george

Adevărul axiologic: adevărul e un dat uman praxiologic: adevărul meu de multe ori nu folosește epistemologic: valoarea adevărului o găsești în cel ce-l folosește ontologic: omul dă mărirea și

Fără puncte înconjuram pisica, de data asta se terminaseră și punctele, mai erau ceva urme ce fugeau în cerc, iar eu stăteam printre ele si parcă mă tot pierdeam în ele, o căt aș fi vrut să trec de

te piteam adânc între degete, dansam pe maluri săpate în pietricele strălucitoare, ne plimbam pe gene necăjite de atingeri clipocind, urcam peste copaci primitori de soare, râdeam privind cum cerul

la marginea unei cruci se întindea alta mai mică, mai ascuțită, mai deasă, se vedea o scamă pe perdea și simțea atingeri lascive ale unor degete ude, alteori erau pumni cu sânge, își trăia viața

printre bălți mai mult sau mai puțin mari încercam să adun oase cât pentru un sărut, topeam argilă în vârful ochiului și puneam o unghie dezmoștenită să zacă pe ea, nu-mi venea sa cred cum se

clipe petrecute în nopți fără de sânge, urcări de vise pline de bube, mă întorceam pe fața unui copil spânzurat de moaștele unei sfinte, tremuram la atingerea unui vis sinistru, vedeam ochi ce săreau

răni peste răni, cuțite peste cuțite și toate pe o buză friptă, degete ce încet se toacă, rupturile de piele încet să se adune, tremurăturile se privesc în lame deschise, paturile ar vrea și ele să

se apleca pe o parte și se scăpa de-a dura, îngenunchea peste fața ei, unghiile strânse în pumn îi tremurau, ceva îl plesnea pe spate, înghițea pernele și se îneca, pătrundea peste sânul ei într-un

se apleca peste chipul ei, ultimul iz al ei se scurgea pe fața lui, un deget îi zgândărea un ochi plecat cu pluta, așternu peste corpul ei o plasă mare de prins pește, câteva pietricele puse în

picam încet pe un acoperiș încins de soare, de vânt și de late chestii mâncăcioase, pe margine acelui fir atârnam plăcut în bătaia unor crengi păscute, mirosuri puternice mă pătrundeau, mă ascundeam

se pitula printre pietricelele căzute de foame, începea să primească câte un dinte cu fiecare zi a lui, lua o scobitoare și împungea rămășițele de oase împrăștiate pe canapea, găsise un arc și tot

punea ureche pe linoleum ca sa audă cum e zgândărit de gândac, torcea un prag, torcea un cui, torcea un ghemotoc de praf, se împreuna cu acel fâșâit ce era prea mândru de el, îi era foame și începu

picau picioarele pe sub fețele de pernă, se adunau răzătoarele la dans, se ducea la plimbare pe guri căscânde, cercuri pline făceau găuri pe pielea ta, se întrupau dintr-o buză și pictau să sară, se

pe coastele ei mici el urca, pisa pielea ce o întâlnea și o punea în buzunar, atingeri scăpărau pe sub piele spre unghie, se pierdea pe trupul ei, aduna toate buzele de care dispunea și le punea în

Și te văd mișcându-se alunecând pe o ață, fiecare mișcare își îngroapă pasul în buza ridicată, iar ochiul stâng se scurge pe foaia dezlipită și sânul tău albastru înconjoară camera dezgolită, efectul

printre dungile albastre un pic în stânga, strângeam unghia și o puneam sub pământ, mergeam un pic pe lângă mireasma ta, luminițe săreau de umeri cu chip de fețe, grilajele cu păsări strâns legate se

piteam picioru pe sub fuste, vedeam obrazul ei căzând pe podea, adunam picăturile de sânge de firele de păr, aia un vânt plăcut, ne prindeam strâns și mai strâns, pictam tavanul cu sărutările

încet, încet, da încet și dulce se ardea o mână, găseam o ureche și o scoteam din cuie, un cablu se apropia, atâtea lame așteptând să devoreze ochiul, file lipindu-se de pielea uscată, deget

Și te văd mișcându-se alunecând pe o ață, fiecare mișcare își îngroapă pasul în buza ridicată, iar ochiul stâng se scurge pe foaia dezlipită și sânul tău albastru înconjoară camera dezgolită, efectul

De multe ori multe ori începi lucruri doar așa din inerție, fără impuls, fără dorință, fără ceva mai de sus sau mai de jos, fără întrebări întrebându-se, doar așa pur și simplu. Începi și