Ela Victoria Luca

se cauta cuvintele pe ele insele pe sub umbrele de metafore, ca sub ploi de lumina alba \"eviscerata de pustietate si tacere\". Peom aproape de acel cer in care \"o stea de neatins cu degetele\" se joaca de-a fantezia \"insinuata pe sub piele\". Am senitmentul ca imi intorc trairile pe fata cealalta a virstei atle si ma intreb catre ce ani: sase sau sapte?

Sfirsesti poemul cu o dorinta ce se stie deja a fi frumos asezata \"intre noi\" si se doreste pe sine a \"fecunda jumatatea de viata lacustra\":

o clipă aș mai vrea să-nvăț iubirea
fiecărui om care-a trăit vreodată

Frumos, Florinule, acest poem il asez in al saptelea an.

Drag, Ela

Oui, mon cher. Mais, tu sais, chaqun sa beaute dans la blancheur du matin.
Moi, je dors pas. Pas encore. Les nuits sont encore lourdes, encore sans la douceur du sommeil.
J\'ai une dette: ecrire.

Mes belles pensées, Jean (le diviseur)

Ce sa faci cind au de ales între simpla, tandra prietenie cu o femeie, și învolburata pasiune de o zi?
Te duci, fumezi o țigară, sau privești un tramvai trecind spre aceleași stații și îți dai seama ce vrei: fumul prieteniei arse sau să fie ea o trecere de-o zi între două stații din tine.
Tu știi. Știi?

Drag,
Ela

Simplitate necesară și atât de profundă. În gerunzii parcă bat clopote și mie îmi sună și ieri-azi-mâine prin ele, aici.
Mi-a plăcut îndeosebi începutul.
\"e una din acele zile
totul pare capcana unui lapsus
doar la capătul ei s-a așezat o pasăre\"

In apres-coup lapsusul isi pierde capacana, iar tu Virgile desigur stii asta: \"îmi străpunge cămașa/atît de banal\".

Drag,
Ela

Luciene, o stea necăzătoare, ce mirare, Nichita-mi zâmbește, un preot închină lumină. Tu mă lași înstelată astăzi. Și eu îți spun că tot ceea ce înseamnă creație umană are izvorul - pe pământ - în Jocul copilului, în spațiul său liber de trecere de la pântec la lumea sa și lumea cea mare... Voi scrie într-o zi un eseu despre...

Mulțumesc pentru acești zori vii.
Drag,
Ela

Mihai, cum e cu acest \"La revedere!\"?
Eu am scris serios ce am scris și cu bucurie.
Acum, am cam rămas fără cuvinte.

La bună re-vedere.

Ela

Papuasul incurcat
Intr-o apriga dilema:
O virgina i-a picat
La examen ca problema!

trenul acesta circulă pe interzis
cu luminile stinse ca un plic fără adresă
insuficient timbrat returnat destinatarului
tu nu ții minte niciodată numele bărbaților
așa poți nega mai ușor întâmplările

Acest inceput nu m-ar fi facut nici o secunda sa cred ca fi-va aici o trecere de la \"critica ratiunii pure\" kantiana, la \"trei eseuri asupra sexualitatii\", freudiene. Si cu asemenea deliciu intelectual nu poti decit sa iei cuvintele din Muzeul Erotismului din Paris, sa treci pe linga Moulin Rouge, sa iti cumperi bilet in caz ca mai gasesti si ai indeajuns de enorm salariul, si sa ii invidiezi pe poetii francezi care deja au admirat nurii femeii cu atita extaz incit sunt inegalabili pina si de tine, Albule, in a le descrie erotismul.

Iar finalul imi vine bine, mai putin parfumul acela de moarte, cred ca eu ador viata, mai ales in iubire. E drept ca Thanatos se cam plimba pe linga Eros, uneori sunt chiar imbinati, chiar in pas-de-deux, dar aici, zau, prefer Chanel 5 in continuare si, desigur, sampania frantuzeasca, iar poeziile imi vor fi asternute pina la moarte, poetule:

e mai și plouă enervant de aproape
între noi iubirea s-a împuțit ca un hoit
am rămas doar cu niște poezii
cât un preludiu fără șampanie

Cred ca mi-a placut si recitesc ce mi-a placut.

Drag, Ela

In acele momente cind binele este umbrit si cind peste suflete se schiteaya vinturi ori stihii, pastreaza ceva ce ai acum mai bun. Multam pentru \"marile perdele\"...

