Ela Victoria Luca

Silișteanu este Poet prin ceea ce simte fiind. Trăiește omul așa cum piatra, așa cum lemnul, așa cum orice lucru poartă în el sfințire. Poemul său este ca o coloană de îngeri în care paserile iau chipul omului cel fără hodină. Poemul este scris dinspre celest spre teluric, așa cum acest eu hoinar și căutător dintru naștere spre altă naștere se poate scrie pe sine din Sine.
Remarcabil ultimul pasaj, prin intensitatea și ineditul îmbinării cuvintelor, nu spre a descrie, nici spre a construi, ci spre a lăsa lumii înțelesuri pe care doar o atingere de Domn o poate avea.

\"Și din lemn de fiară-amară la intrarea în satul meu cu păsări am să fac o cruce. Pe ea să se așeze Domnul când vine seara obosit de la numărătoarea oamenilor și a norilor ca eu să-l întreb mai apoi ..- Doamne! Fericit m-aș duce ca o piatră-n vârf pe cruce...Voie am? Iar Dânsul strecurând pe sub streașina ochiului o lacrimă să-mi răspundă...- Mergi fiule ... în satul acesta văd că și păsările se poartă ca oamenii\".

Prețuirea mea, Poetului. Aștept ca Omul siliștean să aibă aceeași sfântă înclinare spre Frumos.

Ela

Tu, Dană, de erai colo cu noi, cred că eu deja descompuneam toate nuanțele în infinit și te îmbrăcam toată în fir din ele, doar căutându-te cu o privire de senin. Îți mulțumesc pentru alinarea dinspre un an spre altul și tare mi-aș dori să vină ziua aceea când îcnhinare fi-va-ne întâlnirea.

Dani-cel-cu-rostire-blândă, tu desprinzi lutul din palmele mele, m-ai văzut modelând fiecare respirație cu truda celui ce își frământă emoția ca niciodată mai alb în decembrie, de Daniil. Cristal ți-e inima atunci când irizări de suflet reverberează în tăcerea poemelor. Mi-e drag să știu că podul este de nedărâmat, oricâte ape l-ar străbate. Și vin cerbii, cu boncănitul lor ritmat, a cânt de munte, și apele or străluci precum lacrima pe înserat. Mulțumesc pentru stela. Fiindcă, știi bine, \"astăzi toate cuvintele s-au sfârșit în ela\", cum scrise poeta acceea cu brăduțul.
Fie prietenia așa precum scrie în carte.

Ela

No, eu cred că mai degrabă păturică, prietenii știu de ce. Și-apoi, dacă te supără păsările alea, știi ce e de făcut: ruladă. Că și pormubelu fu tăiat, la nevoie!
Și mie mi s-o făcut dorela de ieșela, de fapt cred că nici nu am plecat de-acolo, cumva. Am rămas într-o haltă: \"ale drrracului halte că sunt făcute numai pentru plecări!\". Și te rog eu, până la Cenclul din Giugiu, învață-mă știi tu ce. Nu de alta, dar trebe să fac față la aruncările de cuvinte în stil explicit. ;))))
Aaa, era să uit: frumos brăduț aveam la Pogor, duminică. Și avea și crengi!!!

Ela

Eu care pot rosti cu liberă respirație cuvintele, de obicei, acolo, în Iași, mi-era graiul stins. Uneori reușeam să râd, ca un fel de a revărsa bucuria. Mulțumesc pentru cum ați primit luminile.

Ela

no, acu scuzați atâtea greșeli, că am comentat în leșinat de râs cu lacrimi, de abia mai văd și-acu. și încă râd. Gata, am pus Umorul la favorite! Pentru toate sărbătorile de-acu înainte!

\"O, `Rad` frumos, o `Rad` frumos,
cu vârful până-n cer, de
vei ninge doar cu zahăr tos
nu vei mai știi de “merde”…
O, `Rad` frumos, o `Rad` frumos,
tu urma nu ți-o pierde…

