ideea parca exista. e ceva, ceva, aici in urma lasata de melci. incearca sa reformulezi, ca si cum ai privi din exterior, nestiind ce este in mintea aceluia care a scris textul.
Idee interesantă, ceea ce lăsăm în urmă, trecerea, lentoarea trecerii, iluzia, efemerul.
Ai încercat o îmbinare de rimă fără rimă, fiind însă doar 4 versuri e de recomandat să păstrezi rima sau să renunți la ea. Formă fixă sau formă liberă, ai de ales. În momentul când scrii cu rimă, joacă-te cu multe cuvinte până prinzi rimele cât mai aparte. Variantă propusă, încercând să păstrez și ideea ta, și rimele alese de tine:
Privesc la ei cum se târăsc ca melcii,
Crezând că viața o cuprind în mână
Și nu-ndrăznesc a se uita în urmă,
Cunosc și ei acum doar umbra crucii.
Voi reveni, sper că te poate ajuta opinia mea pe viitor.
Mă uit la ei cum se târăsc ca melcii,
Crezând că viața ei o au în mână
Și nu-ndrăznesc a se uita în urmă,
Căci știu și ei că-n spate au doar o dâră.
Și n-ar fi bai că nu privesc la dâră,
Dar să aibă grijă să n-o mai lase-n urmă!
Mulțumesc pentru sugestii. Am să încerc să reformulez, deși îmi place această idee cu melcii, acel mucus lăsat de melc ce l-am asociat cu mizeria, mersul lor atât de lent... și oamenii.