Ela Victoria Luca

deci nu mă leg de umor, că e duduitor în discursul atrop(i)ei, de dau în hipermetro_pie și vai atunci de entropia umorilor mele, vor țâșni ca vezuviul și pompeiul e deja cenușă. nu mă leg nici de berbanții personogizați aici (tulai, că fain îi să mă puot juca și io cu_cuvelele cuvinte undeva fără să pice nimic pe iminența mea cenușiealbalbastră), fiindcă-s bine rău îmbălsămați în trăsături și lături de caracter. nu mă leg nici de mesageria morală a acestui text, că atuncilea vai și amar, îmi piere și hazu, iar de năcaz mi se umflă și mie vro capilară d-aia de la cap (că d-aia te pomeni că s-or numi așa, de la cap se-mput capilarele astea și vai de cap(beep)larele. dar de ceva trebe să mă leg, că nu mă pot abține să nu-ți trag una cu steaua direct în frunte (ai bentiță, va fi amortizat impactu, fir-ar! nici măcar asta nu-mi iese cu cap): mă legi deci ca să nu mă mai lungscurtesc de criză. de ce hamacu ei de treabă te-ai pus și mata mătrăgună să otrăvești acest corp al discursului cu o substanță atât de nocivă, ai? nu ni-i de-ajuns aia, epocalipsa? douămiiispuldoișpist ca curent nonliterar care vine cu inversarea atitudinilor și se umflă apele, șterg cu noi de toți biții, aleluia vinuț, aleluia băute, eminențe avortate vom fi, cu mens și cu sana cu tot, corpore spulberatus. și virtualitatea se va scufunda, vai de virtutea ei, care mai este. că d-aia nu mă mai imblic atâta în chestii serioase, mi-i că fac de la microtensiune chipertensiune acuș în douămiivouă.
tulai, că mi-ai desfăcut un blestem la cât oi băgat râsu-n minie sara asta. na, să te-nveți cu mentosane, na, ptiu, piei!
ela

donc: în niciun caz nu e vorba ca cineva să facă greșeli de-acum înainte și nici măcar eu NU voi scrie cu greșeli.
una e un joc asumat, alta e să scrii cu greșeli-
am explicat îndeajuns ce și cum, deja revenirea ta repetată, semn că nu poți accepta jocul ăsta, este totuși inutilă.
fiindcă aici în acest text las lucrurile așa. câtă vreme exact asta am dorit să fac.
ela

alina, apai de ici nu gasesti, incearca pe alte weburi literare sau carti. pe mine si in ele, toate, rar ma mai misca ceva autentic. iar finalul nu e din restul e tacere, eu cel putin nu m-am gandit la asta. este doar senzatia de dupa o intalnire autentica a doua corpuri/materii.

laurentiu, neplacute-s, da fantomele celea, dar ele intra-n ”decor”, alaturi de herghelii, iscoada and so on. deh, bantuiebantuie.

multam, ela

evident că e cu accent, angela, am tradus carti/art din fr in ro, si invers, am făcut si master si doctorat în franceza la paris, crede-ma ca le stiu. lasa-le asa, pace! sau daca vrei sa insisti, insista.
daca am spus de gramatologia lui derrida mai sus, inseamna ca am dat o trimitere. macar catre deconstructivism. si daca in poezie scriu la final despre lasa limitele, si daca mai sus am preferat sa scriu campiile elizee si nu in fr, si daca am preferat sa pus un s si sa nu pun un accent, crede-ma ca asa am preferat.
p u n c t

angela, acu serios: dacă am ales asumat să mă joc așa, NU am de ce corecta. acceptă puerilitatea asta, dacă se poate. na, fă-mă puerilă, enfantine, infantile, cum vrei tu, dar numa nu începe cu joc de putere, că deja, vorba ceea din poezie, se exagerează. nu mi-am mai permis de vreo 2 ani să mă joc cu cuvintele, nici în lb rom. de ce am ales asta aici, cred că e vizibil din text. sau din gramatologia lui derrida. sau din jocul copiilor. sau din ce alte puerilități de micul prinț. crezi ce vrei tu, numai că eu NU corectez câtă vreme asta a fost intenția.

iolanda, da, acum îmi intră banii în cont. aici, pe agonia direct. voi fi începând de azi editor plătit din fondurile acelui hotel, iată, mă îmbogățesc și cumpăr hotelul apoi. (kidding, of course).

milles bisous (cu s la mille)

ela

da, asta este cumva, o despletire a tutror materiilor în mii de spirite-sori. joaca de-a ființa/ființele.
mulțumesc, ela

e un joc. pur și simplu. așa cum mă joc și în lb rom. dacă te superi ptr asta și interpretezi ca joc al puterii sau iei cu modestia etc., eu nu am ce face. e un joc copilăros. și așa îl las. fin.

ioana, da, nu în trup sunt apocalipsele, chiar dacă și în materie se resimt.

angela, chiar Știu asta, inițial așa am scris, corectul gramatical, mille. dar m-am răzgândit, să mă joc cu mii de sori. și iată cer limbii franeze mii de scuze. (există de ex un hotel cu așa nume, la font romeu, france, deci mă va ierta limba franceză). voi păstra așa. milles soleils.