Ela

Si de-o fi sa fie rau
Hai la noi, ce Dumnezău,
Ia cu omu si cu casa
Si ai terminat năpasta

Te-om primi, te-om găzdui,
Oi mânca și oi dormi,
Oi munci, si-oi cheltui
Si-oi vedea cum oi trăi...

:)) Io deja văd că îmi schimb vorba

Carmen-Andreea:
Soro, fii mai optimistă,
Fără lacrimi în batistă!
Ori e un duel în joacă,
Ori ne dăm cu pumnu-n moacă?

Vei reusi chiar si tu incet6incet sa o transformi, azi in poezie, maine in fotografie, poimaine in suris, si tot asa, intr-o aproape uitare, oricum într-o intensitate trăibilă, îndurabilă. Vei scrie pozie, cu certitudine, și în clipele tale de râs, de joc, de curiozitate, de căutare, de așezare, de liniște...de...
Fiindcă, iată:
\"Îmi beau ciocolata caldă
Purtând în ea urme vagi de ruj\"
și mai ales fiindcă este \"Și multă frenezie topită\"...

Pe curând, cu lotca mai departe,
Ela

Ioană, acum înțeleg sensul legat-dezlegat, căutat. Ce jocuri de umbre în tine, în mine, în ei... Ce fire nevăzute de umbre ne leagă, simple lor marionete Noi fiind? Oare umbrele știu tabla înmulțirii cu doi?
Tu vii cu altă scenă și totuși... esența e-aceeași:
\"spectacolul lumii începe cu o umbră aruncată de pe scara rulantă spre cer\"...
\"spectacolul continuă cu ochii închiși spre sensuri tot mai tegumentare\"...
\"un urlet mut între două ceruri de sticlă rămâne răstignit pe o scară\"

Finalul tău, începutul meu...
Hai, hai la teatru. Noi nu-l așteptăm pe Godot. Poate doar... umbra lui? Sau umbra umbrei lui?

Neașteptată noapte în final...
Drag, Ela

Alina, imi amintesc, da, imi amintesc, insa acum, cind vii tu, prin a ta feminitate si copilarie, sa imi aduci aminte. Multam, multam pentru acest nou arabesc.
Drag,
Ela

\"sa ma las\"

Liviu, mie îmi rămân și îmi deschid imagini. Anotimpuri de suflet prin care te plimbi în nuanțe și în tonuri când mai pastelate, când mai intens-contrastante, ieșiri din firesc, uneori din timpuri, alteori doar ieșiri din tine spre altceva din tine.
Îndeosebi mi-au plăcut începutul și sfârșitul și-mi voi permite să le alătur, înainte să ies din al tău an-o-timp:
mi-am scris poveștile pe foi și le-am bătut
pe ușile
întregului oraș
pentru mine
soarele apune cu un țipăt
de fiecare dată

Și, inevitabil, îmi apare o întrebare: nu-i așa că soarele nu are anotimp căci este ieșit din el?

Frumos.

Drag,
Ela

Anuța, mulțam, cum visele tale inundă frumos pagina mea... Te aștept și prin acele închipuiri. :))

Drag,
Ela

Adriene, mi-ai stârnit un râs sănătos! Măăii, ia să te uiți tu la Harry Potter, că oricum suntem copii până murim, și să vezi tu ce este bufnița. Mai ales cea albă! Ce ne-am face fără ea, nu știu. :)) Uscături? Las că îți păstrez o rănurea verde-verde.
Te mai aștept și pe poezii frumoase.

Drag,
Ela

Imi lipseau talmacirile tale, cautatorule de sensuri si de rosturi, acolo unde numai taina fiecaruia se paote ascunde, in orice os de timp. iti multumesc pentru re-venirea asupra noptilor existentei pentru a celebra aazi lumina, caci, uite, pina si aceasta ai intele: numele meu oglinda si mai ales reflectind lumina luminarii.
Te astept oricind dopresti o reflectare pe marginea lacului.

Drag, Ela

Fiecare simte un ceva anume, ceva din el si din ceea ce a trait omenesc intre doua felurite existente. Un vers in italice spune acest ceva. care transcende un pic lumescul, care aduce o amintire a unei clipe intre doua lumi, una aici, una in ceruri, o suspendare aproape luminoasa, ce putea sa lase fiinta fie acolo, fie aici. In ceasul al doisprezecelea s-a intimplat sa ramana aici.

Multam pentru cuvinte ascultate, maine voi fi un ceva mai tarziu, insa fi-voi. Si in scriere, si in poezie.

Drag, Ela