ELEla Victoria Luca
Verificat@ela-victoria-luca
Paris - București
„<i>”Mais le beau peut-il être triste? La beauté a-t-elle partie liée avec l’éphémère et donc avec le deuil? Ou bien le bel objet est-il celui qui revient inlassablement après les destructions et les guerres ...”</i> - Julia Kristeva”
Născută la 27 septembrie 1969, în Constanța. Debut literar în revista liceului cu poezii. Din 1997, publică eseuri și articole în reviste de specialitate, ca autor și traducător ("Psihanaliza", București; "Le Carnet Psy", Paris; "Novos olhares sobre a Gestaçao e a Criança até os 3 anos", Lisabona). - Volume de…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Colecțiile lui Ela Victoria Luca
Cronologie
fără sfârșit copilul
dezgheață aripile fulgerului
spre a lumina
arcul cel veșnic
peste lumea celor
născători de interstiții
fără uitare
Mi-era dor să te revăd în miniaturi de spirit.
Ela
dezgheață aripile fulgerului
spre a lumina
arcul cel veșnic
peste lumea celor
născători de interstiții
fără uitare
Mi-era dor să te revăd în miniaturi de spirit.
Ela
Pe textul:
„Neverland - mulaj în ghips" de Bianca Goean
0 suflu
Contextiasomie în albastrul apelor
dinspre ochii cei atoatevăzători
fructe de inimă și doruri
se face destinul ambră
niciodată pelin
într-o cugetare la marginea
simțirii împrospătate
înțelepciunea se poartă
în brațul stâng
ca pe o poartă a înaltului
Pentru Maria, cea care face din iarnă caldul de suflet.
Ela
dinspre ochii cei atoatevăzători
fructe de inimă și doruri
se face destinul ambră
niciodată pelin
într-o cugetare la marginea
simțirii împrospătate
înțelepciunea se poartă
în brațul stâng
ca pe o poartă a înaltului
Pentru Maria, cea care face din iarnă caldul de suflet.
Ela
Pe textul:
„Te port în buzunarul stâng până la iarnă" de Maria Prochipiuc
0 suflu
Context\"femeia pe care o căutăm se ascunde încă în sunetul iute și spart al biciului acela ce încă se înfășoară pe spatele Domnului nostru Isus\"...
ascunsă ea-n biciul acela, bărbatul resimte iubindul ca pe o caznă ori lacrimă și nu e drept să fie suflarea atât de îndurată, pe când ceea ce din femeie naște, prunc se numește, și viața își are sens așa cum a lăsat Domnul.
ce pot să mai spun atunci când fiecare atingere a biciului dă cu mine de un trup sfânt, eu femeie fiind?
tac, așa cum știu eu că se tace în ochii cei tămâiați.
ela
ascunsă ea-n biciul acela, bărbatul resimte iubindul ca pe o caznă ori lacrimă și nu e drept să fie suflarea atât de îndurată, pe când ceea ce din femeie naște, prunc se numește, și viața își are sens așa cum a lăsat Domnul.
ce pot să mai spun atunci când fiecare atingere a biciului dă cu mine de un trup sfânt, eu femeie fiind?
tac, așa cum știu eu că se tace în ochii cei tămâiați.
ela
Pe textul:
„Să mori într-o lacrimă" de florian stoian -silișteanu
Recomandat0 suflu
ContextMulțumesc, ce ai luminat aici în auriu este poemul unei întâmplări în alb, al meu, dar și al unei mâini iscusite ce m-a îndemnat să modific câteva versuri, iar această șlefuire îmi vine bine, mă îmbracă frumos, cu toate fărăcuvintele și fărăgesturile, acolo unde fărădesoarta a oprit ușor un destin pentru a începe un altul, poate mai bun. Cred că de fapt lumea nu se împarte la doi, ci se unește cumva, în balanță. Îți las ție acest poem, să îl așterni pe o margine de timp fără ceas, acolo unde într-o seară de august mi-am amintit înalt de copilărie și unde un om ne spunea simplu ce bine e în timpul vieții. Tabloul e abia schițat. Voi picta mai departe.
