ELEla Victoria Luca
Verificat@ela-victoria-luca
Paris - București
„<i>”Mais le beau peut-il être triste? La beauté a-t-elle partie liée avec l’éphémère et donc avec le deuil? Ou bien le bel objet est-il celui qui revient inlassablement après les destructions et les guerres ...”</i> - Julia Kristeva”
Născută la 27 septembrie 1969, în Constanța. Debut literar în revista liceului cu poezii. Din 1997, publică eseuri și articole în reviste de specialitate, ca autor și traducător ("Psihanaliza", București; "Le Carnet Psy", Paris; "Novos olhares sobre a Gestaçao e a Criança até os 3 anos", Lisabona). - Volume de…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Colecțiile lui Ela Victoria Luca
Cronologie
Azi descoperi cum fiecare zâmbet este neînsorit decât în amintire, atunci când \"părinții prea copii\" îți vegheau pașii cei ce vor fi fiind.
Această poezie când închinat părintelui, este un fel de mers prin nisipuri clare, stânca nu este a cuvântului, ci a celor nerostite încă. Ea se face coloană, se dăltuiește în spirit-copil, \"una din ființele mării se-ntoarce picioarelor\".
Așa nu va fi niciodată. Așa va fi întotdeauna, un poem anotimp interior, unde fir de lumină țese amintiri despre tine, despre ea, despre ei cei ai sufletului.
Cred că doar acel \"ziduri arse de vreme\" mă stânjenește aici, deși văd imaginea, dă totuși un cenușiu cred eu prea tare poemului. Și mai este și versul cu reclamele. Care prinde cititorul într-un real, aproape instantaneu. Dar de poetul așa a ales și de așa dorește să păstreze amintirea, așa să rămână.
\"însă mereu am să știu
că azi iar te-am văzut amintire
din vremuri cu părinți prea copii\"
Ela
Această poezie când închinat părintelui, este un fel de mers prin nisipuri clare, stânca nu este a cuvântului, ci a celor nerostite încă. Ea se face coloană, se dăltuiește în spirit-copil, \"una din ființele mării se-ntoarce picioarelor\".
Așa nu va fi niciodată. Așa va fi întotdeauna, un poem anotimp interior, unde fir de lumină țese amintiri despre tine, despre ea, despre ei cei ai sufletului.
Cred că doar acel \"ziduri arse de vreme\" mă stânjenește aici, deși văd imaginea, dă totuși un cenușiu cred eu prea tare poemului. Și mai este și versul cu reclamele. Care prinde cititorul într-un real, aproape instantaneu. Dar de poetul așa a ales și de așa dorește să păstreze amintirea, așa să rămână.
\"însă mereu am să știu
că azi iar te-am văzut amintire
din vremuri cu părinți prea copii\"
Ela
Pe textul:
„Tu" de Daniel Puia-Dumitrescu
0 suflu
ContextAici intrarea lui în biserica vântului
Cel ce nu tace nefiind înalt și nefrumos despicând
Lemnul spre a se face icoană
Tălpilor tale le-aș spune să primească întâi sărutul
Cel de binecuvântare
Nu te juca de-a frigul noaptea și setea
Ochiul din perete nu este niciodată alb
Este doar perete
Timpul este un Lord niciodată nu așteaptă
Nici măcar pentru cea mai neasemuită Liniște
Mama aceea de prin iarnă nu a știut să lase vântului chip
Doar neîncercarea în subtil a lacrimei
Nebotezat rămâne cel ce lasă apa nebăută
În urma lui ai întâmplat un vers nestingherit de ținte
Plânsul se făcu rotund și ai uitat să adormi
![\"Image](\"http://i7.photobucket.com/albums/y263/daniela_luca/intrecersipamant-ciucas.jpg\")
Ela
Cel ce nu tace nefiind înalt și nefrumos despicând
Lemnul spre a se face icoană
Tălpilor tale le-aș spune să primească întâi sărutul
