așchii de suflet

Bogdan,

am citit de cateva ori poezia aceasta pana sa ma hotarasc sa las un comentariu. Un comentariu de suflet pentru \"aschiile sufletului tau\". Nu voi aborda realizarea artistica, nu sunt investita sa fac acest lucru. Spun doar ca mi-a placut foarte mult mesajul poeziei tale. Cautarea in launtrul nostru este dureroasa, insa mereu creatoare.
Suferinta dupa pierderea a ceva drag - intuiesc aici o poveste - este \"gura ce inghite fara regrete microcosmosuri de inimi aflate in combustie interna@.
Foarte frumoasa poezia, desi trista, felicitari!

Adelina, multumesc de comentariul si aprecierile pe care le-ai facut si esti binevenita pe pagina mea oricand.

\"impresie de strivire a diamantului
sub luciri exoterice de foc lăuntric\"

Aici nu mai pot râde, nu mai am cuvinte așchii încontratoare. Aici este o spargere a liricului în fine irizări, pe straturi de suflet, o apercepție interioară, endopsihică a unui sentiment de prăbușire: \"copleșit de senzația prăbușirii
nici o parabolă salvatoare a spiritului
nu mai e eficientă…\"... Sentiment într-o expresie abia trăibilă, ca și cum acel murmur divin acum neauzit, nemaimanifestat se lasă dincolo de spații transgresabile în cuvinte: \"lovesc o venă speriată
de sângele nesemnat în vârstele omenirii\"...
Reflectare a macrocosmosului în microcosmosul interior, veșnică pendulare a omului între celest și teluric, niciodată această dialectică a condiției umane nu va aduce liniștea în poet, căci mereu este acolo, ca un demon, indiferent de formă și chip, \"hulpavă
o gură primitivă
ce înghite fără regrete
microcosmosuri de inimi
aflate în combustie internă.\"

felicitări, Bogdan, este cred cel mai reușit al tău poem, din câte am citit eu pe paginata. Și nu știu de ce îmi amintește de o carte: \"Ispitele Sfântului Anton\" (cred că așa a fost tradusă la noi...)
Și cred că fiecare din a simțit cel puțin o dată în viață acest sentiment de prăbușire sau doar impresia lui, doar agonia pe marginea lui.

Drag, Ela

Ela, coplesit de comentariul tau , si de interpretarile date (cat de bine ai intuit tu aceste framantari ale mele) nu pot decat sa-ti multumesc. Te astept oricand pe paginile mele fie incontrandu-ma, fie scriind asemenea comentarii, forand in esenta cuvintelor si a versurilor sensul poemului
Multumesc inca o data mult de tot

“se degradează așchii de suflet
tot așteptând reconstituirea vieții”
- gasesc aici vesnicia asteptarii. Cit poate astepta o aschie, ceva rupt dintr-un intreg, inainte de a se intoarce la suflet sau de a se pierde?
Este aici un univers impresionant, cerul placat cu stele, nu stele crescute pe cer, acolo unde le e locul; cadere de undeva de foarte sus; cautarea eficientei cind e vorba de suflet si de plutirea in gol este de prisos.

microcosmosuri de inimi
aflate în combustie internă - frumos despre arderile ce mistuie interiorul diamantului.

Drag,

Elia, da, toata viata omului este o ardere mocnita sau dimpotriva furtunoasa, pentru a ajunge, daca ajunge vreodata, sa straluceasca pe acel \"cer placat cu stele\" si sa lumineze de acolo ata macrocosmosul cat si alte microcosmosuri, pentru ca indragostitii de noapte instelata sa poata ridica ochii inspre cer, sa-si aleaga o stea si sa-si puna o dorinta. Iata cum, printr-o legatura intre om si univers, se naste o legatura puternica si indestructibila.
Multumesc de interpretarea ta si te mai astept pe paginile mele.

Bogdan, aschiile din suflet nu cred ca mai ai cum sa le lipesti. Mi-a placut ce ai scris tu aici, imi place cum te plimbi cu usurinta pe strazile cuvintelor. Putini reusesc asta. Ne mai citim.
drag, dana

Dana, iti multumesc ca ai trecut pe \"strazile\" cuvintelor asezate pe pagina mea, ca mi-ai transmis din gandurile tale si de faptul ca ma recitesti. Da, ai dreptate cand spui \"ne mai citim\" Si chiar daca nu comentez intodeauna, din lipsa de timp, voi citi, atat cat pot, si textele tale si textele altora. Multumesc pentru cuvintele tale.

...o aschie de aici pana la mine:)

\"se degradează așchii de suflet
tot așteptând reconstituirea vieții\"

uf, pacat de ele, hai sa incercam sa mai salvam ce se poate, sa prindem pulberea ce cade, apoi s-o framantam cu putina roua si sa modelam o noua viata...cine stie, poate ne iese experimentul si scapam si de asteptare:)

drag,
Lizush

Salomeea, hai sa fac asa cum zici tu :) Multumesc de comentariul si esti oricand binevenita pe pagina mea.