Cântecul sufletelor moarte

Tu noaptea n-ai somn si scrii simfonii pentru suflete moarte si suflete vii si suflete fel de fel...si diminetile vin pentru noi, datorita tie, cu diverse acorduri, caci orchestra te asculta orbeste si uite asa devine ziua cant si cantecul lumina si lumina gand...multumesc si de gandul acesta, Ela...

drag,
Carmen

Carmenutza, eu uneori noaptea scriu, si scriu, si litere inviu, pentru poezii simple si oameni imbaiati in lumini si muzica. Multam, fata draga, pentru ca si alt fel de cintece poti sa asculti in zori.
Drag,
Ela

(adress schimbata, da)

Tristă poezia ta, azi, Ela, dar îmi place!

Drag!

Trista simfonia lor, la patru maini, Florinule, da. Ma bucur ca si asa triste acorduri iti plac. Te astept oricind, cu drag.

Ela si macii ei veseli :))

Ela, nu am citit cartea dar curioasa m-ai facut...
uneori e o linie atat de subtire intre echilibru si pierderea lui. dar o stii tu mai bine...

iar canti in poezie dar e un cantec trist

Danuca, noblesse oblige, cherie... Cintecul asta ca si poezia m-au putut face sa scriu despre carte mai departe, fara sa ma las \"otravita\". Multam fiindca ai putut citi si desprinde viul din mine.

Drag,
Ela

Nici femeie piatra, nici otravite pasiuni, mai degraba un fel de diluare a spaimei in hainuta clasica imblanita a lui Bach, un cantec de orga frant, infrant, disperat.
Finalul, profund eminescian, e o piesa de rezistenta.

Mir\'aj, am ametit un pic din ce mi-ai scris in final. Fug in stil Bach sa vad ce este...eminescian la mine?!
E doar un cintec inspirat de Erika si Walter.
Iti voi rosti mai departe, te astept pe orice prag,cu drag
Ela

Domnișoară, îmi aduc aminte de clasica artistă ce cântă la colț de stradă pentru cinci lei ce-mi alunecă din degete două, se lovesc de strada prăfuită, sunetul produs de ei...nostalgia teilor eminescieni.Mister feminin, sonet în si bemol, o balerină tristă, un actor de promenadă..., o artistă pictătă.Te rog fără tandrețuri cu mine și fără \"mulțam\", critica e obiectivă până la urmă, în subiectivul gând.Cu respect, Misticul.

Robertm nu știu ce-ți amintești tu, însă poate dacă vezi filmul pianista sau măcar citești cartea vei înțelege cine e Erika, cine este Walter și ce este cu acest cântec al sufletelor moarte.
Respectul pentru om și pentru cuvânt chiar nu se capătă la colț de stradă. Și de aceea îți respect subiectivul gând fiindcă nu este deloc obiectivă critica tu nefiind în cunoștință de cauză.
Fără tandrețuri, bine că ai trecut, oricum.

Această poezie este inspirată din carte și filmul \"Pianista\". Mulțumesc.

Vorbesc din tabăra celor care nu cunosc povestea celor doi și care încearcă să-i prindă sensul din acordurile tale. Din păcate, melodia suferă de coarde coapte și o cutie de rezonanță cam spartă. Dacă într-adevăr ai dorit să cânți o durere spasmotică și profundă, care să impresioneze sufletul care o aude pentru prima dată, consider că nu ai folosit instrumentul potrivit; \"pântec înghețat în ziduri\" sau \"emoții fără acorduri\" mi se par doar niște construcții de umplutură, fără forță (deși pentru tine pot însemna multe). Ceva-ceva îmi spun versurile cu nr. 11 din primele 2 strofe, dar enumerarea de instrumente ce le urmează m-a cam dezamăgit. Penultima strofă este inutilă în opinia mea, nu mă duce niciunde, doar dacă nu cumva piatră=rece, caz în care strofa este penibilă.
De fapt, motivul pentru care am ținut să-ți las o vorbă este ultima strofă. Am văzut scris mai sus \"final eminescian.\" Sper că la vârsta și, probabil, experiența ta parafrazările de liceu nu-și mai fac apariția; deși forma și alambicarea versurilor mă face să cred că așa este.
Mult succes!
Pilgrim

am invatat sa gasesc si sensul imaginilor pe care le gindesti, dincolo de cuvinte
stiu ca pentru tine e suficient un cuvint, ca apoi sa dezvolti imagini, sa creezi poezie:)
cu drag

Iasomie, uite-așa, făr\' să vreau, am luat eu imaginea ta și am văzut o iasomie... și cu poezia ei. Și apoi am luat o altă imagine a ta și am văzut o orhidee. Cu o altă poezie. Măi, poate scot un volum de poezii cu florile ce-mi apar întrezărindu-te pe tine! :))
Mulțam fain pentru sensuri re-găsite.
Drag,
Ela

Cătălin, așa cum este ea de dezacordată redă ceva cu totul de piatră și dificil de cântat la orice instrument. Acolo, unde fac eu trimitere, până și oamenii erau instrumente. Dezacordate, până la moarte.
Părerea ta contează, dar este în afara partiturii.
Poți să mai treci acolo unde îți place sau poți trece mai departe. Și tăcerea este întotdeauna un instrument. Chiar și al criticii.

