Reașezarea oaselor

Titlul m-a dus cu gândul la un ritual al inițierii în șamanism. Textul mi-a confirmat-o, nu fără a lăsa suspnsul împletirii lumilor să-și lucreze farmecul în imaginar. Copilul nelegănat mi-a deschis cărări spre tristeți ale căror răni par imposibil de regenerat. Universul tău e mereu plin și mă face să revin cu plăcere.

cu bine,

O nastere intr-o durere traita prin spaima prabusirii, o falsa deschidere, ce nu poate salva, nici macar ohciul soimului nu poate vedea pruncul cazut. Stihiile sunt acolo ca pentru o deja inmormintata copila. Superba alaturare \"imi spune o voce de copil neleganat\", ce lasa dincolo de sfisiere si tragism, imaginea incremenirii.
Si finalul cu elemente ce re-trimit la viu inchide cercul:

cu gust de turtă coaptă pe pietre
și mugurii de cireși furați unei livezi
de zahăr pârjolit cu sburători

Mi-ar fi placut sa nu fie fringerile intre versuri, insa am impresia ca sunt intentionat lasat asa de autor: \"margine/de prapastie\", \"de pacat/ai beznei\", \"livezi de zahar\"...

Un simbolism ce incearca cititorul de la prima pasire la ultima, facindu-l sa se simta pe marginea prapastiei si sa respire proaspat atunci cind \"oasele i se reaseaza\". Un titlu demn pentru astfel de poem si un subtitlu ce face aporpae descriptiv trecerea spre sensuri.

Incintata sa te recitesc, Vladimir...

Drag, Ela

Lucian... ai sesizat bine existenta unor particularitati ale tehnicii samanice insa de data aceasta nu e vorba de tamburina ci de clopot ceea ce aseaza sufletul in alt context... re-nastere, inviere etc
Ela... intr-adevar ai empatizat bine cu starea poemului si sensibilitatea ti-a deschis porti spre intelegere. Uneori copilul ca si paradigma a nevinovatiei/puritatii este chiar izvorul din care ne adapam la fel de inconstienti precum am gustat roadele cele amare... de obicei copiii iarta.
Va multumesc la amandoi.

Pe margine de prăpastie, tot poemul, fiorul din clipă în clipă al prăbușirii, soare indigo - antonim al strălucirii, bătăi de clopot în sînge și chemarea pe același rug, moarte în doi, adică esență, adică... cuvintele mele nu mai știu...

Radmila... bucuros de semnul lasat de tine... \"adica\" ai inteles ce am vrut sa zic... multumesc.