Ela Victoria Luca

Cristian, intre doua luni, eu gust migdale spulberind taceri. E frumos aici, deosebit. deosebit este ceea ce simt. Multumesc mult pentru cit de intens simti.

Nicholas, ravie de te retrouver :) Sunt primii nori doar, eu pe o terasa sus, inconjurata de flori, gustind croissant aux amandes si cuprinsa de nostalgii. Si de dorinte intense. Maine? Cine poate stii? Im, tu ai fost la pescuit deja, diseara sigur esti obosit. :) Poate in alta seara, ceva mai aproape de luni dulci-amare.

Drag voua,

Ela

Florin, sunt aproape inmarmurita, caci drumuri strabat neincetat si deseori am gindit ca mereu esenta drumului este pasul. Un poem ce se scrie in esente si se citeste cu incintare de orice suflet hoinar.
Frumos:

\"gara închide în ea
toate esențele drumurilor
inclusiv a ultimului drum
le închide până-ntr-atât
că nici nu mai există
drumuri

și-un peron de melancolie
uneori\"

Felicitari, de tare departe!

Drag, Ela

Multam fain. Fireste ca si eu ma regasesc, ca de\'... Insa \"noblesse oblige, mon cheri\"...
Suparata? Hm...
E doar ceva din ceea ce sunt. Si un pic mai serioasa, si un pic zimbind.
Merci.

Versuri despre cuvinte decojite in jocuri de ape ale sufletelor, ele trec, apele, mereu. Sapa pietrele oricit ar fi ele de dure. Si uite asa, neintoarcerile noastre lasa urme pentru totdeauna. Cumva. Toti stim ce inseamna asta.
Multam mult de trecere, sper ca am raspuns un pic la intrebarile tale.

Ela

Eu am dimensiuni lumesti si cosmice, asa cum are orice faptura, asta nu inseamna visator sau cu capul in nori, desi uneori paote sa fie si asemnea stare, oricine o are. Aici este vorba de o imbinare intre esente, esente pe care le detinem in noi si este indeajuns sa poti inversa un pic sensul curgerii lucrurilor prin tine ca sa poti vedea ca ceea ce ai esti ceea ce esti ai, acolo unde oamenii vad sarpele poate este norul, acolo unde pot fi radacinile poate este doar o iluyie, acolo unde sunt doua trunchiuri mereu poate fi o ingemanare intre ceeea ce avem pe pamint si ceea ce suntem in ceruri. Nu cred ca sunt noua. Nu, deja sunt descoperite spre infinit. Al noualea cer este doar o iluyie, dincolo de el este viata autentica, fireste nu in logica omeneasca.
O interpretare a fiecarui cuvint, mi+ai adus Bogdan astăzi, ca și cum ai simțit cum cuvintele uneori ni se înrădăcinează în ceruri. Mulțumesc, admirația mea simplă pentru cum vezi lucrurile din tine. Dacă nu aveai și tu această dublă posesiune, nu puteai descifra aici sensurile. Să nu rămâi în al nouălea cer, niciodată mai mult decât este esențial înălțării.

Daniela

Multe din poeziile mele vor fi la personale. Alegerea imi apartine, fiindca simt ca au uneori cuvintele nuante de trairi sau de viata a oamenilor intilniti. Si de aceea este onest asa. Si mai sunt si alte motive, cu radacini mai adinci, in taceri. De multe ori atingem doar scoarta, da... Multam ca ai inteles regretul ascuns in aceste versuri.

Drag,
Ela

Da, Sorana, despre lumină îți grăiam și eu...Îți doresc să răsari din tristeți, mai presus de vidări și goliri. când vei fii acolo, te voi prinde.
Drag,
Ela

De dragoste să fie, de îl auzi așa. De neîntîmplare. Sau de ceva nedat înapoi... Mulțam, Nicholas, că în astă noapte n-ai dat înapoi citind și ai rămas pe podul meu suspendat de cuvinte. De Mărțișor mov.

Drag,
Ela

\"Sa nu cerem mai mult oamenilor
decit simpla lor viata
sa nu cerem mai mult plopilor
decit lungimile umbrelor
sa nu cerem mai mult cerului
decit neputinta stelelor
sa nu-i cerem mai mult ochiului
decit orbirea.\"

(Nichita, Intrucuvintare)

(sper ca mi-am amintit-o corect. Iertare pentru vreo greseala a rememorarii...)

