ELEla Victoria Luca
Verificat@ela-victoria-luca
Paris - București
„<i>”Mais le beau peut-il être triste? La beauté a-t-elle partie liée avec l’éphémère et donc avec le deuil? Ou bien le bel objet est-il celui qui revient inlassablement après les destructions et les guerres ...”</i> - Julia Kristeva”
Născută la 27 septembrie 1969, în Constanța. Debut literar în revista liceului cu poezii. Din 1997, publică eseuri și articole în reviste de specialitate, ca autor și traducător ("Psihanaliza", București; "Le Carnet Psy", Paris; "Novos olhares sobre a Gestaçao e a Criança até os 3 anos", Lisabona). - Volume de…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Colecțiile lui Ela Victoria Luca
Cronologie
Felicitari, multam pentru invitatia la masa cea de poezie, cei ce ajung noaptea pot fi primiti? Macar cu o singura poezie. :)
Drag, Ela
Drag, Ela
Pe textul:
„Cenaclul Virtualia - la a V-a ediție" de Alina Manole
Recomandat0 suflu
ContextO nastere intr-o durere traita prin spaima prabusirii, o falsa deschidere, ce nu poate salva, nici macar ohciul soimului nu poate vedea pruncul cazut. Stihiile sunt acolo ca pentru o deja inmormintata copila. Superba alaturare \"imi spune o voce de copil neleganat\", ce lasa dincolo de sfisiere si tragism, imaginea incremenirii.
Si finalul cu elemente ce re-trimit la viu inchide cercul:
cu gust de turtă coaptă pe pietre
și mugurii de cireși furați unei livezi
de zahăr pârjolit cu sburători
Mi-ar fi placut sa nu fie fringerile intre versuri, insa am impresia ca sunt intentionat lasat asa de autor: \"margine/de prapastie\", \"de pacat/ai beznei\", \"livezi de zahar\"...
Un simbolism ce incearca cititorul de la prima pasire la ultima, facindu-l sa se simta pe marginea prapastiei si sa respire proaspat atunci cind \"oasele i se reaseaza\". Un titlu demn pentru astfel de poem si un subtitlu ce face aporpae descriptiv trecerea spre sensuri.
Incintata sa te recitesc, Vladimir...
Drag, Ela
Si finalul cu elemente ce re-trimit la viu inchide cercul:
cu gust de turtă coaptă pe pietre
și mugurii de cireși furați unei livezi
de zahăr pârjolit cu sburători
Mi-ar fi placut sa nu fie fringerile intre versuri, insa am impresia ca sunt intentionat lasat asa de autor: \"margine/de prapastie\", \"de pacat/ai beznei\", \"livezi de zahar\"...
Un simbolism ce incearca cititorul de la prima pasire la ultima, facindu-l sa se simta pe marginea prapastiei si sa respire proaspat atunci cind \"oasele i se reaseaza\". Un titlu demn pentru astfel de poem si un subtitlu ce face aporpae descriptiv trecerea spre sensuri.
Incintata sa te recitesc, Vladimir...
Drag, Ela
Pe textul:
„Reașezarea oaselor" de Negru Vladimir
0 suflu
ContextUneori nu avem de ales, ne lăsăm și duși, și întorși, pe sus, pe jos, pe toate fețele, pe văzute, pe nevăzute, mai ales de noi înșine. Și e firesc, într-un fel, mai ales că îți poți da seama dacă a deraiat trenui pe câmpi sau vaporul a naufragiat. Atunci măcar, sincer cu tine fiind, poti striga s.o.s. Fără ecou, ci doar un om este îndeajuns să ăți fie alături (depinde însă de om, nu? :)) )
Și îndeosebi finalul îl remarc, ultimul cuvânt deschizând inevitabil alteritatea, ca dimensiune spațio-temporală nu atât exterioară, cât interioară. Alt-ul, alt-eori, altundeva, alt-ceva.
Mi-a plăcut schița ta.
Drag, Ela
Și îndeosebi finalul îl remarc, ultimul cuvânt deschizând inevitabil alteritatea, ca dimensiune spațio-temporală nu atât exterioară, cât interioară. Alt-ul, alt-eori, altundeva, alt-ceva.
Mi-a plăcut schița ta.
