Ela Victoria Luca

O incercare simpla si oarecum stingace de a te scutura de prejudecati si stereotipuri... Fiindca noi, oamenii, nu putem descifra ce este scris in stele. O incercare a ta de a te lasa destinului, de a primi ceea ce iti aduce in cale. Oarecum ironic, o irnie insa dulce, nu intepatoare. Simt ca inca nu esti convins de potrivirea-nepotrivirea \'astrelor\'.
Insa ceea ce imi atinge o nervura de suflet sunt declaratiile tale de dragoste, pentru acea femeie de demult sau de altadata... Nu stiu daca ai iubit-o, dar dragostea o poti marturisi, chiar si unei inchipuiri. (\'Atat esti de frumoasa incat, zambind devii seara de mai pierduta in senin de stele, o rasuflare de padure la granita de ore. La ce folos o iarna fara tine, nu-mi trebuie, nu o doresc. Am obosit sa strang frunza cu frunza, sa le presez prin file, am biblioteca plina si-n orice carte uscaciuni.\'). celeilalte femei, care de-abia apare, inca nu i-ai nascut in tine cuvinte de dragoste. Inca nu crezi in destinul tau, al vostru. ea poate sa iti ramina nemaiplecaind. Acum de-abia o atingi cu o geana.
Sa te inspire fiecare traire in a ta scriere. Cineva crede in tine.
Ela

A evadat din mine un zimbet. de/gene/ros.

Un pic innecata in lacrimi atunci cind iti scrii poemul. Se simte din curgerea oarecum intrerupta a lor...
Remarc o amara alaturare: \"vina\", \"ura\", \"urit\", \"cel mai intunecat negru\"...
Negru clar.
Sa nu folosesti zimbetul ca scut, ci ca lumina din tine ce te face sa supravietuiesti negurilor si sa cinti mai departe vietuirea...
Drag,
Ela

Imi place echilibrul dintre gins, vers si rostire. Imi place finalul: \"iar în gura amuțită
gustul uitat al vocalelor strivite\" care se intoarce in titlu, sau invers, fireste, titlul se duce in final. Consoanele ramin?

Drag, Ela, voi reveni

De-ai ajunge măi Diviza
Mai nebun decât socoți,
Eu m-ocup cu analiza
Păcatelor de prin sorți!

Și de-aceea nu-i incestu,
Cum crezuși mata de colo.
Tu socoate numa gestu,
Sor-ta știe: ești Apollo!

lInea, bun revenit, imi lipseau atit cuvintele, cit si plasmuirile tale in imagini... Cit te-am asteptat, vei afla intr-o zi. Cu drag sa imi revii, sper.
Drag,
Ela

Luchi, multumesc, eu am tacut asupra acestui aspect, indeosebi fiindca sunt redactor si corector si am zis sa nu fac iarasi abuz de \"defecte profesionale\" aici.
Te astept cu o pledoarie. Sedinta este deschisa.
Drag,
Ela

Carmenutza, eu uneori noaptea scriu, si scriu, si litere inviu, pentru poezii simple si oameni imbaiati in lumini si muzica. Multam, fata draga, pentru ca si alt fel de cintece poti sa asculti in zori.
Drag,
Ela

(adress schimbata, da)

Florinule, multam pentru cit de proaspat respiri versurile mele cu viata. Te astept cu drag oricind simti placerea acestei lecturi.

Drag, Ela

\"Ia steluta, neamule!\" -
urla el inspre nord.
\"Mi-e de-ajuns doar numele
Ca sa faci atac de cord!\"

Danielule, versul tau se intoarce dinspre noi inspre alt noi, angoasele de dincoace de viata, rascolindu-ne acum, cind \"timpul nu ne mai incape\", aspra-i uneori pinza pe care \"desenam vieti parasite de viata\" si tacem incremenire, \"acum nu mai cintam tacerile\".

Ce atingere azi, mie, citindu-te. Mai aprins-am o candela.

Drag,
Ela

Linea, cind treci usor cu degetele peste o apa transparenta, marea incepe sa reverbereze in cercuri-cercuri pina la val, cintind fara grai, fara instrumente, fara partitura. Si atunci pina si nisipul se transforma in cor antic. Iti multumesc pentru cum ai trait ametitor acest poem cintat de atitea glasuri alaturi de mine. Sa revii ori de cite ori cuvintul si imaginea mea te amestesc frumos.