No, apăi io nu mai pot! Las totu deoparte, și lucru, și casă, și site-uri, și vin cu voi. Nu se mai poate. Urc pe toate cărările (ne)bătute, în dorul leii cânt și scriu, fur stele căzătoare în miezul nopții, dau din epigramă în epigramă, mă iau pe sus rucsacurile și sacurile de nedormit, mă parfumez cu talentul vostru că deja io nu mai am, s-a evaporat de atâta stat pe site, îmi arunc toți pantofii cu toc, ca să mă ia pe sus ghiocel, iar-n-am noroc, dar aevm Norea cu noi, de Brat (pardon, typos, Brad) mă voi sprijini atunci când voi ameți de la pălincă, iar cu mătrăgună în doze miligramice îmi voi vindeca gleznele după ce mă voi zdreli printre stânci, încercând să fac pozne, mai ale slui Nea Genu, că prin genune nu vreau să pic, cica ar mai fi încă de hoinărit și la anu\', căci nu știu dacă va fi anul cocoșului sau al câinelui, cum văd aci scris prin fabule, dar cert e că se va divide lumea în două: una care râde și alta care râde și mai tare.
Așteptăm o punere în scenă la toate cenaclurile viitoare, oriunde s-ar ține ele, a acestui \"Unor de sărbători\"!
Dumnezeu să vă păstreze obiceiul acesta vouă, celor ce ne-ați înveselit cât pentru 7 ani!

Și acum, sclipicela cu stela sus răsare!

Ela

No, Danielule Dinescule (cică!), no, apăi cu numele și prenumele nu te joci, vezi binie acușa că de la puia la ciurchi trecând prin maria și dumitru, neocolind bratul, mâncând o moldovenească garnisită cu mujdei, lângă amelii și crengă, pe pridvor la bojdeucă, fără să-ți mai pese de luminile fetei de la carne, cum ziceam, vezi bine cum te iau amețelile alea mari de suflet și nu îți mai vinie bade să mai lași iașul pe nici un brașov, darămite pentru vreo londră. Și am io o presimțire că vei mai trece pe la fănică unu, fiindcă măriuca zău are sufletul deschis pentru cei cu har de la Domnul, iar de colinde și colindat zău îi place. Cum și ție.
Mulțam fain pentru așa o scriere haioasă de cenaclu serios și te rog io lasă niște frimituri, ca-n Hansel și Gretel, ca oriunde aș fi, să găsesc calea iașului spre ciurchi.
Dragă îmbrățișare ție.

Ela

Silviu, apa ochilor străluce din bucurie-n tristețe, mereu spre dragoste. Singurul loc binecuvântat. Mulțumesc.


Madim, uite copile că am cuvinte de dragoste, atunci când privesc ochii tăi fără întrebări despre patimile lumii. Am ales și titlul Mulțumesc pentru cum ai simțit nenumita mea stare.

Ela

A fost primul meu cenaclu \"Virtualia\". Și azi încă sunt acolo, deși au trecut 48 de ore de când m-am întors și de multe alte întâmplări.
Nu știu cum au fost celelalte cenacluri, decât din ceea ce s-a scris și s-a povestit despre ele.
Cred - așa cum simt și văd eu lucrurile și oamenii - că atâta lumină, armonie și viață împreună rar a fost să fie în alte lăcașe de cultură.
Mulțumesc Alma pentru că ești atât de creativă și de luminoasă, mult mai aproape de oameni decât mi-am imaginat și am văzut în tine.
Mulțumesc tutror celor care au știut să fie așa cum îi știam, din cele scrise și nescrise.
Scurta cronică, după o seară fără sfârșit în spiritul nostru. Luminos.

Ela

...nu poate decât cânta și grăi poeme. nu poate decât tremura intens dintr-o emoție de decembrie, la ușa unor poduri fără pereți, doar cu versuri și colinde. de suflet ne scrii, despre un oraș în acre cred că am trăit cândva, atât de demult încât nu-mi amintesc, cert este că mă simt ca și cum aș aparține dintotdeauna acelor locuri, acelor pământuri, acelor oameni. Daniela, unele întâmplări sunt orânduite, ca o \"nuntă în cer\", într-o zi de Danil, când lacrima Domnului a fost să fie mir și minune.
Tu grăiești despre oamenii simpli și deschiși care ți-au fost nu alături, ci în suflet pentru a te regăsi, prin ei, pentru ei, pe mai departe.
Mulțumesc, ai îmbrățișat atât de real a șasea Virtualie. Pentru daniela de luca, a fost prima oară. Și atât de intens e trăit totul, încât ea nu poate decât îmbrățișa tăcerea.
Mulțumiri pentru inspirația de a fi și a scrie acolo unde e rostul.


