Ela Victoria Luca

helena, de astăzi textele și comentariile tale intră automat, fără verificarea prealabilă a editorilor. te rog (re)citește reguli și implicare activă pe măsură, mai departe.
succes!
ela

și știi, e bucuria, tresărind discret, pentru o așteptare de câțiva ani. vezi, apăru și, știi, sunt doar unul dintre sufletele care primesc larg cuvintele, poemele tale, i
ela

deși tare târziu acest răspuns (mai ales după invocarea de atunci), el vine cu adevărat spre a-ți mulțumi și a ne re-aminti, dacă mai era necesar, cât de absurd e absurdul din viață, mai presus de orice teatru.

ela

Vasile: scuze ptr \"botez\", am văzut ulterior.
Ion: apăi de spiritul nu luptă, atunci ce sens au toate?

mulțumesc, ela

Pasa, topitoria asta ne dă sens, orice ar fi.
Cristina, păstrează poemul din spatele cuvintelor, singura scenă unde se desfăsoară el autentic.
Marga, cred că cel mai fain ai simtit când ai putut iesi din ”închisoarea” poemului si ai putut respira, ameteala trecând.


multumesc frumos,
ela

Silvia, da, firul tău de legătură este unul dintre cele ce tes si aici povestea din spatele visului.

Marga, nu-i bai, oricum mă surprinde și mă pune pe gânduri când se vede un text prin alte lentile.

Ela

fiind reverie/ vis / oniricul permite un fel de a pune in cuvinte anume imageria; la prea plina de nuferi - in imagieria mea ca autor - sub nicio forma nu exista sensul de gunoi sau buruieni (fiecare lector se duce pe sensul lui). daca ai fi un privitor din afara al ”scenei visului”, din alta perspectiva - a splendorii (nuferii) care, atunci cand este in exces (”prea plin”), acopera vederea si nu iti poti inchipui ca sub covorul des/dens de splendoare (nuferi) o viata se pierde... esti pe unul din sensurile imageriei celui ce scrie. nu imi place sa explic, chiar nu imi place deloc, iar atunci cand aleg / se aleg singure a numite cuvinte pentru a reda anumite sensuri, eu nu pot schimba doar ptr a fi in acordaj cu o altă lume (lume in sens de univers de receptie).
multumesc,
Daniela

multumesc, dle Istriteanu, se trec anii prin filtrul luminos si se curata tot ce se depune pe ei.
ela

Cred ca este, in perspectiva fiecarui lector, un fel anume de a simti/gandi un poem, un discurs. Si cu cat impresiile sunt mai diverse, cu atat inseamna ca acel text spune ceva fiecaruia, chiar si trezind necesitatea de a prelucra in fel si chip.

multumesc,
ela

thanks for zappa, archi, s-a asezat unde ii e locul, pe/in textul cesta.

placuta prelucrarea ta. as elimina daca in conceptia intreaga nu as gasi si regasi la n lecturi sensul a ceea ce a ramas scris/conceput.
as elimina si as prelucra dand alte cai/sensuri/directii. s-ar transforma. probabil chiar ar iesi mai fain. sigur ar iesi insa altfel.
cum e cumva ”poemo-epistolara” imi permit sa las lucrurile asa (au fost deja prelucrate fata de materialul brut).
despre rancedul acela, e cumva o scorbura intr-un copac-om. sau in ceva ce are si atata materie grasa, vascoasa, incat... de aceea asa a venit cuvantul ”ranced” si nu un altul. da, pare fortat daca iei scorbura doar in sensul ei concret. insa in firele-sens ale discursului epistolar trimite exact acolo unde e de trimis.
si sartiturile din comun in comun sunt de fapt din crud in crud, din simplu in simplu, clar in clar. sar in ochi fiindca prea contrastant cu alte continuturi si forme de expresie. mi-am asumat si asta. precum si toate realitatile poetice si nonpoetice, imaginar-reale-fantezist-fantasmatice prezente aici.
desigur ca se poate modela, de catre un altul (alt cititor) sau chiar de mine insami, de aceea eu tin seama intotdeauna de ceea ce imi transmite o alta privire asupra unui text, cum ii spuneam mai sus si lui Sebastian, care are, din al sau unghi, dreptate. si cum ai si tu. si pesemne ca in alt timp sau alt registru scris, acest text sigur ar fi fost altfle. m-as juca cu el in continuare, stii ca pot face asta, l-as transforma in fel si chip. dar voi face asta scriind mai departe. :)
gracias, si tie Archi, si lui Sebastian, fiindca imi prind bine dialogurile intemeiate
ela

