Ela Victoria Luca

Da, mai ales ele, oameni, suflet, frumos, adevăr etc. Mă bucur că ți-a prins bine trecerea mea pe aici. Citesc de o vreme, las semn când simt că e timpul.

Ela

Alexandra, remarc primele două versuri:
\"Muguri de fluier împrăștie în celestul amurg,
Și luna silvestrului pământ râde și-nverzește\"

Aș dori să aduci în lumină ideea, firul auriu al poeziei. Mesajul este incert. Mi-e neclar mai ales sensul aici:
\"Hai,vino,și trezește-n suflet freamătul viselor
Ce se ciocnesc în minte;și răsfoiește pasiunea
Geniilor de spaimă,sucește în taină dulcea noapte.\"

În viitor: lasă spațiu între semn și următorul cuvânt (ex: hai, vino, și; geniilor de spaimă, sucește...).

Lasă cuvintele în mările parfumate din tine și apoi ascultă-te, fiindcă e frumos acolo în tine, așterne-te cu finețe și limpezime.

Voi reveni pe pagina ta, atunci când va fi cazul voi lăsa iar semn.

Ela

Cristian, lucruri esențiale: adaugă \"r\" în titlu, apoi e bine să scrii cu diacritice, chiar dacă nu le ai în computerul de la care postezi, le ai pe pagina de editare a textelor. Și, aș adăuga, eu am supraviețuit tocmai fiindcă am împărțit lucruri esențiale și așa voi face atunci când am de trăit intens și de împărțit esențe.

Ela

Citesc poemul, simplu, așa cum citesc eu. Aș fi renunțat la primul vers, ori l-aș fi scris fără exclamare, mai subtil, mai rafinat prin filtrare elaborativă.
Iubirile ce durează cât o clipă de somn, somnul ca altfel de apropiere de moarte. Uneori oamenii spun despre cel dus: a adormit.
Moartea nu începe din clipa t. O trăim perpetuu, din prima clipă a concepției. Iubirea - ca și alte asemenea - le îmbină, face posibilă întoarcerea perspectivei. Omul denumește diferit același fenomen. Cât ești, ești viu, cât nu mai ești pe pământ, ești mort. O logică omenească doar, atât, când de fapt și viața poate fi moarte, într-un sens, și moartea poate fi viață, în alt sens.
\"Apoi ne vom trezi\"... \"izvorând amândoi, unul din altul\", da, aici filosofia se lasă în trăire. De dincolo sau dincolo de dincolo. Eterna poveste, ce nu e aici.

Poem simplu, imagini clare, idee eternă, spusă în versuri minimale. Constatativ, aproape declarativ discursul. Gând în vers sau vers de gând. Sentimentul în poem este implicit și are preț. Ca și realitatea, Poezia fără sentiment ar fi moartă.

Mă bucură să te citesc, Pan, fiindcă în poemele tale, dincolo de rațiunea rece, de înțelepciunea adunată din vechi vremuri, ai și mult sentiment. Și pentru asta te prețuiesc, iar când spun acest lucru, chiar are însmnătate, deși uneori nu se dă doi poli pe însemnătatea aceasta.

Ela

Acest atât uneori e dincolo de realitate sau mister, de nedeslușire sau deslușire, fiindcă atunci când cuprinde în el toate polarele, e îndeajuns de sugestiv, într-adevăr. Nu știu dacă \"nedeslușită\" la mine are sens de misterios, ci mai degrabă de greu de văzut, căci ea, femeia, se arată privirilor, însă ele, privirile nu pot vedea dincolo de suprafețe, de straturile exterioare. Cam asta este, atât. ;)
Mulțumesc pentru deslușire.

Ela

Monolog, pornești de la ideea că noi suntem proprii noștrii stăpâni, deși undeva scriai că Maktub există, sau cel puțin pari să crezi în destin, sau în ceea ce conlucrează universul întreg pentru a ne împlini ceea ce dorim autentic.