Drag, Ela
Pe textul:
„*****" de florin bratu
0 suflu
ContextCe suparari ar incapea oare intr+o pagina, atunci cind tu tresarei la fiecare cuvinte, la fiecare tresarire a mea de lumina sau de intuneric si iei din cuvinte si jocul, si sobrietatea, si cintul, si esenta.... Iar din apoi lasi totul aici scriind mai departe o continuare a sufletuuli meu de parca ai fi la fruntea mea si ai intrevedea cind pagina-nor cind pagina-fum.
Imi place cum imi iei gindurile si le duci dinspre tine spre mine iarasi. Astept mina ta scriind pagona mea.
Drag, Ela
Imi place cum imi iei gindurile si le duci dinspre tine spre mine iarasi. Astept mina ta scriind pagona mea.
Drag, Ela
Pe textul:
„Pagini albe (4)" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextȘi uite, acum soarele îmi răsare, îmi pier neputințe pe aripi, versurile mă ating cu candoare, fi-voi iar zâmbet. Primește-l.
Drag, Ela
Drag, Ela
Pe textul:
„Neputință" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextCântam în noi sonete de azur
Se-nmiresma a peruzea Tâmpa departe
Se destrăma un nor ca pe o carte
De liric cristalin și spirit pur.
Adime, eu tare aș dori acolo înspre vorba ta de har să ajung, cele pagini să le pot atinge, acolo unde trăiesc viu.
Vinerea aceea, sâmbăta aceea pentru mine fi-va imposibil. Rogu-te, o carte cum aș putea primi?
Să îți fie Sontele grația trăirii.
Drag, Ela
Se-nmiresma a peruzea Tâmpa departe
Se destrăma un nor ca pe o carte
De liric cristalin și spirit pur.
Adime, eu tare aș dori acolo înspre vorba ta de har să ajung, cele pagini să le pot atinge, acolo unde trăiesc viu.
Vinerea aceea, sâmbăta aceea pentru mine fi-va imposibil. Rogu-te, o carte cum aș putea primi?
Să îți fie Sontele grația trăirii.
Drag, Ela
Pe textul:
„Adrian Munteanu - lansare de carte" de Adrian Munteanu
0 suflu
ContextElia, as sculpta si in aerul tare al muntilor, as sculpta si in lumini si in gheata, as sculpta vintul de as putea. Aici imi las numai pietrele de pe chip. Multumesc pentru cum ai cules farimele-lacrimi.
Dana, bun revenit, esti printre cei care poposesc de curind si care aduna din cuvintele toate numai ce este frumos. Imi aduci un suris. Multumesc.
Dedal, nu ma pot stapini, mereu invirt paradoxurile printre degete, fiindca ele nu se doresc a fi elucidate, ele doar exista. Multam pentru sugestia de a renunta la \"tardiv\", voi reflecta pentru a slefui chipul in piatra. Si, da, aici ai intuit iarasi atit de fin, \"dintr-o parte in alta a lumii, a timpului\", mereu. Indiferent care este \"partea\" si spre ce alta \"parte\".
Multam voua,
Ela
Dana, bun revenit, esti printre cei care poposesc de curind si care aduna din cuvintele toate numai ce este frumos. Imi aduci un suris. Multumesc.
Dedal, nu ma pot stapini, mereu invirt paradoxurile printre degete, fiindca ele nu se doresc a fi elucidate, ele doar exista. Multam pentru sugestia de a renunta la \"tardiv\", voi reflecta pentru a slefui chipul in piatra. Si, da, aici ai intuit iarasi atit de fin, \"dintr-o parte in alta a lumii, a timpului\", mereu. Indiferent care este \"partea\" si spre ce alta \"parte\".
Multam voua,
Ela
Pe textul:
„Autoportret în stânci" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Contextzei pagani in semiumbra- chiaroscuro
de ev mediu ce se termina fara glorie
lumina se taraste cu greu
prin ceatza dimineților toscane
auzi cum bat clopotele de sambata mare?
Am citit un eseu sau un poem? Un poem eseisitic?