Cel de binecuvântare
Nu te juca de-a frigul noaptea și setea
Ochiul din perete nu este niciodată alb
Este doar perete
Timpul este un Lord niciodată nu așteaptă
Nici măcar pentru cea mai neasemuită Liniște
Mama aceea de prin iarnă nu a știut să lase vântului chip
Doar neîncercarea în subtil a lacrimei
Nebotezat rămâne cel ce lasă apa nebăută
În urma lui ai întâmplat un vers nestingherit de ținte
Plânsul se făcu rotund și ai uitat să adormi
Ela
Pe textul:
„fereastra din pumn" de Dacian Constantin
0 suflu
ContextE aici un oraș care-ngheață, unele zile se fac cețuri, pâclă, măscăriciul știe să se îmbrace pentru următoarea reprezentație, balerina însă nu mai apare la același trapez, fiindcă se sparg mușcate cuvintele pe deviații de sensuri și nimic nu mai rămâne atunci când furia întemeiată sau mai ales nu: \"și-a lăsat o haită de nori
să mă alerge pe șosele pe alei
mătură buzele nordului etern\"
Sonet al răului, răul ca o molimă, noroi, crivăț, fum, gaz de eșapament, haită, canini. Dumnezeule, toamna asta și-a lăsat schimbarea la suflet definitiv.
Sfârșitul sonetului este remarcabil:
zilele trec scuipându-și de frunze alt sânge
nopțile mor nu îmi ești Brugemilda nu plânge
Doamna frunzelor ar scrie acum o altă baladă a celui nedrept văzător.
Poetul epistolar își va continua cărțile. Și se înalță din mine turn de tăceri, ca o cetate ocolită de zei.
Ela
să mă alerge pe șosele pe alei
mătură buzele nordului etern\"
Sonet al răului, răul ca o molimă, noroi, crivăț, fum, gaz de eșapament, haită, canini. Dumnezeule, toamna asta și-a lăsat schimbarea la suflet definitiv.
Sfârșitul sonetului este remarcabil:
zilele trec scuipându-și de frunze alt sânge
nopțile mor nu îmi ești Brugemilda nu plânge
Doamna frunzelor ar scrie acum o altă baladă a celui nedrept văzător.
Poetul epistolar își va continua cărțile. Și se înalță din mine turn de tăceri, ca o cetate ocolită de zei.
Ela
Pe textul:
„Prima scrisoare către Brugemilda" de Daniel Bratu
0 suflu
ContextEa scrie, iar atunci când nu scrie, scrie în ea. Cu un fel de fire nevăzute. Și din Rodin, cred că admiră și Catedrala. Et merci de passer - pour une fois, au moins - de ma part, de sa part aussi.
Ela
Ela
Pe textul:
„Epistolă către cea mărmurie" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextCel ce se uită prin tine vede o lume de cenușiu, bocitoare pe aceeași uliță (calea trecerilor), nuci îngenuncheați (frumos tabloul aici, a rugă), cu riduri tencuite (nu le-aș fi tencuit, cred că ar fi mers altă metaforă). Cimitirul ca o pisică sătulă... se atâta moarte nici dalta nu mai sparge piatra. Ce este cu fluierul piciorului rămâne să văd prin tine, însă nu pot fi decât văz.
\"după iarna asta o să răsară multe semne-interzis\". Interzis către? Interzis pentru? Sau pentru orice, oricum, oricui? Chiar și pentru moarte?
Poemul tău m-a ridicat pe vârful întrebărilor. Nu e puțin.
Ela
\"după iarna asta o să răsară multe semne-interzis\". Interzis către? Interzis pentru? Sau pentru orice, oricum, oricui? Chiar și pentru moarte?
Poemul tău m-a ridicat pe vârful întrebărilor. Nu e puțin.
Ela
Pe textul:
„se uită vizorul prin mine" de Cristian Munteanu
0 suflu
ContextCineva a observat, de două săptămâni și 3 zile. A și scris cumva despre asta o \"Epistolă către...\". Și desigur au fost mai mulți care în acest timp au văzut. Și alții care au scris discret. Suntem aici.
