Nu mă ierta, iartă

\"în țara în care ceara-i pustie\"

Asta am cules eu, cu uimire!

paru-mi smulge dureri
unghiile-mi cern paradisul\"
si cite si mai cite ai tu de spus...
eu iert usor:)
cu drag

Iasomie, și eu. Altfel aș fi pierit cu totul. Nu știu unde. :))
Măi, cum mă prinzi tu de colo-colo! :))

Drag,
Ela

Draga mea, da-mi voie sa-ti spun Draga mea, inainte de culcare am pastrat poemul tau, stiind ca-mi va alina o parte din fiinta, dar te gasesc agitata, cerand iertare. Adevarat iti spun ca nu ai gresit cu nimic incat sa nu poata sa fie iertat. Finalul mi-a adus emotie, am vibrat si am simtit cu tine, cu el... Asadar, poemul noptii imi ramane acesta, unul minunat...

Iartă și tu. Fiecare din noi avem ceva de iertat, avem o iertare de chemat, avem un loc de îngenunchat. Nu mă ierta că âia-m spus așa, în opinci, noapte bună. Nu am știut altfel, azi.

Drag,
Ela

\"ți-am\"

Pentru ce sa te iert, pui de cuc? Pentru ca faci atatea minuni in suflete? Pentru linistea pe care o am ori de cate ori te citesc? Nu, Draga Ela, tu m-ai invatat sa vad frumosul, ai uitat?:) Trebuie sa ii aduci aminte maestrului ce ai invatat de la el... (Acum chiar ca ma duc la culcare. ramai cu ingerii... faptura blanda).

motto:
\"imi leg deznadejdea de-un stalp\"
(vers din poemul \"Nu ma ierta, iarta\" de Daniela Luca)

la o deznadejde mare
nu oricare stalp ivit
poate aduce alinare
ci doar unul... potrvit

No, măi frate, că mi-o spuse
Nea Mitică pe-noptate:
De te sprijini pe dreptate
Visele-ți vor fi răpuse!

Ioanule, spre. \"În... în\" nu merge. Cu uimire am văzut că erai primul în comm! Ce orbită-s. De ceara pustie?
Drag,
Ela

Dacă am avea puterea să ne întoarcem în țara noastră de suflet, să ne recunoaștem greșelile, stângăciile și să ne iertăm pe noi înșine de tot răul făcut cu voie sau fără de voie, poate am fi mai îngăduitori cu ceilalți și am învăța prima lecție din alfabetul iubirii - iertarea! Numai infatuarea este cea care ne poate orbi atât de mult încât să nu înțelegem că suntem oameni imperfecți, supuși greșelilor de tot felul și avem nevoie să iertăm, ca să putem ierta...Cred că titlul poeziei tale spune tot ce era de spus \"Nu mă ierta, iartă\"! Îndemnul tău, este mai mult decât binevenit într-o lume a intoleranței și a opacității în fața trăirilor sufletești....
Cu drag,
Magdalena

Citește te rog : avem nevoie să iertăm ca să putem fi iertați... Graba, strică treaba, de nu se mai înțelege nimic! Te rog să mă scuzi....
Drag,
Magdalena

Magdal1ena, iti multumesc ca iti asterni frumos iertarile peste mine. sa lasam si timpul sa ne metamorfozeze trairile. drag, ela

o agonie, o plagă, o autopedepsire, un mister suntem noi pentru noi. cum pot ști ceilalți ce să mai ierte și ce să mai spere...
de chemare, Ela, acest strigăt al tău...
\"unghiile-mi cern paradisul\"
Livia

Chemare necesară, Livie, mie, ție, nouă, lor. \"E un cireș... sublim, Care ne-așteaptă să-i fim hoți\". Înțelegi, nu-i așa? Eu nu am cum veni la cenaclu, dar voi fi într-un fel cu voi, acolo. Și aici! Mulțam, fată dragă pentru apariția ta discretă.

Drag,
Ela