Ela
Ela
Pe textul:
„Întâlnire în alb" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextMihai, da, este ceva între a fi fire și a fi cu sfințenie, redat simplu, ca o rspirație, mulțumesc.
Ionuț, înainte să intre comentariul tău, eu scriam acest \"întreruptă de amintirile tale\", tandemul acesta de gânduri mi-a plăcut întotdeauna. Mulțumesc, te mai aștept.
Ela
Ionuț, înainte să intre comentariul tău, eu scriam acest \"întreruptă de amintirile tale\", tandemul acesta de gânduri mi-a plăcut întotdeauna. Mulțumesc, te mai aștept.
Ela
Pe textul:
„Întâlnire în alb" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextMulțumesc, tocmai îmi corecatam. E ceva condiționat și frumos, da. Te aștept ca toamna.
Ela
Ela
Pe textul:
„Întâlnire în alb" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextOmul ce are nevoie de apa apelor pentru a mai adormi în tihna timpului și a lăasa în bronz urmele coloanei sale, ca un brad întors, de înalt, atingând cu tălpile cerul. Mulțumesc, cred că deja descrii ceea ce poezia mea ar fi putut urma de m-aș fi lăsat pe acea urmă.
Ela
Ela
Pe textul:
„Cele de înfăptuit" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextPort pe umeri
o inimă a lumii
cu parfum de lavandă
luând chip de iguană
când noaptea se lasă
fără de temeri
în cetatea de spirit
fără ziduri
unde numai ucenicul
are ochi pentru viață
Mulțumesc, aici numai sensurile contează, mi-ar fi plăcut să pot scrie mai iscusit, însă intensitatea imaginii create este îndeajuns pentru a fi luată ca atare. Te aștept acolo unde ți-e deschisă noaptea în sidef de lume.
Ela
o inimă a lumii
cu parfum de lavandă
luând chip de iguană
când noaptea se lasă
fără de temeri
în cetatea de spirit
fără ziduri
unde numai ucenicul
are ochi pentru viață
Mulțumesc, aici numai sensurile contează, mi-ar fi plăcut să pot scrie mai iscusit, însă intensitatea imaginii create este îndeajuns pentru a fi luată ca atare. Te aștept acolo unde ți-e deschisă noaptea în sidef de lume.
Ela
Pe textul:
„heart of matter" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextSă luăm inima așa cum e ea, în omenescul ei cel pulsând atât cât să ducă firul de viață până la capăt, să mai poți fi cald aceluia ce îi este înfrigurare, în orânduirea lumii, uneori în roșu, alteori - adesea - în negru. Și să nu pui nici o întrebare, să nu dai nici o judecată, să simți ca și cum ai fi răsturnat în inima aceea și ai atinge rotund viața din ea. Mulțumesc, tresărirea ta e semn că știi cât înseamnă acest \"nimic ca o inimă\".
Ela
Ela
Pe textul:
„Nimicul acela ca o inimă" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextErika, sunt unele înfăptuiri, precum încgenuncherea, mâinile înălțate, ruga și veghea, apa din ape de adus și prima amintire din pântec lăsată cumva, toate acestea într-o zi când se aud clopotele în curtea unui vechi schit. Mulțumesc, mă auzi de oriunde aș grăi.
Carmen, este darul meu călătorilor obosiți, celor ce nu pot a clători, celor ce îmi sunt de suflet, cumva pentru a le fi apele împrospătare. Mulțumesc pentru că mă vezi violet-albăstruie.
Ela
Carmen, este darul meu călătorilor obosiți, celor ce nu pot a clători, celor ce îmi sunt de suflet, cumva pentru a le fi apele împrospătare. Mulțumesc pentru că mă vezi violet-albăstruie.