Ela
Ela
Pe textul:
„Îmi iau jucăriile și plec" de Corneliu Traian Atanasiu
Recomandat0 suflu
ContextCorneliu, am citit pe îndelete. Măsurate cuvintele tale. Pentru a nu intra în alte sensuri, las doar ceea ce mi se pare mi esențial, acum, nespus de mine fiind:
\"Arta nu este nici modernă și nici veche - este Artă... Numai că timpul perfecționează spiritul omenesc, iar spiritul cere el însuși aceasta... Arta rămâne o taină și o credință. Iar când se face după o teorie este falsă. Trebuie să ne degajăm de noi înșine și de toată impertinența omenească - numai astfel izbutim să redescoperim frumosul. Aud astăzi vorbindu-se de tot felul de curente în artă. Este un soi de babilonie universală...\"
(Brâncuși)
Pentru noi toți.
Ela
\"Arta nu este nici modernă și nici veche - este Artă... Numai că timpul perfecționează spiritul omenesc, iar spiritul cere el însuși aceasta... Arta rămâne o taină și o credință. Iar când se face după o teorie este falsă. Trebuie să ne degajăm de noi înșine și de toată impertinența omenească - numai astfel izbutim să redescoperim frumosul. Aud astăzi vorbindu-se de tot felul de curente în artă. Este un soi de babilonie universală...\"
(Brâncuși)
Pentru noi toți.
Ela
Pe textul:
„Îmi iau jucăriile și plec" de Corneliu Traian Atanasiu
Recomandat0 suflu
ContextTandem amar de dulce ar fi, îmbinare de vers la persoanele întâi ale poeților, care, nu știu de ce, dar aduc de la gaudeamus în loc de bucurie: tăcere, viață lungă în ghiozdan, catarame-antifurt, bălți și sfâșieri. Ne fac cunoștință cu robi cel ce nu mai știe ce este cu ușile, cu florin care ticăie, andrei cu degete eremiofobe, victor cu ochii cei care lasă femeia să devină fărăsâni bărbat. Și personajele acestea toate doar la patru mâini scrise. Și nu știu de ce dar atunci când se lasă cortina la Gaude Amus, se aude ceva cu morți.
Sorin-Adina abia duminică de mă pot și eu bucura de ce este acolo. Sper să nu scriu despre petre, emil, david și alții ca ei. Deși, cine știe...
Ela
Sorin-Adina abia duminică de mă pot și eu bucura de ce este acolo. Sper să nu scriu despre petre, emil, david și alții ca ei. Deși, cine știe...
Ela
Pe textul:
„GaudeAmus" de sorin despoT
0 suflu
ContextDinspre liniile nesigure, se strecoară uneori un punct gri - cel ce adună toate culorile amestecându-le-n esența lor - și chemarea la nesfârșit se face încireșare, ca și cum pământul a rodi atunci când linia galbenă, dublă ar lăsa ploaia în mișcare neînchipuit de lentă.
Cruce de roșu în inel de cheie. Sol. (inter)Stițiu?
Ela
Cruce de roșu în inel de cheie. Sol. (inter)Stițiu?
Ela
Pe textul:
„Cruce din lemn de cireș" de Florin Andor
0 suflu
ContextCarmen, șaptele este cheia poemului. Din teri în patru și uneori 22 e doar o iluzie, iar 33 nu e vârsta aceea, ci doar o pagină dintr-o carte albă și cu mult negru. În rest, e apa sâmbetelor. Unde se duc toate sau se lasă vântul să urle. Mulțumesc, undeva mă fac că nu văd soarele.