Drag, Ela

\"norod\" (in loc de nord) - scuze :)

Stii, acum cind citesc cuvintele tale, dincolo de orice joaca, ma intreb: oare atunci cind a scris \"Cele 27 de trepte ale spiritului\", ce simtea Noica? Eu am doar coincidenta de a ma fi nascut pe un douazeci si sapte. Spiritul, paote intr-un raft de cuvinte, poate o carte.

Multam, marie, pentru ceea ce reusesti sa vezi dincolo de pagini si joaca.

Drag, Ela

M-ai aruncat cu doua secole in urma mea, Irisule. Impresia ca e un fragment dintr-un roman de dragoste murinda si de moarte iubind. Iti amintesti romancierii secoulului 19?
Ai reusit sa scrii o pagina pretioasa pe masura acelor vremi. Azi cu greu ne mai desprindem din rutine.

Si imi mai amintesti de \"Nunta in cer\", prin intensitatea trairilor.

Aduci si urmarea?

Seva cuvintelor este esenta a ceea ce le face sa fiinteze in noi, de la nasterea in gind la infaptuire. Mă bucură că ți-a plăcut, ai trecut dincolo de scoarță.
Drag, Ela

Ioane, mult mi-a placut finalul:
\"sunt fotofob bizar si nenascut
din burta pietrei parca nu mai ies\"...
Cum sa nu te temi si de fluturi inca nenascut din piatra fiindu-ti?

Drag,
Ela

Ioane, multam pentru vinurile strugurii. Sampanie inspumata, mersi, servesc si pe stinci printre flori. De colt. te astept din inaltul stincilor.

Magdalena, florile mele dalbe sunt ca niste clipe. Si eu le doresc aceleasi nepotrivnice vinturi. Multam pentru adierea ta usoara.

Petala, uite, vezi, nu degeaba iti spun eu tie asa. Da, florile mele de colt traiesc doar o zi. Le scutura si vint si inghet in genune. Dar cit de intens traiesc ele ziua aceasta...numai eu o stiu. Ce bine ma citesti, tu, Peta.

iti dau prima viata, asa aud eu citind.
minunata insufletire in poemul tau personal, Ioana draga!

inceputul pe mine m-a rascolit cumplit:
\"desigur îți dau primul sânge
doar știu că vei rescrie cu el întâiul poem crestându-i teama ca pe o urmă lipită pe talpă
de-atâta mers pe jos ne vom încleșta gândurile în tăceri
apoi vom adormi îmbrățișați ca într-o scoică...\"
\"nu lacrima\"

Cit de sensibil si cit de brav iti este spiritul...

Drag, Ela

Iasomie, ma frig, ma ard, ma inchid, ca sa pot decanta in mine ce-i simplu... nu-i usoara metamorfoza. :)) Iti multumesc pentru cum imi apari de simplu de fiece data, aproape de fiece data prima in comm. Cum reusesti, e atit de simplu si eu nu stiu cum?? Drag, fata draga.

Florinule, de-as fi fost delfinuta sigur as fi fost si inteligenta si sensibila, si libera, si frumoasa. Asa... sunt in atitea nuante incit, zau, nu mi-i deloc simplu. :)) multam pentru saltul tau prin cercul meu de mica poezie.

Ana, cint, Ana, m-am trezit intr-o buna zi cintind in mine, redescoperind cintecul cuvintelor. Mi-e greu sa il redau in aceeasi melodioasa stare, insa promit ca incerc, cu fiece poezie (sau incercare de poezie...:)) ) Sa imi revi, sa cintam impreuna.

Nicholas, daca m-ai fi urmarit pe strada, as fi simtit sigur :)). Asa, trecind cu pasii tai discreti prin simpla mea versuire, uneori aproape ca nici nu stiu cind esti. Esti. Sa imi fii pe-aici cind doresti. Multam pentru dealurile tale, aproape ca le-am vazut. Sunt si nuci pe colo?

Taisia, trecerea ta ma incinta, ma determina sa imi aleg apoi mai cu iscusinta starile in care sa pot scrie. Uneori ma pravalesc pe pagina, alteori dansez, adeseori cint, citeodata sunt stingace, se intimpla sa fiu si complet neinspirata... Tu sigur ai vazut simpla mea incercare de a fi. Multam, sa imi revii cind simti.

Drag, voua, Ela