Este ceva ce îmi lasă aducerile-aminte să revină vii, în aceași poezie a clipelor trăite într-un muzeu parizian în care fiece tablou era, totodată, și poem, și eseu... și...
se duce sa moara
in timp ce jos in curte
mesagerul papal
descaleca
cal alb
aducind iertarea..
Cal alb aducând mirarea...
Drag,
Ela
de ev mediu ce se termina fara glorie
lumina se taraste cu greu
prin ceatza dimineților toscane
auzi cum bat clopotele de sambata mare?
Am citit un eseu sau un poem? Un poem eseisitic?
Este ceva ce îmi lasă aducerile-aminte să revină vii, în aceași poezie a clipelor trăite într-un muzeu parizian în care fiece tablou era, totodată, și poem, și eseu... și...
se duce sa moara
in timp ce jos in curte
mesagerul papal
descaleca
cal alb
aducind iertarea..
Cal alb aducând mirarea...
Drag,
Ela
Pe textul:
„Caravaggio" de adrian grauenfels
0 suflu
ContextIntr-o punte de \"maini aproape putrezite\", se duc cuvintele pe goblen de trairi in larg de verde, acolo unde amiaza nu este decit o insula de poem si... Tacerile \"de fildes ale spinilor\" lasa pamintul intr-o umbra de \"sememtii\", ce asculta poposind pe marginea firii.
Eu nu am ochiul \"umed si pierdut\", vad numai un fir ce se tese invizibil, cu migala, de la o viata la alta, ca si cum, in stele de inima, asteptarea este acea pinza lasata pe un perete de timp. , ce arta...
Acolo unde poetul seamana numai cu el, firul vietii sale se tese in urma spiritului, verde spirala.
Drag, Ela
Eu nu am ochiul \"umed si pierdut\", vad numai un fir ce se tese invizibil, cu migala, de la o viata la alta, ca si cum, in stele de inima, asteptarea este acea pinza lasata pe un perete de timp. , ce arta...
Acolo unde poetul seamana numai cu el, firul vietii sale se tese in urma spiritului, verde spirala.
Drag, Ela
Pe textul:
„Popas" de Maria Prochipiuc
0 suflu
ContextAici este o simplă re-scriere a unui eseu mai amplu. Este o adaptare de mine făcută a ceea ce am scris deja cu ceva ani în urmă.
Adolescența este scena pe care se joacă și se crează spiritul nostru. Una dintre ele, cea mai arzândă. Și noi toți o păstrăm în noi, cronologia și numărul anilor nu, nu contează. Screirea, pictura, sculptura, dansul, știința, toate cele metamorfozate prin spirit își au și aici izvoarele. Ca și valurile iubirii, urii, polarelesufletelor noastre. Ca și cu inteligența, nu este suficient să o ai, scriam într-un comm mai zilele trecute. Ci să o folosești cu o anume cumpătare și înțelepciune.
Mulțumesc, Maria, pentru această poposire îndelungată și înstelată pe un simplu fragment dintr-un eseu. Un material ce fi-va în lucru iar și iar, într-un fel. Și luminița aceea chiar mă îndeamnă să curg mai departe.
Drag, Ela
Adolescența este scena pe care se joacă și se crează spiritul nostru. Una dintre ele, cea mai arzândă. Și noi toți o păstrăm în noi, cronologia și numărul anilor nu, nu contează. Screirea, pictura, sculptura, dansul, știința, toate cele metamorfozate prin spirit își au și aici izvoarele. Ca și valurile iubirii, urii, polarelesufletelor noastre. Ca și cu inteligența, nu este suficient să o ai, scriam într-un comm mai zilele trecute. Ci să o folosești cu o anume cumpătare și înțelepciune.
Mulțumesc, Maria, pentru această poposire îndelungată și înstelată pe un simplu fragment dintr-un eseu. Un material ce fi-va în lucru iar și iar, într-un fel. Și luminița aceea chiar mă îndeamnă să curg mai departe.
