Ela Victoria Luca

O bună măsură și o alegere iscusită a rimelor.
Te rog în titlu corectează: \"Lumini... și umbre\" (spațiile între cuvinte și punctele de suspensie).
De asemenea, în ultima strofă versul 2 cred că sunt linii interfrază, nu cratime (vezi diferența):
\"Vom ștampila pe oase - expirați -\"

Din toate aleg vocea poetului despre el însuși, din strofa:

\"Căci noi sîntem cuvîntătorii ceții,
Iar rima este-n suflet și în gînduri,
Aduct esențe noi, realității,
Așternem azi, o viață, printre rînduri...\"

Ela

Bun venit pe www.poezie.ro. Citește cu atenție regulile site-ului înainte de postarea textelor.
Te rog să ții seama de regulile ortografice, ortoepice și de punctuație.
Te rog de asemenea să folosești diacritice, conform regulamentului acestui site. Dacă nu ai posibilitatea pe computerul de pe care postezi, ai diacriticele pe pagina de editare.
Succes.

Ela

Textul nu e de ignorat :) Mai rămâne să pui diacritice la unele versuri. Și poate ar merita reformulat acele \"ci cui\", \"ci cum\". și \"aș ști\" în loc de \"aș stii\".
Încă puțin prelucrat și renunțat la \"surplusuri\", la \"comune\".
Titlu: \"ce mai rămâne\", \"un rest de moarte\" etc. Alege unul care îți atinge sufletul, în acord cu versurile.
Voi reveni să urmăresc evoluția.

Ela

Am simțit nevoia să respir, citind poezia ta, iar imaginea m-a încremenit. demult nu am mai simțit starea asta...
Iar pentru a \"reanima\" cititorul, am dat o altă formă versurilor tale, să vedem cum se simt acum:

un pandantiv de apă
caseta de smarald
a luminișului ascunde
și-n molcomul velur
se-alintă nuferi
caliciul libelulelor
se oferă-n cuib

prin ascuțite plete
bucle de parfumuri
decolorează albul rătăcind

nisipul magic
modelat în foc
pe care corle ciugulesc
serafice reflexii

în abisale Elizee
naufragiata nestemată
cu răni de alge poartă

mânăstire mormant
având lespede trup de carne
și nume aruncat
în sicriul
sculptat din coasta crucilor
ce pironesc panteonuri

Crec că era \"coasta crucilor\", nu \"coastra\".
Sper să îți placă forma. Am adăugat eu diacritice, sperând ca în curând să le poți utiliza și tu. :)

Ela

Te rog scrie corect dpdv ortografic și ortoepic, așează diacritice, poți renunța la majusculele din text, grijă la regulile de utilizare a semnelor de punctuație.

Ela

E o bună cadrare a evoluției poeziei în spațiul franco-român. Pe mine acest articol mă bucură. Cred că va fi de bun augur evenimentul pentru scriitori de valoare, de origine română și/sau franceză, ce locuiesc în aceste două spații existențaile.

Ela

Completează numele, chiar și biografia, măcar minim. Să poți avea nivel de acces, cu timpul. :)

De scris, nu scrii rău, chiar remarc

\"un pian
dezacordat de lume
ce-și glăsuiește în tăcere
propriul amor
alambicat\"

Pune ă la scara. :)

Îmi place forma aproape piramidală. Voi reveni să urmăresc evoluția.

Ela

Ai desprins urmele compuse din viață, iar asta mă bucură acum, îndeosebi acum, când simt intens luminile, pentru altcineva. :) Mulțumesc, \"mai albastră\" ca niciodată, pentru o simplă fată. :)

Ela

Te rog ai grijă la semnele de punctuație, la regulile ortografice, la greșeli de genul \"ne am\", \"te am\" (ne-am, te-am) etc. Și încearcă să renunți la majuscule, imperativul se poate \"da\" din tonalitatea scrierii. De asemenea, folosește diacriticile atunci când editezi un text.

Ela

Remarc:
\"și trupul tău zgâriindu-mă
ca un cui de sicriu,
ratând inefabilul dans în neant.\"

Ai putea renunța la \"unica\" sau să îl redai metaforic. Voi reveni să văd evoluția.

Ela

Nicolle, degetele mele insomniace ating pleoapele unui anotimp sufletesc, acela în care ne regăsim uneori solitari. Mulțumesc, Nicolle, pentru fidelitate.

Erika, lumea a fost mereu \"modernă\". În trecerile noastre, devine și ea \"trecută\". Ce frumos atingem uneori \"viitorul\".