Ela
Pe textul:
„Cele de înfăptuit" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextNo, Andule, io nu nu am avut intenția de a realiza supra-realismul, ci doar să \"răstorn\" (îți voi spune într-o zi cum văd eu asta) cuvintele mele cu inimă cu tot, așa încât să las câteva ceva întreg spus, câte ceva întreg nespus, că tu știi cum mă joc eu cu realitățile cele ce nu sunt scrise. Și înțeleg întrebarea. Mulțumesc, uneori ți-a plăcut stilul, cred că aci în poezuca asta de fapt simți că \"nu mă simt acasă\" fiindcă e ceva de răsturnat pe o cale.
Dana, de ai rezonat de la primul la ultimul vers, înseamnă că ai prins răsturnarea aceea într-o inimă, cumva, și necesarul vital dat pentru re-însuflețire. Tu ia de te învârte cumva înspre rotund de viață. Mulțumesc.
Dana, de ai rezonat de la primul la ultimul vers, înseamnă că ai prins răsturnarea aceea într-o inimă, cumva, și necesarul vital dat pentru re-însuflețire. Tu ia de te învârte cumva înspre rotund de viață. Mulțumesc.
Pe textul:
„Nimicul acela ca o inimă" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextTu cel care iei semnele de pe umerii goi ai orașelor și te îndrepți aoclo unde se tace și faci după un poem un lăcaș de inimă și îl oferi ca pe o arcă, ar fi bine să trăiești uneori și să nu uiți vreodată că ei, copacii, ei mor în picioare, în \"verde vertical\", așa încât inelar li/ni se învârte viața. Și de bărbatul știe el cum este cu \"taina îmbrăcatei în negru\", în ultimul său anotimp, atunci eu las pietrele să își tacă apele mai departe, fără așteptare, firește. Tu scrie-te, e semnul cert al fiindului tău. Mulțumesc pentru dana din poem, străine ascunzător de timp.
Pe textul:
„Poem din dragostea unui străin" de florian stoian -silișteanu
0 suflu
ContextAdi, felicitări pentru cum dai aripi poeziilor celor doi ai noștri, Virgil care deja este unul dintre înalți, și Alina, care ne surprinde sensibil în ultimul timp de la o poezie la alta. Virgil, Alina, inspirație vouă mai departe, creatori în frumosul vieții.
Ela
Ela
Pe textul:
„symposion 19.10 și 26.10 2005" de Adi Cristi
0 suflu
ContextFloriene, despre inimă e bine să te lași răsturnat acolo unde îți afli pulsul, zvâcnirea, ca un lăcaș în care simți viața inelând fără negru ultimul anotimp. Mulțumesc, aici ai lăsat câteva rânduri, am citit și continuarea ce poartă dedicație, mă onorează și chiar îmi spun că are rost să scriu dacă mi-ai atins cuvintele și apoi ai scris un poem mai departe.
Carmen, amintirea a ceea ce nu s-a întâmplat încă în fapt, s-a întâmplat într-o întâlnire altfel, o interferență a firelor de inimă sau de spirit, acolo este întâlnirea pentru care nu mai există pregătire. Ea doar se întâmplă, iar noi o urmăm. Știi, nu? Mulțumesc, e thot, am scris nimic în acest sens.
Gabriela, eu nu știu cum se resuscitează piciorul stâng, însă când reușești să alungi frigul și negrul din om doar cuibărindu-te prin răsturnare în sensul acelor de ceasornic în inima lui și îi redai sens vieții, atunci asta cred că se numește re-însuflețire, în roșu și negru. Eu când m-oi răsturna vreodată, sigur va fi de albastru. Mulțam, eu nu fac decât să las cuvintele răsturnate.
Ela
Carmen, amintirea a ceea ce nu s-a întâmplat încă în fapt, s-a întâmplat într-o întâlnire altfel, o interferență a firelor de inimă sau de spirit, acolo este întâlnirea pentru care nu mai există pregătire. Ea doar se întâmplă, iar noi o urmăm. Știi, nu? Mulțumesc, e thot, am scris nimic în acest sens.