Drag, Ela
Pe textul:
„Adolescența iubirii și a urii" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextBianca, este ceva in felul tau de a scrie care te lasa din emotie in emotie, din gind in gind, din viata in viata, din carte in carte, din duminica in duminica, din biserica, in biserica. Imi amintesc de o carte - \"Somnul freziilor\" - citita de mult timp, in adolescenta. Imi amintesc fiindca, uite, ai putea scrie o carte. Ma gindeam la asta in timp ce ti-am citit seria Cherry, insa acolo parca ma regaseam si eram subiectiva. Sau mi se parea ca sunt. Aici, neindoielnic, precum si in Mainile noastre, si in Marea revarsata \"de trei ori\", nu pot decit sa te sustin in a scrie. Si mi-ar placea peste ani sa te vad intr-o librarie aparte, oferind autografe...
Uite ce m-a miscat prin forta expresiei:
Unii oameni se trezesc dimineața, beau câte o cafea, își afundă tristețea sau bucuriile, nici pentru ei nu mai contează prea mult ce anume, în birouri din care nu se mai vede cerul, unde pământul este doar o \"supportive notion\", revin acasa la familie și iar mănâncă, fac dragoste, se întind, răsfoiesc o carte, dorm. În unele duminici, merg la biserică, la un teatru, mai fac dragoste, mai mângaie un copil. Unii dintre ei chiar visează.
Alții însă trăiesc în frânturi de cuvinte, simt ploaia direct pe piele, chiar din spatele geamului de la birou, privesc copiii în ochi și iubesc cu iarbă, cu pământ reavăn, cu nervuri în frunze, cu rădăcini și, mai ales, cu piersici și ciocolată.
Si acum imi dau seama ce dor imi este de caisul meu... :))
Felicitari, Dalba.
Uite ce m-a miscat prin forta expresiei:
Unii oameni se trezesc dimineața, beau câte o cafea, își afundă tristețea sau bucuriile, nici pentru ei nu mai contează prea mult ce anume, în birouri din care nu se mai vede cerul, unde pământul este doar o \"supportive notion\", revin acasa la familie și iar mănâncă, fac dragoste, se întind, răsfoiesc o carte, dorm. În unele duminici, merg la biserică, la un teatru, mai fac dragoste, mai mângaie un copil. Unii dintre ei chiar visează.
Alții însă trăiesc în frânturi de cuvinte, simt ploaia direct pe piele, chiar din spatele geamului de la birou, privesc copiii în ochi și iubesc cu iarbă, cu pământ reavăn, cu nervuri în frunze, cu rădăcini și, mai ales, cu piersici și ciocolată.
Si acum imi dau seama ce dor imi este de caisul meu... :))
Felicitari, Dalba.
Pe textul:
„In spatele usilor inchise" de Bianca Goean
0 suflu
ContextCrina, cred ca este pentru prima oara cind te gasesc la mine si ma alina ca esti aici, pe acest poem ascultat in toaca lumii. E un cint in soapte indepartate si mai ales aproape de om. Multumesc mult pentru cum iti asculti sufletul. Te astept cu drag mai departe.
Ela
Ela
Pe textul:
„Măria sa doarme" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Context\"chicot de bufniță rătăcită
mirosind a somn în vintrele adânci
ca plâns de femeie\"
Trei tablouri inedite, din care desprind unul singur, cel care imi este aproape descoperire, caci inevitabil rostul bufnitei - prin intelepciune si prin vestire - este sa ne aminteasca feminina adormire si trezire in vintre.
Frumos, Ruxandra.
Drag, Ela
mirosind a somn în vintrele adânci
ca plâns de femeie\"
Trei tablouri inedite, din care desprind unul singur, cel care imi este aproape descoperire, caci inevitabil rostul bufnitei - prin intelepciune si prin vestire - este sa ne aminteasca feminina adormire si trezire in vintre.
Frumos, Ruxandra.
Drag, Ela
Pe textul:
„Crepuscul" de Ruxandra Moholea
0 suflu
ContextMihai, un tablou de mâna mea înscris, portretul fiind o sculptură. Într-un muzeu anume, acolo unde orice revenire îmi seamănă cu o \"schiță în cărbune\" a unei vieți atinse de harul Creator. Aproape de \"Piatra Infernului\", \"Catedrala\", \"Danaida\", am găsit un chip. Nostalgic.
Mulțumesc pentru această lumină asupra lui.
Bianca, penelul aici așterne cuvinte. Acolo din marmură brută se cioplea o nostalgie greu definibilă. Și de negrăit. Siguranța penelului poate a fost inspirată de atât de aproape de perfecțiune a Statuilor. Mulțam pentru alegerea aceasta, din toate cele ce puteau fi alese de privirea ta.