Bună seara, Andu cel cu Bobadil, bine că mă rugați amândoi să nu tăcem, Ela și mai ales cien o face să vorbească despre toate cele ale pământului, lumești sau nelumești, ale focului și ale vântului, și mai ales despre apele acelea în care ce bine că nu vă scăldați. Recomandarea dvs. este fără roșu, galben, iar fiindcă albastrul îl port eu - ah, fir-aș, iar am pomenit depsre mine, vă spun: fără mine nu pot fi când scriu, așa cum nu pot fi când respir, când Sunt. Asta este. Dar, la așa vraci nu pot să nu plec ascultarea măcar o vreme.
Ela
Bună seara, Andu cel cu Bobadil, bine că mă rugați amândoi să nu tăcem, Ela și mai ales cien o face să vorbească despre toate cele ale pământului, lumești sau nelumești, ale focului și ale vântului, și mai ales despre apele acelea în care ce bine că nu vă scăldați. Recomandarea dvs. este fără roșu, galben, iar fiindcă albastrul îl port eu - ah, fir-aș, iar am pomenit depsre mine, vă spun: fără mine nu pot fi când scriu, așa cum nu pot fi când respir, când Sunt. Asta este. Dar, la așa vraci nu pot să nu plec ascultarea măcar o vreme.
Ela
Pe textul:
„Luni când pleacă și zilele" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextLoredana, fiecare cuvânt pe care l-ai scris aici în comentariul tău este adevăr. De la timpul apă existențailă scurs și nostalgia ce o port în mine, la acel măr-viață împărțit(ă) celor ce pot să primească inimă-lapte neîntâmplat, și fiecare în aprte își poartă soarele dinspre orice colț al lumii se află și se îndreaptă.
Aici am rămas fără grai. Nu mi s-a întâmplat până acum. Admirativ plec fruntea. Ca atunci când reciți pe scenă. Mulțumirile sunt în alb.
Ela
Aici am rămas fără grai. Nu mi s-a întâmplat până acum. Admirativ plec fruntea. Ca atunci când reciți pe scenă. Mulțumirile sunt în alb.
Ela
Pe textul:
„Măr în patru timpi" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextAcest poem este aproape limpede. Cele lumești sunt vizibile. Recunosc și că am uneori tendința să las sensuri ascunse și să las cititorului calea spre mai departe. Reflectez la sugestia ta. Și să fie și răsăritul hotărât, nu doar apusul. Mărul în patru timp, împărțit, atinge și estul.
Ela
Ela
Pe textul:
„Măr în patru timpi" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextSurprinzi mersul drept și consecvența principiilor, cele care ne ghidează prin apele existenței, iar împărțirea vieții, cu tot ce înseamnă aceasta, stă mereu sub semnul unei judecăți și începe într-un Centru. Mulțumesc, admirativ împarți sensuri și cuvinte, și tăceri.
Ela
Ela
Pe textul:
„Măr în patru timpi" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextCei ce sorb din fântână poartă în ei izvorul. Mă uimește percepția ta. Prima mea imagine a fost a unei Fântâni, atunci când am început a scrie poemul. Și totul s-a transformat apoi în șir de imagini aici redate. Mulțumesc, mă atinge sensibil atunci când cineva cunoaște fără a a fi nevoie de cunoaștere. Și șapte coroane de măslin.
Ela
Ela
Pe textul:
„Măr în patru timpi" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextInteresantă paralelă, mulțumesc pentru semnalarea cărții despre care nu auzisem. Firul meu a pornit de la împărțitul lumii și de la încremenirea timpurilor simțită de \"cei ce vâslesc haotic\". Completarea ta sigur aduce un plus semnificațiilor. Mulțumesc.
Ela
Ela
Pe textul:
„Măr în patru timpi" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextMaria dacă ceva din tușa fugară a mâinii mele e de folos portretului, desigur. Alătură celor de tine cuprinse.
Ela
Ela
Pe textul:
„Tentații sunt peste tot" de Maria Prochipiuc
0 suflu
ContextDrept spui. Cu o singură remarcă elimină acel \"numai\" și adug: fiecare din noi, fără excepție, și îndeosebi adevărații creatori, știu ce înseamnă să scrie uneori \"simptomatic, sub presiune, în apnee\".
Din calende, ai rupt o pagină.