alex, cam așa și e, parcă se adcultă un foxtrot sau un twist. într-un club privat din anii 30, pe rive gauche.

mulțumesc,
ela

da, este.
puteți trece ionescu, popescu, icsulescu. important este să aveți Nume și Prenume în profil, cf reguli site.

vali, completează Nume și Prenume în profil, ptr a nu mai avea nivel de acces -10, respectiv penalizare ptr nume incomplete sau necorespunzătoare.

er: mult, realităților

cred că mai mult decât consonanța prin disonanță sau mai mutl decât nonacțiunea acțiunii, tensiunea bine echilibrată din acest discurs viu este nu atât prin prin contraste dată ci prin îmbinarea realităților polare pe o axă a realitățilro nepalpabile. între tonalitățile discordante ale lumilor nicio înălțime făcută de om (turn eiffel) nu poate face punte, chiar dacă ar fi să tânjim continuu la un paradis. între pre_ziceri, profeții și pre_viziuni religioase ne rămân lucrurile simple: apele răvășite de sălcii, bagajele, cel care așteaptă, tăierea necesară a părului și așa mai departe. intimitățile noastre firești. și poezia. un fel de legătură între toate. ki rei. reiter. :) ni chi ta. și m-aș tot juca așa. dar închei. cu o stea mică. aș fi dorti să fie violet. fiindcă unora le place jazzul. și brahms.
ela

indeed, your highness

LIM - e pură filosofie asta cu voința și nu vreau neam să trec în revistă numele celor care s-au tot luptat cu ea, cel puțin în teorie. Dar ce ne facem cu nevoințele noastre, cele de sub toate măștile?

PP - hilar uneori jocul continuu al feșelor, nici înspăimntător nu mai poate fo. parcă e un continuu hopa-mitică al fiecăreia. se pare că nu mi-a reușit umoru ci tot în grav am picat. hopaaa-sus!

merci, ela

nu prea vine bine inserat acolo \"beau apă cu fluturi\", mai ales după periplul printre trăsături/chipuri/fisurări și cam nepotrivte văd și \"știri de zahăr\" - \"solzii de sare\" - indiferent că eu ador les epices, chiar mi-aș fi dorit să fi fost o stăpână a mirodeniilor, nu o fetiță cu șapcă.
cașicândul cela poate fi și el evitat, da, te ajut să schimbi neregula în textul acetsa, dar nu știu dacă mă lași să îți spun că și pana ceea de pormubel, uof, tac.
cum ar fi fost poemul fără imaginea alăturată? cum ar fi fost să ne lași reveria? :)
tocmai fiindcă la final asta chemi, reveria.
cumva a zburat ceva din text, de pe la mijlocul lui, sau poate așa văd eu din globul meu de sticlă :)
ela

si eu 2%, s-au înregistrat formularele.

plus: noua - nouă etc., vei corecta tu integral textul, te rog.

cred că la scoala gimnaziala puteai scrie simplu gimnaziu.
si mai sunt locuri unde poti simplifica forma/formula discursului.
este un diaristic poetic bunut, care mai mult tine spre onestitate decat spre confesiune, ceea ce este o alegere bună.
ultima strofă îmi pare încărcată sau cumva se simte strădania în expresie. nu stiu, ce nu respiră în text acolo. adică nu dă bine implorând tristeatea, fiorul obscen, zâmbetul arabiei etc. si toate alăturate puzzleist asa. mai ales ca si mai sus ai plusta pe rasu pervers si lamentatii, imediat alăturate.
si corr te rog gradina. (cu ă, iată si eu am un comp cu vista care îmi lasă pătrătele în loc de unele diacrticie, asa că scuze ptr., dar în texte musaiului corectăm)

textul acesta s-a născut revoltat. între lame. și nu știi când trec prin tine. le simți efectul la final. cumva prea pus accentul pe. dar pesemne este ca în natural born killer (exagerez și eu acum un pic cu trimiterea asta). oricum, ai creat un fel de atmosferă doors, ori așa am auzit eu \"zgomotul\" din spatele cuvintelor.
mesajul parcă ar fi: \"de viață scapă cine poate\"
rog corectează: păsare, trageam, deja-vu, largi in... adică tot ce mai este de corectat.

l\'ecorce et le noyau - cam asa este acest discurs. unde nu stii de fapt cand atingi miezul, cand scoarta, sau care dintre ele devine vizibila de la un rand la altul. sau cand scoarta devine miez (ca strat al discursului poetic).
doar la dumnezeul ghemuit in cer, ca formulare multprea evidentă si desigur uzitata, am avut incruntare. insa indurarea, fara a denota un patos, aici este bine dozata. iar din text emana un afect elaborat. si simtit cu luciditate. poetica nu este alterata de el.
placuta inserarea tombolei acolo. mai ales ca schimba si totusi nu schimba planurile/perspectiva.
salcam tu, iasomie eu. se intelege de la sine de ce parfumurile acestea chiar si prin texte.
ela