Poezie
seară de decembrie la rouen
2 min lectură·
Mediu
dimineața lumina sumbră a lucrurilor
ca o ipocrizie pe deplin înțeleasă
sau mai exact ce a stat la baza actului estetic
ceva legat de imprevizibilul sudoarea unui marsupial
de suferință sau de boală
oricum ceva palpabil
vorbind despre existență priveam surâsul grefierului
multicolor absent într-o legendă care nu a facut senzație
privește poemul hașurat de priviri îngăduitoare
mult prea îngăduitoare
tolerante cu obstinație
salutul unei direcții necunoscute
o simplă prăbușire sau poate o metasarcină
râsul pervers asaltat de o lume perversă
retrăind lamentația ultimilor ani
o noua întâlnire la rouen cu vechii prieteni din școala gimnazială
mănuși fără degete firești obișnuite cu greutățile
tot atât de firești precum perceperea spațiului
singurul mod de a trăi în absența publicului
acum când îți împrăștii obsesiile gesturile gratuit
fără ca nimeni să știe
în amintirea posterelor sălbatice și a vizitatorilor prea bine îmbrăcați
ce se îngrămădeau în fața ceasornicăriilor
în mine aud vocea nimănui în toată splendoarea ei scripturală
-enuma elish tablita a VI a –
ceva asemănător muzicii lui debussy
încerc sa descriu semnele orbilor lamentabil
ca în copilărie cu ultimii franci în buzunarul drept
al pardesiului tehnicolor
poate ca asta n-ar fi fost o problemă
atâta timp cât orașul era pe deplin sănătos
dac-ai să ajungi să mă cunoști
iată, îți spun, iată poemul într-o primă odaie
palpabil cu vârsta a doua a copilăriei
liniștit pe masa de lucru noapte de noapte
fereastra dinspre gradina de vară
devine un exces implorând tristețea ultimilor ani
frisonul obscen pe care atat de mulți si l-au dorit
înainte ca zâmbetul arabiei felix să se fi stins
gorgone ridicând osanale la matineul ce anunță mântuirea
într-o dimineață pe care tu nu trebuie să o cunoști
decembrie – blândețea nerostită a lucrurilor
023704
0
si mai sunt locuri unde poti simplifica forma/formula discursului.
este un diaristic poetic bunut, care mai mult tine spre onestitate decat spre confesiune, ceea ce este o alegere bună.
ultima strofă îmi pare încărcată sau cumva se simte strădania în expresie. nu stiu, ce nu respiră în text acolo. adică nu dă bine implorând tristeatea, fiorul obscen, zâmbetul arabiei etc. si toate alăturate puzzleist asa. mai ales ca si mai sus ai plusta pe rasu pervers si lamentatii, imediat alăturate.
si corr te rog gradina. (cu ă, iată si eu am un comp cu vista care îmi lasă pătrătele în loc de unele diacrticie, asa că scuze ptr., dar în texte musaiului corectăm)