o buna parte din noi. Lasa-l pe fiecare in timpul lui, la locul lui, in cuvintele lui. E demn asa. Si corect.

Alma, cineva, destul de curând, mi-a spus că valoarea unei poezii și a unui poet nu stă într-o stea, sau o reco. Și că atâta vreme cât poți învăța din fiecare experiență și poți scrie înspre Poezie, este puțin important câtă subiectivitate intră într-o \"comentare\". Eu nu am uitat acest lucru. Și scriu mai departe. Mulțumesc pentru cuvintele ce nu se pot uita.

D, D

Madalina, orice transformare profunda, inspre inaltare, este dureroasa, fiecare dalta care te sculpteaza taie in viu, nu in marmura sau bronz, taie in suflet, nu atit in trup sau gind. Si de aceea, intr-un atelier al fiintei ce esti, este imposibil sa scapi de neindulgenta cerului sau a pamintului; formele sunt deja descompuse in balasturi, se ajunge dur la acele calitati ale sufletului ce pot fi aduse la lumina. Insa metamorfoza este necesara, cu pretul oricarei agonii.
Un destin impus, ori o cale aleasa, uneori nu mai conteaza.
Viata isi continua mersul cu sau fara dalta sculptorului.

Pentru acest comentariu, admiratia mea. Te astept cu drag acolo unde cuvintele iti sunt esente.

Drag, D

O contra mai romantioasa asa, mai cu fata morgana, ba-i aici, ba nu-i aici. Si cind te uiti mai atent apare o pisica, dar nu oricum, tigrata si birmaneza. Immmmmmmm, ce gusturi are Bodoganelul la pisici. Ia sa ai grija ca nu te zgirie ca birmanezele sunt cica geloase foc. :))))

Mulatm fain, curind va fi si zece :))

Drag, D

cum sa fac sa nu fiu sincer
sa ma ascund dupa perdea
sa nu ma prinda iubita
c-am mai inselat-o
fara nici o tresarire?
ah, ce puicuta tresarea
aseara nelinistita rau!

si ma legase la ochi
nu mai puteam scoate o silaba
un sunet la cit eram de orbit
de uritenia ei
norocelul meu ca ce mai conta
ordinea inversa in care ma lua
era mai bine asa
eu nu vedeam nimic din ea
ea nimic din sine
eu nimic din mine
totul era bine

asemenea apei involburate se misca trupul

cum sa ii mai rezist
daca era ca o fiara
scapata din cusca
si era vai de canarul meu
fara colivie
asta nu mai e sihastrie!


intre peretii scorojiti de la motel
e imposibil sa te feresti de nebun(i)e


Bodo, la zeppelin te-am sarit, am inversat linistea. Si apoi, ai mai avut tu o poezie pe care nu am conrat-o ca era prea nu stiu cum cu o iubita, si ma gindeam sa nu sariti pe urma amindoi sa ma contrati sau sa ma luati la bataie cu facaletul acela din avaritia ta a opta. :))))

Drag, D

Bodo, zau, la cit de tandra era poezuca mea, la atita bataie cu facaletul visezi tu p-aicea. mai frate, ti s-o urit cu biniele vaz eu, ca iti arde (canicula asta, ravagii face!!!) de piele tabacita!! Pe vremea copilariei mele, cartierul bunciii se numea \"Tabacarie\", am asistat atunci in-groz-it-a cum loveau muncitorii aia in piei. Aocleu, Bodo, nu ti-as dori vreodata!
No, io-te ca amu` vai de linistea ta cu ordine inversata!

Drag, D

Ionut, e ca si cum fiecare din noi am avea la un moment dat un atelier din care ne nastem iarasi, sculptati spre a ne fi desavirsiti. Orice devenire este dureroasa. ma bucur ca ai putut simti aceste versuri feminine. Te mai astept cu drag.

Elia, esentializarea ramina dupa multe dalte, maini framintind materialul brut, ciopliri in suflet, stradania trairilor. Nici o forma nu poate da fondului valoarea autentica, doar daca se ajunge pina la esente. Multam pentru cit de frumos ma scrii.