Ela

De nu ar fi temerile, nu am simți pe unde să pășim, de ce anume să ne ferim, cum am putea căuta în întuneric... Mulțumesc, Gelu, ai \"văzut\" bine prin munți.

Ionuț, pare complicat, însă acolo în adâncuri, fiecare își găsește calea, fiindcă este cumva scrisă din Înalt. Mulțumesc.

Ela

Te rugăm să scrii cu diacritice, conform regulamentului. În ansamblu, textul se susține.

Ela

Am cumpănit la percepția ta și pot modifica, fiindcă citind fără primele două versuri rămân orele depline. Și ai dreptate și cu strofa a doua. Interesant fenomen. Mulțumesc, primesc întotdeauna impresiile și sugestiile bune. Te aștept pe orice text dorești să lași semn.

Ela

Ai privit orele alunecând, timpul fluid pe acre îl parcurgem, îl lăsăm să treacă prin noi sau, așa cum este negrul insomniei, îl așteptăm să-și deschidă, precum lotusul, petalele. Da, am trecut prin Dali, chiar și prin muzeu. Într-o zi poate vei fi și tu printre tablourile lui.
Somn bun acum și vis deschis.
(tu de typosurile tale te sperii? )

Ela

a dat de veste venirea unei lumini, întrupată în prunc. el avea ochii acoperiți de soare, privea zborul ca pe un surâs primordial, de care își va amintit atunci când maica sa va fi sau nu, atunci când lumea îl va cuprinde în apele ei sau nu, atunci când pământul se va mira de atâta umblet.
Alex, primește dorul meu de copilărie, ca pe un simplu dar de suflet.

Ela
Ela

Nicoleta, mulțumesc fiindcă ești și aici, pe marginea unui pod unde las numai anumiți oameni să treacă spre mine. Poate că ești sau ai fost unul dintre acei copii, desculț prin apele înțelepciunii. :)

Emilian, mulțumesc, interesant este că și eu prima oară mi l-am dorit tot pe o pagină alb-marmură. De aceea mă bucură că ai prins nuanța scrierii lui din interiorul meu, nu neapărat din manifestarea concretă.

Gelu, păstrează acest album, în care eu am așternut chipurile mele aparte, atinse de sacru. Poate că vei ști într-o zi că niciun șapte nu este mai aproape de inimă cum este șaptele nașterilor.


Mihai, cred că renunț la \"minciunile acelea\", mai ales acum, când privesc în jurul meu și regăsesc ce am mai iubit: cărțile, oamenii, versurile... Și tare multe mai sunt. :)

Mădălina, tu surprinzi aici un cadru aparte, cel al unei nesfârșite lumini, din care uneori decupăm \"fotografii\" de inimă, ca o lacrimă cursă prea curând din ochii unui copil. Da, rămâne poezia, dincolo de întâmplările faste sau nefaste ale unei vieții, dincoace de cuvintele-piatră. Rămâne uneori ce avem simplu în noi: podul dintre lumi. Mulțumesc pentru lumina prin acre ai privit acest tablou.

Ela

Adrian, mulțuemsc pentru jocul de dincolo de amintiri, tot ce rămâne cumva neasfințit este semnul de 7 sub care stau uneori 2 oameni. Împreună sau nu, nici nu mai contează aici, pe nisipuri.

Erika, da, este cumva ca în povești, de 7 mări, 7 țări, 7 întâmplări, 77 de timpuri sparte într-unul singur, precum o clepsidră. E frumos acel verde-alge, așa cum l-am văzut eu de mic copil. Mulțam, pentru cum îmi asculți cochilia-suflet.

Alina, spre o mirare, amintirile ne construiesc, noi am trecut prin acea experiență, de noi depinde să luăm ce rămâne pentru a fi iubind încă. În rest, doar nisipuri, fără formă. Mulțam.

Mircea Florin Sandu, într-adevăr acolo mă simt și eu întreagă, în acele versuri. Mă bucură că ai ales ce mă definește mai bine.

Nicoleta, cred că și indiferența are nuanțele ei, de aceea \"doza\" se referă la o anume măsură. Uite, negrul e uluitor atunci când are reflexii de albastru sau verde sau sidefiu. :)

Ela

...celui ce m-a făcut să îmi amintesc, până în ultima secundă a inimii mele, că lumina vine dintr-un timp anume, unde nașterea-moartea se trăiesc într-o demnă dăruire de sine. m-ai înlăcrimat, din frumos, spre tot ce poate fi bun în zilele astea. păstrez poemul ca o candelă, în sacrul vieții.

Ela