ce-i trist

Fără puncte înconjuram pisica, de data asta se terminaseră și punctele, mai erau ceva urme ce fugeau în cerc, iar eu stăteam printre ele si parcă mă tot pierdeam în ele, o căt aș fi vrut să trec de ele, peste ele să văd și altceva, dar și eu tot în cerc mă învârteam, iar cercu se micșora, încet, o da, foarte încet, dar sigur, mă gândeam cu groază, oare ce va rămâne când se va strânge de tot cercul, aș fi vrut să zic că eu, dar îmi era că rămâi și tu, și d-aia încercam să mă târăsc, să scap pe sub urme, să evadez, dar tot nu ieșea, o voce care părea să fie a mea îmi zicea, de ceea ce fugi, d-aia nu scapi, iar eu răspundeam fuck offfffff, și dăi și luptă și luptă și dă-i, picături se vedeau printre pași, cred că începuse să plouă, bună asta cu ploaia, taci bă din gura, încerc și eu să ascund,da mă, dar nu îți iese prea bine, atâtea voci, atâtea limbi și toate bătând în același loc, al dracu telefon tot îmi părea că sună, dar evident nu suna, și parcă voiam să mă opresc, dar nu puteam, unde poți fugi cand încerci să fugi de tine, aș fi vrut să rup ceva, dar nimic nu părea folositor, să arunc, iar nu aveam ce, și parcă apărea o ceva liniște, dar oare cât va ține