*****

deloc simplu, deloc:)

imprevizibil autoportret; si un joc reusit, zic eu.

mae de trecere si de imprevizibil, :)

Plăcută lectură, ți-ai făcut fante în propriile cuvinte și te-ai ascuns în ele.

prin fante lumina are reactiile cele mai frumoase, zice/se prin nu stiu ce specie a fizicii.
multam de trecere.
poezia mai trebuie oricum slefuita.

Uneori nu avem de ales, ne lăsăm și duși, și întorși, pe sus, pe jos, pe toate fețele, pe văzute, pe nevăzute, mai ales de noi înșine. Și e firesc, într-un fel, mai ales că îți poți da seama dacă a deraiat trenui pe câmpi sau vaporul a naufragiat. Atunci măcar, sincer cu tine fiind, poti striga s.o.s. Fără ecou, ci doar un om este îndeajuns să ăți fie alături (depinde însă de om, nu? :)) )
Și îndeosebi finalul îl remarc, ultimul cuvânt deschizând inevitabil alteritatea, ca dimensiune spațio-temporală nu atât exterioară, cât interioară. Alt-ul, alt-eori, altundeva, alt-ceva.
Mi-a plăcut schița ta.

Drag, Ela

ela
ma bucur ca ai remarcat finalul construit ca atare, desi sontac sontac un pic :))

...cu creionul mintii bine ascutit, ti-ai punctat autoportretul pe coala sufletelor noastre:)

\"dracu știe ce dumnezeu
se poate cumpăra
de mine\"

venit (net), placut (mult), plecat (razand) :)
Cu drag,
Lizush