Revin la poem: îmi par a fi gânduri așezate în versuri, de aceea lasă-mă să mă joc un pic și să rescriu, să păstrez forma, ideea, legăturile, dar să iasă un mini-poem:

locuiesc într-o primăvară de trandafiri
stăpân îmi sunt aici
pot dori pot împlini ce vreau
saturat să aud sfaturi să primesc cătușe
dinspre voi cei fățarnici
locuiesc în primăvara mea de trandafiri
hrănesc păsările din palme
și plecând mai departe-ntr-o zi
ușa trânti-voi în urma mea
Nemurirea

Și scrie cu diacritice, pentru a fi ușor de citit, ai acces la ele în pagina de editare a textului, în catul în care calculatorul pe care îl folosești nu deține.

Te aștept cu alte poeme și scrieri, bun venit pe poezie.ro și mult succes!

Ela

Mulțumesc, Erika, pașii făgăduinței la intersecția orelor se pot despărți în orice anotimp, dar de se întâmplă toamna, poate că ploaia este mai apăsătoare. Octombrie deja? Da. Scriem, scriem și de trăit când mai trăim?, ca să parafrazez un amic de-al meu.

Ela

Ca și în pictură, roșul permanent este cel sângeriu aproape, cel ce nu poate fi asemuit decât cu viața din miezul inimii. Nestemate de prin nispuri încă vom culege câtă vreme fi-va mereu în noi sensul explorator al frumosului. Mulțumesc.

Ela

Mulțumesc, Lory, orice mișcare prin nontimuovere îți va deschide sensuri noi și îți va fi inspirație și pagină de viață.

Ela

Se întâmplă să nu mai fie cerneală sau indigo, să nu mai fie destinatar acolo departe, să se rupă o pagină, mototolită, și să scrii un veac singurătatea, altfel decât Marquey. Se întâmplă să citești poemele celorlalți și să te regăsești, acolo unde roșul permanent nu mai are pentru tine decât cortina lăsată la final.
Întotdeauna duc la destinație ceea ce este lăsat între două tărâmuri de suflet. Alege tu dacă sunt sticluța aruncată în amre sau porumbița albă. Eu nu mai aleg decât uneori poezie, alteori proză, pe alocuri articole. Scrierea. Și o scenă. Ultima.
Mulțumesc fiindcă ai citit povestea nisipului neîncastelabil.

Ela

Este mișcător fiecare rând din carte, este răscolitor fiecare cadru din film, este greu să te desprinzi ulterior din tine, din propriile mișcări interioare pentru a scrie \"la rece\", este viu și este marcant. Mă bucură că nu ai uitat și că această încercare a mea de a traspune ireprezentabilul într-un eseu schematic are reverberație în tine și azi.
Mulțumesc.

Ela

Suflul acordat cu ceea ce emoția de dincolo de cuvinte face ca tonul recitării să fie sacadat uneori, absențele atât de prezente în cabernetul gândurilor lasă urme. Nu știu de ce, însă am mototolit o pagină.

Mulțumesc pentru că mă vezi bine și în proză. Poate voi mai scrie.

Ela

A fost poezie, lansare de carte, poezie în cântec, poezie recitată, ascultată, aplaudată, cărți făcute castel, mesele vii, chitară spre final, ca-ntre prieteni, scena acoperită de versuri. Nimic nu a lipsit la Eliad aseară, desigur eu târziu ajungând.
Uneori nici cuvintele nu pot reda atmosfera poetică și caldă, Nancy prin această îmbinare între descriptiv și imagine reușește să o readucă intens.Într-adevăr:
\"De la o vreme încoace serile ce poartă semnătura poezie.ro sunt din ce în ce mai frumoase. Nu știu de ce. Poate pentru că în sufletele noastre este încă frumos și soare, sau pentru că toamna se numără poeții..\"

Mulțumim, felicitări încă o dată pentru Alexandru Dimitriu.

Nancy, să fii mereu prezentă pentru a ne rescrie prezența la Eliad, în fiecare joi.

Ela

\"eu sunt Osiris înfășat
în Nilul alb
de luna de coral
zeiță pusă pe-adunat
din carne apusă de bărbat
un zeu\"

Nașterea miturilor și poate rescrierea mitologiei personale, descătușată-n poem ca o libertate necesară, adesea vitală. Cea care împarte lumea în două prioncipii fundamentale, cea care le cuprinde îmbinat. Carnea cea apusă de bărbat-zeu, suflul cel feminin trezind-o la viață, jăratec hrană a vetrei ființei, oameni-zei, fără tărâmul apelor nu s-ar fi născut cerurile mai departe.