Elioara, ia tu asa felioara mea de zimet rotund si ma lasa usor pe ape rotocoale facute de la pietrele aruncate stii tu unde, apoi vino de ia pamint caci pintec imi sunt si ma voi naste cer atunci cind copiii imi cer. Tu deja mi-ai cerut un mister. fecund. in plan secund. Se da o vendeta. Eu nu voi fii in viata asta, nici sa ma platesti bine, vedeta. :)

Multam de rotunjirea serilor,
Drag, Ela

\"impresie de strivire a diamantului
sub luciri exoterice de foc lăuntric\"

Aici nu mai pot râde, nu mai am cuvinte așchii încontratoare. Aici este o spargere a liricului în fine irizări, pe straturi de suflet, o apercepție interioară, endopsihică a unui sentiment de prăbușire: \"copleșit de senzația prăbușirii
nici o parabolă salvatoare a spiritului
nu mai e eficientă…\"... Sentiment într-o expresie abia trăibilă, ca și cum acel murmur divin acum neauzit, nemaimanifestat se lasă dincolo de spații transgresabile în cuvinte: \"lovesc o venă speriată
de sângele nesemnat în vârstele omenirii\"...
Reflectare a macrocosmosului în microcosmosul interior, veșnică pendulare a omului între celest și teluric, niciodată această dialectică a condiției umane nu va aduce liniștea în poet, căci mereu este acolo, ca un demon, indiferent de formă și chip, \"hulpavă
o gură primitivă
ce înghite fără regrete
microcosmosuri de inimi
aflate în combustie internă.\"

felicitări, Bogdan, este cred cel mai reușit al tău poem, din câte am citit eu pe paginata. Și nu știu de ce îmi amintește de o carte: \"Ispitele Sfântului Anton\" (cred că așa a fost tradusă la noi...)
Și cred că fiecare din a simțit cel puțin o dată în viață acest sentiment de prăbușire sau doar impresia lui, doar agonia pe marginea lui.

Drag, Ela

E o miscare ca in clepsidra: citim clasici, citim moderni, citim si clasici si moderni. Scriem cu rime sau versuri albe. Si ne intoarcem. Scriem iar. Modernismul pare greu de \"digerat\" uneori, dup Mari clasici, insa titlurile romanelor pe care ti le-am scris mai sus, in primul comentariu s-ar putea sa iti schimbe optica.
Iar la sfirsit am spus ceva simplu. E greu eseul, insa cu totii vom reflecta asupra lui. Caci vei stirni la reflectare, acum ca l-ai postat, si la comentarii. Fierbinte subiect, intr-adevar.
Scuza-ma si tu ca uneori nu ma fac limpede inteleasa tie.
Sper ca acum e mai clarut. :))

Drag, Ela

Din cintare si descintec
Tu poti scrie epigrame
Parca s-ar naste din pintec,
Buni copii de mii de grame!

El va pierde, asta este
Caci va fi ca in poveste
Te saruta pe o buza
Si-apoi zboara, buburuza!

Firefly, multam ca zbori prin sfertul meu de mers pe josul existentei. Celelalte trei sferturi de suflet imi sunt in alte vieti. Sufletul meu este schiop fiindca nu stie unde traieste mai bine, acolo in cele trei vieti din urma sau in cele trei ce vor fi... L-au luat pe sus apele simbetei cind m-am nascut. Mai in gluma, mai in serios, mai metaforic, mai concret... asa o fi. Merci, ma cherie. Sufletul tau imi e fidel...

Drag,
Ela

Nicholas, ce-mi cinta cocosii in dimineata atsa?! Marea deasupra, ca sa aibe cum sa se reverse. Deasupra nu in sens de superior-inferior, of course. Dar ai prins ideea, desigur. Si pe aceea ca, ori pamint, ori aer, ori metale, ori piatra, ori... tot noi suntem.
Multumesc fiindca stii sa inoti prin marile mele, desigur tu esti deja in ocean. Hai la fintina, totusi, cumpenele ne asteapta!
Drag, Ela

Mae, stiu ca stii si sunt diferite forme si apa ia diferite forme si muzeu, asa cum au rost muzeele in lumea asta. Chiar si muzee de literatura exista.
Voi construi si asa cum ma stii tu, mai lasa-ma un pic. :))
Ma bucur ca esti cititoarea mea si voi colinda si eu pe urmele tale. Luna mai este o luna hotaritoare.
Drag, Ela

Peta, de n-aș zbura printre oameni și tainele lor, n-as cunoaste nici visele, nici pământul, nici crestele. Mă bucură re-venirea ta pe scrierile mele.

Drag, Ela

Draga Miruna
In aproapele existentei tale, cuvintele-sfere sidefii se rotesc si te invirt intr-o muzica sfinta. Ai ascultat vreodata Mozart, un concert inregistrat in abatia Mont-St-Michel? Daca nu, te vor invalui ele, odata si-odata, sunetele pentru a simti cum te exista alte si alte cuvinte.
Multam mult pentru asternerea in sfere.

Drag, Ela

Mihaela, Mihaela, dorurile sub umbrela, le cintam inploi de vara, sa ne prinda-n miez de seara. In ritm de inima si dragoste, hora fetelor-ielelor prinsu-ne-a.

Elioara, Elioara, fuga ti-este asta seara, patima suratelor, viata nestematelor. Ia te joaca tu nitel, sa gasesti un iubitel.

Multam fain pentru cint si joc,
Ela

\"Nu-i bai, să nu-mi dai steluțe
Când ți-oi bate eu în ușă!\"

Pe sub stele de vei sta
Capul nu te va durea,
Fi\'ndca vine Marioara
Sa-ti iar... palarioara!