Gabriela, eu nu știu cum se resuscitează piciorul stâng, însă când reușești să alungi frigul și negrul din om doar cuibărindu-te prin răsturnare în sensul acelor de ceasornic în inima lui și îi redai sens vieții, atunci asta cred că se numește re-însuflețire, în roșu și negru. Eu când m-oi răsturna vreodată, sigur va fi de albastru. Mulțam, eu nu fac decât să las cuvintele răsturnate.
Ela
Pe textul:
„Nimicul acela ca o inimă" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextMaturitate care se lasă trăită dincolo de banal, saturat de cele care se întreiază cumva, la marginea ferestrelor, de \"ajungi să auzi
cum creierul ticăie ca un ceas de bucătărie ieftin
ca și propria-ți viață\". Sacrifiul respins, ironia acceptată și bine orânduită în vatra cuvintelor, iar finalul care surpă totul după Psalmul 23 (nu e nevoie să îl redau aici, știi că îl am în minte și nu doar) se aude aproape ca un strigăt șoptit. Da, un paradox, așa sunt ele, paradoxurile, nu trebuie decât acceptate, nu neapărat confirmate, afirmate, deslușite, e îndeajuns că le luăm ca atare, atunci când putem.
E ușor mult \"de\" în a doua strofă, și de-dezamăgiri, iar în a patra strofă \"în-întregime\", atât pare să vină să lase la mini-imperfect acest poem, ca un sofism sufletesc rezolvat pe jumătate sau pe o treime. Mi-a rămas așa, între a doua și a treia tresărire înainte de surparea serii.
Ela
cum creierul ticăie ca un ceas de bucătărie ieftin
ca și propria-ți viață\". Sacrifiul respins, ironia acceptată și bine orânduită în vatra cuvintelor, iar finalul care surpă totul după Psalmul 23 (nu e nevoie să îl redau aici, știi că îl am în minte și nu doar) se aude aproape ca un strigăt șoptit. Da, un paradox, așa sunt ele, paradoxurile, nu trebuie decât acceptate, nu neapărat confirmate, afirmate, deslușite, e îndeajuns că le luăm ca atare, atunci când putem.
E ușor mult \"de\" în a doua strofă, și de-dezamăgiri, iar în a patra strofă \"în-întregime\", atât pare să vină să lase la mini-imperfect acest poem, ca un sofism sufletesc rezolvat pe jumătate sau pe o treime. Mi-a rămas așa, între a doua și a treia tresărire înainte de surparea serii.
Ela
Pe textul:
„Femeia lui balzac" de Taisia Mihaila Negru
Recomandat0 suflu
ContextCum ai prins tu din oglinda-nnegrită zborul fără vertical și roșul acela care abia de se întrezărea, mă lași doar cu înaltul nopților mele, aici, unde timpul se face pasăre deja. Mulțumesc, Răzvan, ai un fel de a privi textele mele de parcă le privești din mine însămi. E rar lucru.
Magdalena, e noaptea cea care face din om pâine, cel care nu mai poate îndura frigul și înfometarea, e noaptea lui cea de toate timpurile, o poartă mai ceva decât pe propria-i cruce. Mulțumesc pentru că ai văzut că ar putea încă avea loc osteneala aceea într-un car mare.
AnMar, doare, da inima împărțită în toate cele șapte, doar și masa cu locurile cele mai golite de cei duși, însă e sufletul-candelă și atunci le lași desăvârșirea. Mulțumesc pentru rezonanță.
Alma, cum să nu pot recunoaște că la nopți mi-a fost gândul acolo, în locul paserilor, însă apoi privind bine, am văzut că pentru acel om noaptea ia trup de pasăre și de aceea, uite, deja ai simțit contextul, cu finețea ta, mulțumesc, te așteptam aici, cumva.