Ela

Mulțumesc, aici este o prezentare, acum adaptată, a unui text scris de mine în urmă cu ceva luni, pe marginea cărții și a filmului Nontimuovere. De adăugat că ele mi-au inspirat și poezia \"Umbra umbrelor\", scrisă tot în acea perioadă. Mulțumesc pentru asocierea cu textul lui Noica, însă cred eu că sunt mult prea departe de... Aștept și indicația de lectură. Invitațiile rămân valabile.

Ela

Idee interesantă, ceea ce lăsăm în urmă, trecerea, lentoarea trecerii, iluzia, efemerul.

Ai încercat o îmbinare de rimă fără rimă, fiind însă doar 4 versuri e de recomandat să păstrezi rima sau să renunți la ea. Formă fixă sau formă liberă, ai de ales. În momentul când scrii cu rimă, joacă-te cu multe cuvinte până prinzi rimele cât mai aparte. Variantă propusă, încercând să păstrez și ideea ta, și rimele alese de tine:

Privesc la ei cum se târăsc ca melcii,
Crezând că viața o cuprind în mână
Și nu-ndrăznesc a se uita în urmă,
Cunosc și ei acum doar umbra crucii.

Voi reveni, sper că te poate ajuta opinia mea pe viitor.

Ela

\"Ești un vitraliu colorat la mesele de taină, ne simțim ca într-o fantezie, așa ca… proștii care au doar sentimente…iluzii a unor suflete care se înțeleg fără cuvinte, chiar dacă al meu e mult prea departe. Vino în amurguri, brațele întinse vor simți fiorii sângelui, sunt eu, sunt tu, oglinzi ciobite la colțuri, ia-mă răsuflare, eu cea pierdută într-un spațiu necunoscut. Încerc să dezleg suflete, să trăiesc cuvintele, nu semnele sunt cele care ne pot defini, ci cuvântul acesta care cuprinde în el: frumusețe, bucurie, întristare, fericire, dezamagire si cum poți exprima toate acestea, cum altfel decât prin cuvinte?\"

În noi suntem noi și ceilalți, cei care trec prin viața noastră, îi cuprindem în lumea noastră interioară, în dialoguri, uneori doar ne imaginăm că există. și le scriem, ne scriem, ieșim din noi înșine sub forma a ceea ce comparația, metafora, parabola și alte asemenea închipuiri ale stilului de a fi în cuvinte ne permite jocul de-a viața. Noi cu noi înșine privim spre vitraliile lumii de sus ori de alături, ori din suflet, și ne mai lăsăm o inimă deoparte.

Și dacă \"la început a fost Cuvântul\", tu, poetă a sufletelor, ne reamintești: \"Tu să fii mereu la mijloc de cuvinte.Un clopot sună iarași, frământă vântul în zbaterea de seară, statui de stafii prin părul tău se plimbă, din goluri leagă noi zboruri, o stea se așează la căpătâiul gândului, tu nălucă a vremii doboara-mi simțurile și sufletul flămând...\"

Hrana noastră cea de toate zilele este Cuvântarea, graiul, litera, ieșirea din nonexistență. Mulțumim, Maria, pentru acest dialog pe care, să o recunoaștem, câți nu îl purtăm cu noi înșine, indiferent de ce chip alegem spre a ne fi destinatar...

Ela

Mulțumesc, Anana, sunt oameni pe care îi simt aproape chiar și când nu pot apărea. Și eu am fost marți departe de a accesa computerul marți, jumătate de zi, o zi altfel decât se figura în zori, altfel în multe sensuri posibile. Nu mai știu nașterea decât prin frumosul din oameni.

Ela

Mulțumesc pentru că ai rămas pe această pagină, aici unde nimic nu mai este întunecat sau furtunos. Da, un dar deosebit am primit, iar ceea ce ieri era atins de noapte, mâine poate fi doar crepuscul.

Ela

Mulțumesc, Linea, nici o zi nu seamănă cu alta, nici o oră nu aduce decât alte nuanțe ale timpurilor și oamenilor. Azi, nisipiu de literă și vers.

Ela