Drag voua,
D

Mă bucură când este citit vers cu vers la o muzică a sufletului. Tu ai ascultat și mi-ai făcut auzită în mine poezia acum. Și mulțumesc pentru că uite, acum, acolo unde se împiedicau notele am schimbat cuvintele un pic, atât cât să nu mai bruieze. :) Tare bine îmi prinde când mi se spune unde se poate șlefui un vers.
Da, în a doua aprte schimb registrul, e un fel de redicrecționare a destinației. Și ultimul vers care îndreapăt apoi totul într-un singur cuvânt drag vorbește despre legăminte, fie ele în prietenie, în iubire, între străini, sau cu noi înșine. Într-o zi sigur voi rămâne un singur cuvânt.

Drag, D

Bodo, aici nu am înțeles bine dacă e solenza sau nu, că știam că nu. Apoi ce ai tu cu pădurile? :))) Nu te mai dosi în ele. Nu vezi, e clar: \"pe aici nu se trece\". Vrei un proces verbal pentru amendă între 5 milioane și 10 milioane (vechi)? :)))))))))))) Cam meriți după contra asta să te ia un bodyguard la rost! Eeeeeeeeeee! Și ia mâna de pe șiragul de perle că e interdicție de la Cuzrtea supremă, știu eu care!
No, apăi să ne cpntrăm, că văd că e mare canicula și măcar atât putem face. :)))))

Drag, D

Măi Bodo, dacă nu era săpic de râs la contra ta astăzi, mai ales la final :))) Taică-meu săracu\' n-are nici o vină de ce scriu eu aici și ce bodogănești tu contrariat :))) Și te rog eu să nu rămâi agățat de mine că nu supooooooooooooooooooort nici să mor. Dar de contrat nu-i bai, poți, că nu stai în umbră deloc. :)))))))
Mulțam fain, acu sper să și plouă. Că de râs am râs cu lacrimi. :)))))))))))))

Drag, D

Ada, frumos ai reamintit de Cioran. Sunt născută mării, căci acolo m-am născut și am devenit cea ce sunt. :) Și eu mănânc multe litere, de felul meu. :) Ne regăsim frumos.
Drag, D

De atât de departe mă privești cu albastrul tău și totuși atât de fin culegi anume versuri care par să învălui gleznele trăirilor, acoperindu-le... Întrebarea este adresată mie pe jumătate, ei pe jumătate. Căci aceste douăsprezece poeme sunt un dar al meu pentru o făptură alinătoare. :)
Mulțam, ce arcadă a cuvintelor construiești pentru mine, cea care nu a văzut niciodată vreun ocean, dar este născută mării...

Drag, D

Mă bucură vizita aceasta pe unul din tre poemele dedicate. Și faptul că ai desprins cele 3 versuri-cheie cu sensuri reverberante este semn că simți mesajul lor profund. te aștept cu drag pe pagina mea, oricând găsești ceva care să îți placă dsau nu ;).

Drag, D

Intermezzo, ca un fel de timp intre trecut-prezent-viitor. Amintirea a ceea ce ar fi putut sa fie. Sau poate nici macar. Poate doar incurcaturi, aparente, iluzii, o sampanie la aniversari si poate nici atit. Poate doar o shotie mica de-a mea, ca si cum poezia imi permite un joc al cuvintelor intr-o libertate care nu scotoceste printre femeile altora. :) Si nici macar printre cuvinte.
Tare mult mi-ar placea ca realitatea sa aiba tortul si sampania, fara iluzie-n rosu.
Multam fain pentru \"felia de tort\". Te mai astept acolo unde poemul iti spune ceva placut, neplacut, oricum nu \"nepasar\"\' ;)

Drag, D

Cum sa renunti la iuntilnirea in doi si sa ramai de unul singur numai ca sa iti ramina inca o suta in buzunar, mai fratioare?? Lasa ca iti deschide fata un credit ca sa ai maica colea pentru fetite, la o prajiturica, un film, o carte, o mare, ceva. Vai, vai si amar, chiar asa?? Si ce te-a apucat mai sa te iei de batrinicile alea?? Of of, canicula asta te face sa iti deplasezi bodoganeala de la tinerele la batrinele!! Mai, batrine sa fie bancnotele, nu fetele!! ;)))
Tiii, dar tare sugubat esti Bodo! Se pare ca la Baia Mare corabiile hazului nu s-au innecat. Mai lasa si pe-aici al capitala cite ceva umor, ca e nevoie mareeeeeee.