Ela
Din calende, ai rupt o pagină.
Ela
Pe textul:
„Cititorul meu de seară" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Contextseara cititorului vine
ca o pisică albă languroasă
el își fumează trabucul
se întinde într-un hamac
și răsfoiește un vers sau altul
câteodată plictisit
câteodată uimit
și fiindcă i se termină
ginul
ia de la capăt alt poet
fiindcă această mână
care scrie acum
și-a închipuit că e mai bine
să mai trăiască un timp
Mulțumesc pentru versuri. Mi-ai amintit de un om drag, el spunea: \"toată lumea scrie, scrie scrie, cine naiba mai trăiește aici?\". Ar trebui să-l întreb și pe el, că nici el nu știe răspunsul. Trăirea și scrierea cred eu că se întâlnesc fericit sau nefericit într-un punct anume. Acolo unde spiralele se fac elipse.
Ela
ca o pisică albă languroasă
el își fumează trabucul
se întinde într-un hamac
și răsfoiește un vers sau altul
câteodată plictisit
câteodată uimit
și fiindcă i se termină
ginul
ia de la capăt alt poet
fiindcă această mână
care scrie acum
și-a închipuit că e mai bine
să mai trăiască un timp
Mulțumesc pentru versuri. Mi-ai amintit de un om drag, el spunea: \"toată lumea scrie, scrie scrie, cine naiba mai trăiește aici?\". Ar trebui să-l întreb și pe el, că nici el nu știe răspunsul. Trăirea și scrierea cred eu că se întâlnesc fericit sau nefericit într-un punct anume. Acolo unde spiralele se fac elipse.
Ela
Pe textul:
„Cititorul meu de seară" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextEu aud aici altceva: hai să nu mai scriem aiurea, hai să lăsăm masturbarea intelectualo-lirică, atunci când nu avem nimic a scrie, să ieșim pur și simplu în lume, la un cinematograf, oriunde, să facem orice, să trăim o vreme, să lăsăm tastele, versurile, \"talentele\".
Poezia atrage, evident, prin titlu, dar nu doar. Mesajul ei este bine pus în latență, sub aparenta manifestare directă.
Cred că acel:
\"să privim ziua de ieri
pe fața căreia am aruncat vitriol
s-o vedem
cum stă în vitrină și-și turtește nasul la noi ăștia de azi\"
care atenuează brusc ironicul într-un grav fără tăgadă conferă poeziei un spațiu de transformare, acel spațiu spre care autorul se îndreaptă atunci când, totuși, crează: al esteticii și eticii umane. Și nu doar.
Ela
Poezia atrage, evident, prin titlu, dar nu doar. Mesajul ei este bine pus în latență, sub aparenta manifestare directă.
Cred că acel:
\"să privim ziua de ieri
pe fața căreia am aruncat vitriol
s-o vedem
cum stă în vitrină și-și turtește nasul la noi ăștia de azi\"
care atenuează brusc ironicul într-un grav fără tăgadă conferă poeziei un spațiu de transformare, acel spațiu spre care autorul se îndreaptă atunci când, totuși, crează: al esteticii și eticii umane. Și nu doar.
Ela
Pe textul:
„în loc să faci sex tu scrii poezii" de Liviu Nanu
0 suflu
Context\"uneori mă uit pe fereastră aștept poezia pentru a avea curaj să arunc
lumini cu brațele pline\"
alteori poezia se respiră atunci când anotimpurile se lasă în apa sorții, spre a lumina aici un om, dincolo un înger, sau invers.
muzica lor să însoțească poemul înspre Luv dinspre Dalba. nemăsurat.
Ela
lumini cu brațele pline\"
alteori poezia se respiră atunci când anotimpurile se lasă în apa sorții, spre a lumina aici un om, dincolo un înger, sau invers.
muzica lor să însoțească poemul înspre Luv dinspre Dalba. nemăsurat.
Ela
Pe textul:
„November blue" de Bianca Goean
0 suflu
Context