Cântu-m-aș eu și m-oi duce

Cred că trebuie să fac un gest elementar de politețe și să-ți mulțumesc pentru dedicație, în speranța că te-ai expimat în numele tuturor celor ce au ascultat cu plăcere. E reconfortant să știi că ai reușit, prin dăruirea ta, să fi mișcat un pic sufletele celorlalți. Spun asta, încercând să evit orice gen de patetism, căci numai patetic nu sunt în structura mea. Orice gen de considerații colaterale, făcute cu evidentă rea intenție, mă lasă rece. Replica cea mai dură este aceea a lipsei de răspuns. Zic eu...

Cel ce te ascultă, are de cugetat o vreme la ceea ce se întâmplă firesc în lume. Și apoi, se întreabă cum de sufletul aista se poate purta așa în al său cântec de al său om. Eu nu știu ce e cu colateralele și cu recele, aici e doar semnul meu pentru cât de mult ai mișcat oamenii din juru-ți. Știi binie că nu pot scrie în numele lor ceea ce am de scris în numele meu, însă ochii mei au văzut mișcările în cei de acolo. Și mă știi că atunci când am ceva a spune, o spun. Mă bucură că patetismul nu face casă bună cu tine, căci io așa te cunosc, în bun cuget și bună simțire.
Să ne trăiești alean, Ioane, noi te-om asculta.
Ela