Drag, D

Io-te la Bodo ce strebgar se lasa asaltat de fete inamorate, dind buzna peste el, iar bitterul suedez ii este portia de 3 ori ep zi ca sa le faca fata. :)))) Pai cum sa te calugaretsi, Bodo?? Mai bine o terapie thalasica, acolo la Agogea, ia sa vezi tu ce de fete frumoase, una si una, poezie, valuri, valuri, soare, eheee, iti trece repede sfintenia matale. :)))) Multam fain, tare bine mi-a prins contra asta, astazi. te mai astept si pe celelalte, ca de`, ai promis!

Licurici, aici e aici: tare ma bucura ca esti si ca ti-a placut aceasta a cincea aparitie care vine manusa pe cea careia ii este sortita. Strofa a treia este un pas spre mai departe.
Mi-a placut sfatul, desi eu m-as sfatui: ce-ar fi sa ma las iubind, in sfirsit? ;) Rareori gleznele mele sunt descoperite, dar si cind sunt, sunt. :))) Multam tare mult sa te regasesc pe pagina mea, te mai astept cind doresti sa gusti culorile care iti plac.

Drag voua,
D

Tu scrii dragostea. Viața din ea, moartea din ea, răscolirea simțirilor, nedreptatea ontincă sau despre \" Despre temnițele propriului trup în care nu știu și nu vreau să știu ce se întâmplă. Cred că acolo Dumnezeu se privește în oglinzi și-și dă palme.\"
Tu scrii dragostea trăind-o în atâtea feluri încât și cuvintele pălesc, redând imagini abia figurabile, inedit de intense. \"Scriu despre o tristețe imensă cât viața care s-a alcătuit insidios în mine într-o coloană vertebrală infinită.\"
Tu scrii dragostea ca și cum ai respira și atât. Spaima de a respira uneori în nisipul iubirii: \"Scriu despre spaima de a uita totul, despre spaima de a deveni o coală cu prea multe ștersături de unde mai poți citi cu greu câte o frântură genială scoasă din uzul oricărui context.\"

Tu scrii dragostea fiindcă ea te scrie pe tine, interior, umplându-ți interstițiile de suflet.

Aici sunt pe pagina ta, de fiecare dată, uneori las semn și tu știi deja cum aleg eu acest uneori.

Drag, D

Poem esențializat, fără prețiozități, cuvinte trăite într-o maturitate a creației, fără necesitatea umplerii metaforice sau simbolice. Cuvinte-grai într-o poezie a plecărilor din iubire, în care sentimentul se lasă filtrat prin reflecție:
\"ca și cum timpul
n-ar fi mers
pe urma călcâielor\"
Timpul prin care mergem devine timpul care ucide prin intermediul celui care abia venind în viață prea timpuriu pleacă \"și care/a uitat să mă culce\".

Finalul fără final, căci drumul ne este înlănțuire, poemul pare că se dorește destrămat în alt poem, ca și cum strânsoarea aceea de viață \"în drum\", lasă cititorului dorința de a descătușa sufletul prins acolo, în aceste cuvinte:
\"m-a lăsat în picioare
strâns legată
în drum\"...

Ca și copacii, noi murim \"înn picioare\", câtă vreme ne suntem verticali, dincolo de orice părăsire posibilă sau ucidere lentă de suflet.

Mulțumesc pentru o lectură între noapte și zi.

Drag, D

Când se naște un suflet
parfum de falduri se înalță
spre ochii noștrii
îi amintim că suntem pentru el
uneori doar prilejul unei iubiri
unei treceri
ori poate doar o creație a minții
aici în rândul șapte
anii se văd râzând
zilele uneori încruntate
clipele imprevizibile
în loc de reflectoare
aprind ție azi
câteva stele necăzătoare

Mult drag, D(ora-aniela) dinspre un tarim sfint o imagine vie astăzi, ție.