(Erka în austriacă înseamnă \"floare de câmp\".)
Mulțumesc, Ela

Scrii mereu cu o mana precisa.. stapana a universului!
Din primele versuri am simtit emotia, cand omenescul se stinge lasand in urma, fara acte de filantropie, singuratatea dureroasa ce se ascute singura in inima. Fiinta-instrument e doar o treapta catre tinta finala, eliberarea prin arta, prin suflu si vant...
Printre acorduri, Ea parca da tot ce e mai bun ca urmare a unei refulari, si apoi, se lasa destinului ca dupa o mare epuizare launtrica. Intai ameteala muzicii...si apoi constientizarea a ceea ce inseamna sa fii om, cu defecte, cu suferinte... El e doar proiectia acustica. El e o alta iubire. El e...

si nici eu nu am citit inca aceasta carte....

Adina draga, multumesc fiindca, desi departe de lumea a ceea ce eu am incercat sa descriu in versuri, ai citit-o cu atita finete. In mine mereu trezesti o vie mirare, la orice comm al tau, pe orice autor, tu desprinzi sensurile autentice. Si asta fiindca esti autentica.
Multam fain si orice sciere a mea, buna, rea, slaba, de gratie, cum este ea, se bucura sa fie citita de tine.

Drag,
Ela

Eu iti multumesc pentru cuvinte. Gresesc de multe ori. Dar greselile imi sunt invatatura. Ar trebui sa vina aici cineva care a citit \"Pianista\".. si sa patrunda adanc in intelesurile reale. Domnul Daniel Dinescu spre exemplu :) Dumnealui mi-a recomandat aceasta carte acum ceva vreme... si cum e si abil si toate cele... popasul la aceste minunate versuri i-ar prinde bine. Banuiesc eu :)

sunt nevoita sa reiau \"titlul\".. dau si eu enter cand nu trebuie :)

Adina, multam. Tu nu ai cartea, insa ai ceva despre ea. Sper ca ai primit cu bine.
Iti multumesc pentru invitarea lui Daniel Dinescu.
Deja ma tem cu adevarat:)) Fiindca fiecare desprinde altceva din cartea asta, iti spun deschis, tocmai m-am intors de la conferinta :))

Invitatia ramine deschisa oricui doreste, si pentru cel ce stie, si pentru cel ce nu stie cartea. In fond, daca nu spuneam sursa inspiratie, daca nu lasam numele roilor din carte, poate raminea o simpla poezie, ceea ce si este. Simpla.

Multam, Imparateasa draga.
Ela

Hello.
Ei, iata-ma, chemat cu drag de Adina, raspund la fel.
Despre poezie - sta in picioare, dar separat de cartea \'Pianista\', parerea mea, merge un pic mai mult spre film, iar profunzimea, zic eu, este in carte (chiar daca aceasta a luat Nobel-ul abia dupa film, deci ...).
In primul rand vreau sa iti spun ca ai o greseala - pânză-npurpurată = impurpurata,
iar la
\"e piatră-n suflet e moartă nenăscută\", mi se pare tare urata alaturarea \'moarte nenascuta\', dar e doar parerea mea.
In al doilea rand, in ce priveste cartea, eu cred ca nu e cum spui tu in poezie, el este doar in cautare de o cucerire, iar ea in cautare de un fel de senzatie, sa ii zic \'placere\', amandoi si-ar servi scopului celuilalt - doar ca amandoi doresc de la celalalt dragostea, iar ei sa fie stapanii - ceea ce nu se intampla. Iar finalul este meritat, el actioneaza din dezgust, iar ea din frica. Deci, poezia ta mi se pare un pic departe de aceste imagini, mai ales ca eu vad aici o incercare de a spune ca el era indragostit de ea, un suflet mort - idee la care nu subscriu, nu sunt de acord.
Poezia imi place, dar nu e cartea, de fapt, ai dreptate, e o interpretare.
te citesc mereu cu drag,
Daniel

Daniel, firește că este un fragment din carte, este ceva preluat până la un moment dat, este doar momentul cântării la două mâini... Nu mi-am propus să interpretez cartea sau filmul aici, ci am surprins o singura imagine care mi-a inspirat o poezie, am plecat de la Erika și Walter, însă m-am dus în alte dimensiuni; cartea si filmul le-am prezentat deja, in alta parte... Daca doresti, o poti primi. Adresa mea este la biografie.
Sunt de acord cu ce ai scris mai sus, despre carte :))

Mersi ca mi-ai atras atentia la impurpurata, nu am remarcat pina acum.

Si ma bucur ca poezia iti place...

Drag,
Ela

Un poem sfâșietor... cântecul sufletelor moarte...

ucisă de sine
pe sine se dă
altei morți
moartă

Rămas mut.

Ioanule, ce mult ma bucura ca ai luat versurile asa cum sunt, ca ai luat imaginea asa cum este, de multe ori, de cele mai multe ori, unele imagini nu-ei gasesc cuvintele pentru a se rosti. Eu de cele mai multe ori dau nume imaginilor in vers.
Tu, asa mut raminind, ai inteles deplin.
Mutumesc mult.

Drag, Ela

Doamnă, îmi mai amintesc de o femeie ce cânta la pian...era o târfă îndrăgostită de un pian ce suna destul de nostalgic...Înfuriat soțul i-a tăiat degetele, să nu mai audă muzica unui păcat...Undeva, spre alabama, plutea pe lac o luntre șubredă...se auzea deyacordul metalic în si bemol al degetelor de metal atingând clapele închise în sine, în mine...Te rugai fără tandrețuri, nu sunt robert selesneri, sunt doar mistic, un nimeni...Și altă dată reacționează în cunoștință de cauză și cu expresă obiectivitate...Știe cineva cum se scoate mirosul sau ignoranța de femeie?...

Domnule, imi pare rau ca nu puteti scrie altfel decit asa, v-as ruga sa va puneti pe citit si pe vizionat filme. Si chiar poezie.
Si v-as ruga sa nu mai vizitati pagina mea.
Multumesc.