Amandi

inceputu nu imi pare cine stie ce, dar finalul e demn de apreciat.poate daca si inceputu era la fel ar fi fost o scriere buna de la cap la coada

Ai oarecum dreptate, dar nu pot schimba acel inceput deocamdata. Voi reflecta, iar pentru carte voi schimba cumva expresia, păstrând ideea. Mulțumesc.

Ela

eu zic Ela, ca tu stii sa scri poeme de dragoste, versul acesta de inceput mie imi place, si-apoi prima strofa cu aceea nastere misterioasa a femeii in ceasul bizar in care nimeni nu crede in dragoste, in care nimeni
nu iubeste pe nimeni, are rolul lui biografic nu?
poezia e rupta din sufletul tau, mai tarziu aceeasi femeie descopera ca „ecoul unor furtuni din golul palmelor”, are acelasi ritm, te poate urmari vesnic:
„nimeni nu iubeste aici
nimeni nu iubeste acum”
exista lucruri cu ciclul inchis, lucruri mirate de neputinta, care se repeta ca un ritual,
poate doar marturisindu-le putem obtine o eliberare ...
tu reusesti sa calci pe urmele dragostei, sa orbesti rasaritul privindu-l, sa impletesti singura cuib pentru albatrosii unei mari intoarse spre rasarit
bine te-am regasit Ela,
fie ca furtunile sa faca mai albastru cerul tau
drag Anana

Numai cel care vede în dragoste rostul a toate putințele și neputințele noastre, dincolo de orice biografie, de orice răsărit, de orice fel de scriere, poate trăi dragostea; sau poate dragostea se trăiește prin el. Tu ai un astfle de suflet, altfel nu ai fi simțit aici ceea ce a rămas scris printre cuvinte, cu o anume stângăcie. Mulțumesc, îmi voi păstra albastrul, oriunde aș fi.

Ela