inteleg, Sebastian, fiindca, de aici dinspre mine (subiectivitatea inclusa, toti o avem), si privind cat pot de detasat, si avand indeajunsa lectura literara si critica literara asimilata, si experienta prin ale traitului si scrisului, exact asa am scris: lucruri palpabile, imaginabile, traibile. nici eu nu am cum explica altfel criteriile mele si modelarile mele posibile.
merci, ela

multumesc, dle Istriteanu, in unele momente, cuvintele ne gasesc pe noi, chiar sub grele taceri fiind.

Silvia, cred ca negura nu exista fara lumini, desigur este esential cata lumina naste intunecimile si cat intuneric nasc luminile. Precum viata-neviata.

Nicolae, atat de frumoasa este parcurgerea diverselor timpuri si temporalitati si atat de fain este sa descoperi tempoul fiecarui moment.

Anni, cred ca vorbesti despre un fel de tramvai numit dorinta :)

Sebastian, desigur ca in ochii tai lucrurile asa stau, si e si firesc asta. Sunt omul care tine seama de criteriile de apreciere ale celorlalti, le gandeste, chiar daca nu se poate modela dupa orice celalalt sau orice criteriu.

multumesc,
ela

Anca, scrisorile acestea sunt mini-povesti cumva, sau firul lor se tese ca o povestire. Pastrez Craiasa, sparg gheața, promit nu crăp :)

Liviu, pesemne că am metaforizat atât cât a ținut pojghița de gheață. Eliminat acel surplus, și eu îl aveam sub gene. Bună privire ai, da.

Mulțumesc, Ela

Doru, pot afirma ca este o cale intr+adevar ca de la cer la pamant intre ce era in 2007 scris si ce este acum, si sper sa fie macar uneori o cale buna.

Dle Sibiceanu, multumesc pentru aprecierea si discreta si rostita.

Marga, da, nicio privire-oglinda-reflectare nu are cum fi decat subiectiv-obiectiva. Si indiferent de prea sus sau prea jos tonurile unor aprecieri, am incercat sa raman intr-o arie moderata, atat cat se poate.

multumesc, ela

eu cred ca un suflet viu nu poate indura captivitatea, oricat de fascinanta ar parea ea. :)
merci,
ela

alex, nu stiu daca se poate naste din vid viul sau pana la ce limita nonexistenta se poate insufleti, printr+un fel anume de dragoste. sau infrumusetare a lumilor.

marga, eu am asa o tasnire in mine cand vad pesti in borcan sau fiinte captive sa le dau drumul, sa le eliberez. sa existe.

multumesc,
ela

dmitri, am fost surprinsa cat e de fain volumul. excelent sunt redate si pastrate tensiunile si mai ales registrele de expresie simultan derulate si jonctiunile dintre ele.
congrat!
(pare rau ca nu am avut cum ajunge la lansare, sa te felicit direct, insa am vrut musaiului sa iti scriu macar atat, astazi, dupa lectura volumului)

ca este una dintre acele poezii care-l gasesc pe autor si se lase scrise, simplu. impactul fiecarui cuvant, reverberatia imaginilor si afectelor cuprinse in el, ca si deschiderile care se nasc dupa ce inchizi ochii si auzi rar in tine versurile este indescriptibil.
nicio litera, niciun sunet in plus sau in minus nu erau necesare. aceasta armonie interioara in poem (si in autorul sau) este de admirat.
ela