Ela
Magdalena, e noaptea cea care face din om pâine, cel care nu mai poate îndura frigul și înfometarea, e noaptea lui cea de toate timpurile, o poartă mai ceva decât pe propria-i cruce. Mulțumesc pentru că ai văzut că ar putea încă avea loc osteneala aceea într-un car mare.
AnMar, doare, da inima împărțită în toate cele șapte, doar și masa cu locurile cele mai golite de cei duși, însă e sufletul-candelă și atunci le lași desăvârșirea. Mulțumesc pentru rezonanță.
Alma, cum să nu pot recunoaște că la nopți mi-a fost gândul acolo, în locul paserilor, însă apoi privind bine, am văzut că pentru acel om noaptea ia trup de pasăre și de aceea, uite, deja ai simțit contextul, cu finețea ta, mulțumesc, te așteptam aici, cumva.
Ela
Pe textul:
„Noapte flămândă" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextCel ce te ascultă, are de cugetat o vreme la ceea ce se întâmplă firesc în lume. Și apoi, se întreabă cum de sufletul aista se poate purta așa în al său cântec de al său om. Eu nu știu ce e cu colateralele și cu recele, aici e doar semnul meu pentru cât de mult ai mișcat oamenii din juru-ți. Știi binie că nu pot scrie în numele lor ceea ce am de scris în numele meu, însă ochii mei au văzut mișcările în cei de acolo. Și mă știi că atunci când am ceva a spune, o spun. Mă bucură că patetismul nu face casă bună cu tine, căci io așa te cunosc, în bun cuget și bună simțire.
Să ne trăiești alean, Ioane, noi te-om asculta.
Ela
Să ne trăiești alean, Ioane, noi te-om asculta.
Ela
Pe textul:
„Cântu-m-aș eu și m-oi duce" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextȘi uite cum te duci tu în pace la polul cel nord și lași aripile obosit, noroc că ai dat d epomană cerșetoarei un bănuț pentru șase luni, că sărmana, zău așa, votca dăunează grav sănătății, dar în iglu cred că e bună la încălzit oasele. Nu am înțeles eu ceva la ultima strofă, cred că involuntar ai aprins alte lumini decât cele obișnuite mie, dar flămând așa cum ești uneori, te înțeleg, măi nedesăvârșitule. ;)))
Ni, că e binie să te mai și contreze omul cu haz, măcar diminețile să fie sătule. ;)))
Te aștept mai departe, că văd că ți-ai cam luat zborul, dar azi ai început cu certurile formale, așa că mă abțin deocamdată la a intra în contre informale. ;)))
Ela
Ni, că e binie să te mai și contreze omul cu haz, măcar diminețile să fie sătule. ;)))
Te aștept mai departe, că văd că ți-ai cam luat zborul, dar azi ai început cu certurile formale, așa că mă abțin deocamdată la a intra în contre informale. ;)))
Ela
Pe textul:
„Noapte flămândă" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextNoaptea asta ce o scriu nu e a mea, așa cum multe din cele pe care le aștern aici nu sunt ale mele, alemelele sunt abia șoptite în mine și sunt scrise în orb. Uneori abia se strecoară la personale, nici acolo nu le pot da voie să vină fără învăluire. Dar așa cum este ea, flămândă, îi las hrană, spre a nu se duce fără sens, fără desăvârșire. Mulțumesc pentru acel \"când toamna răsare aproape de cerul din ochi și din frunte\".
Ela
Ela
Pe textul:
„Noapte flămândă" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextDa, așa voi face. Următoarele părți deja au altă nuanță, cu mult mai puțin limbaj științific, chiar și această parte o mai \"periasem\" un picuț ca să poată fi citită. Și voi scrie pe mai departe eseurile psi cu diverse inflexiuni lirice. Mulțumesc, mă bucură că îmi ești cititor.
Ela
Ela
Pe textul:
„Narcis, între mit și psihanaliză" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Context