Poezie
poem cu final neașteptat
pre_texte
1 min lectură·
Mediu
spectacolul lumii începe cu o umbră aruncată de pe scara rulantă spre cer
e tot un fel de a face semne cu barda în trupul firav al mimului condamnat să ne spună
de câteva ori pe zi cu aceeași tăcere aceeași frază contorsionată
desfrunzindu-se toată când hohotim fără glas
facem cercuri cu limba pe talpa aspră a nopții
ne avântăm în ceața lânoasă cu încă un pas de nemăsurat
spectacolul continuă cu ochii închiși spre sensuri tot mai tegumentare
când din burta unui zeu noctambul cu șapte ochi și cu șapte picioare se nasc toate cuvintele într-o limbă amară
(aplaudăm frenetic finalul neașteptat)
un urlet mut între două ceruri de sticlă rămâne răstignit pe o scară
064.307
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana negoescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 116
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 10
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana negoescu. “poem cu final neașteptat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/poezie/107830/poem-cu-final-neasteptatComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
INEla, văd că mi-ai făcut o vizită în noapte, încercând să deslușești textul meu despre un spectacol amânat...îți mulțumesc,
ioana.
ioana.
0
IP
\"oprește-te ca o idee de moarte în palma ei\" ...!!!
pfuaaaii! Hai, lasă-mă, te rog, să-l trec în agenda mea, la capitolul \"diamantine\"!... Altfel, spune-mi Ioana, cum să fac să-ți fur condeiul? Please, că îmi ești tiză și, cu un mic efort de bunăvoință, lumea n-o să se cam prindă! Frumoasă ești, tu, Ioană, în oglinda asta de hârtie, în care îți reflectezi cuvintele uluite de freamăt! Păi stai să mai zic și de finalul ăla neașteptat, ca să mă creadă lumea:
\"un urlet mut între două ceruri de sticlă rămâne răstignit pe o scară\"
Aș urla și eu, dacă nu aș speria pe nimeni!
pfuaaaii! Hai, lasă-mă, te rog, să-l trec în agenda mea, la capitolul \"diamantine\"!... Altfel, spune-mi Ioana, cum să fac să-ți fur condeiul? Please, că îmi ești tiză și, cu un mic efort de bunăvoință, lumea n-o să se cam prindă! Frumoasă ești, tu, Ioană, în oglinda asta de hârtie, în care îți reflectezi cuvintele uluite de freamăt! Păi stai să mai zic și de finalul ăla neașteptat, ca să mă creadă lumea:
\"un urlet mut între două ceruri de sticlă rămâne răstignit pe o scară\"
Aș urla și eu, dacă nu aș speria pe nimeni!
0
INioanule, tizule, ce ne facem de-acum ne uităm unul la altul și urlăm? nu speriem pe nimeni, că nu-i nimeni pe-aici să ne audă...:)
0
CA
Am citit toate pre_textele tale si m-am intors la acesta...permite-mi, sa fie pre_textul meu...
cu admiratie,
Carmen
cu admiratie,
Carmen
0
INCarmen, draga mea, ți-l dau ție dacă-ți place, fie al tău :)
cu drag,
ioana.
cu drag,
ioana.
0
Tu vii cu altă scenă și totuși... esența e-aceeași:
\"spectacolul lumii începe cu o umbră aruncată de pe scara rulantă spre cer\"...
\"spectacolul continuă cu ochii închiși spre sensuri tot mai tegumentare\"...
\"un urlet mut între două ceruri de sticlă rămâne răstignit pe o scară\"
Finalul tău, începutul meu...
Hai, hai la teatru. Noi nu-l așteptăm pe Godot. Poate doar... umbra lui? Sau umbra umbrei lui?
Neașteptată noapte în final...
Drag, Ela