Drag vouă drag,
Ela
Mulțumesc pentru această lumină asupra lui.
Bianca, penelul aici așterne cuvinte. Acolo din marmură brută se cioplea o nostalgie greu definibilă. Și de negrăit. Siguranța penelului poate a fost inspirată de atât de aproape de perfecțiune a Statuilor. Mulțam pentru alegerea aceasta, din toate cele ce puteau fi alese de privirea ta.
Drag vouă drag,
Ela
Pe textul:
„Nostalgiile" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextÎn liniște, plecăm frunțile, privirea picură înspre icoane, mâinile se lasă întru rugăciune, firea noastră se înalță, așteptând mirul.
Marie, într-o dimineață, uneori iunie, ploaia îmi amintește de harul Poetei.
Ela
Marie, într-o dimineață, uneori iunie, ploaia îmi amintește de harul Poetei.
Ela
Pe textul:
„Rugă" de Maria Prochipiuc
0 suflu
ContextOpa-sa ce s-au aprins
Mintile cu epigrame
Si uleiul s-a incins
Haideti la umplut bostane!
Mintile cu epigrame
Si uleiul s-a incins
Haideti la umplut bostane!
Pe textul:
„ego și alter ego pe poezie.ro" de Ion Diviza
0 suflu
ContextFrumos te plimbi prin catedrala, vitralile ii redau Cocosatului o Esmeralda, asa cum tu te dedai poemului... Dedal, fara sa imi dau seama, te-am scris intr-un arabesc... acum, vazindu-ti poemul... am inteles ce nu am inteles. Parisul eu l-am trait pe viu, iar tu cocosatul il scrii prea firesc.. Multumesc pentru a ta lectura. Bonjour, les cloches sonnent...
Pe textul:
„co-coșar de notre dames" de Daniel Bratu
0 suflu
ContextDa, Albule, mă întreb și eu cum de reușesc pe unii să-i înțeleg atât de ușor, iar pe alții parcă, deși-i înțeleg, nu-i înțeleg. Alb-negru. Șah-matul vieții, sorții, susului-josului? Habar nu am acum... Și mai am vreme să am.
Mi-a plăcut fiindcă am prins firul ritualului. Poate că știu ce-s alea răspântiile de tot soiul? Sau mai bine n-aș fi știut...
Aștept o altă apariție a ta, Albule.
Drag,
Ela
Mi-a plăcut fiindcă am prins firul ritualului. Poate că știu ce-s alea răspântiile de tot soiul? Sau mai bine n-aș fi știut...
Aștept o altă apariție a ta, Albule.
Drag,
Ela
Pe textul:
„11 peceți" de Negru Vladimir
0 suflu
ContextFiindca atunci cind te scrii iei din tine picur de vers si il aduci prin mierea vremurilor de demult, nostalgic, cautind le temps perdu, insa mereu pastrat in tine, ca si gustul cireselor de altadata, ca si gustul cuvintelor care te lasa acum sa ne incinti, eu pot in admirarea poeziei de asta seara (cind o citesc) sa las presarate versurile care au prins in mine sensuri, frumuseti relevind ochilor mei cautatori, mereu cautatori de frumos:
vine uneori pe la mine e străvezie îmi aduce
aceeași dulceață de cireșe mai amare ca iubirile mele
știe că niciodată nu ne mai întoarcem pleoapa sângele
magenta plecăm genunchiul zăpezii scriem poeme
înțepeniți în pieile noastre fără miros fără haine
Multam fiindca ai lasat in urma cirese amare si eu le gust acum din plin.
Drag, Ela
vine uneori pe la mine e străvezie îmi aduce
aceeași dulceață de cireșe mai amare ca iubirile mele
știe că niciodată nu ne mai întoarcem pleoapa sângele
magenta plecăm genunchiul zăpezii scriem poeme
înțepeniți în pieile noastre fără miros fără haine
Multam fiindca ai lasat in urma cirese amare si eu le gust acum din plin.
Drag, Ela
Pe textul:
„Azi e liber" de Alina Manole
Recomandat0 suflu
Context