Ela

Dinspre coline de suflet, se recită poeziile lângă vatra oamenilor sfinți. Se scrie aici nu despre un oraș, nu despre trei zile, ci despre minunea de a trăi în om, printre Oameni. Se scrie despre Poem și despre Iubirea lăsată din cerul deschis, peste ulițe, peste frunți înalte, peste priviri senine, peste mâini îmbrățișate.
Mulțumesc, Amelii, că ai putut învârti luminile atât de frumos, dinspre poarta Domnului spre inima omului, prin Iașul în care spiritul este la el în Cetate.
Admirația mea și felcitări ție, precum și celor ce ne-au prmit atât de frumos și ne-au încheiat anul într-o sărbătoare poetică inedită.

Ela

Numai cel care vede în dragoste rostul a toate putințele și neputințele noastre, dincolo de orice biografie, de orice răsărit, de orice fel de scriere, poate trăi dragostea; sau poate dragostea se trăiește prin el. Tu ai un astfle de suflet, altfel nu ai fi simțit aici ceea ce a rămas scris printre cuvinte, cu o anume stângăcie. Mulțumesc, îmi voi păstra albastrul, oriunde aș fi.

Ela

Ai oarecum dreptate, dar nu pot schimba acel inceput deocamdata. Voi reflecta, iar pentru carte voi schimba cumva expresia, păstrând ideea. Mulțumesc.

Ela

Tu știi rătăcirile? Atunci va trebui să dezleg inelele, să păstrăm doar în cer firele, iar la nunțile vegheate de sfinți, ia tu voalul alb. Eu rămân așa, că sunt ceva mai în vârstă, pe cuvânt de onoare.
Mulțumesc, ai știut drumul.

Ela

Dacă spui că e super banală, simplistă, super ieftină etc., zău dacă mai are vreun sens să mai explic ceva atât de.
Mulțumesc.
Ela

\"Ne închipuim că suntem la Casa Pogor. Aici e scena, acolo ferestrele și în spate, invitații. Bun, tu așează-te pe canapea, fă-te comod…
- Dar nu vreau poezii! Mai bine cot…coot… cootcodac! cu tine. Înțelegi?
- Și după ce recit, te voi hrăni cu ruladă de cocoșel umplut! Ca la mama acasă.
- Cocoșel? Eu sunt cocoșelul!
- Diseară vei fi cocoșel. Acum ești invitat la un program artistic.
- Nu înțelegi, femeie, că nu vreau poezie!\"

No, io nu-nțeleg! Ffindcă eu mănânc poezie pe pâine, nu mai știu pe cine am citat acuma. A, ba știu, pe Gelu Deaconu și Cărtărescu-poezie. Așa: no, io nu înțeleg cum de poate Sache și Amelii, și desigur N., să zăpăucească Pogorul, să dea Virtualia pe jos de râs, să înveselească spiridușul Nanu, Moșul Mircea Crăciun și toți poetașii și toate poetesele, în așa hal încât să nu mai treacă - fir-ar ale dracului de halte că sunt făcute numai pentru plecări, aici am mai citat pe cineva - nici un minut în care să nu râzi în hohote de cum fu tăiat cocoșelul, de cum se dădu la cuptor, de cum mămica își vedea de treaba însurățeilor și Mioara și Strungurel se iubăreau (pardon iubărela - fiindcă azi toate cuvintele se sfârșesc în ela, aici o citez pe a lui Ștefan Livia) de-și pierdeau mințile, cele pe care le aveau! Cum toate astea?? Simplu: printr-un talent aparte de a dărui omului râsul plin de viață printr-o scenetă bine încondeiată, impresionant citită și prin versuri de-un comic explicit și bine potrivite în con-text.
No, pentru că ați fost atâta de buni la Pogor, vă rugăm să mai tăiați niște cocoșei! Prin orice oraș treceți!!
Cu drag, Ela

Treiul acesta. Cred că tăierile sunt uneori atât de necesare. Împărțitul acela orânduit al lumilor. Fără a fi fărâmițare. Dinspre inimă, un colind printre coline. Și mulțumesc pentru \"să o ajutăm să se gasescă prin iubire\".

Ela

Ascultând sihăstria o singură zi, cauți apoi numai în inimă oamenii, acolo își țin ei, nu atât viața, cât ceea ce este dinoclo de ea. Gama suferinței, cu toate notele ei ne-muzicale. Mulțumesc, Răzvan, rămân sub clopot.

Ela

Spirala culorilor răsucind inima între două începuturi, acolo unde cuvintele nu mai au corp, doar fluidul muzicii. Mulțumesc pentru cum îmi vezi nuanțele.

Ela

Mulțumesc pentru că ai citit dincolo de alb, culorile, dincolo de încremenire, viața. Pe mai departe.
Ela