Ela Victoria Luca

multumesc, da, acolo, la fixul acela e iesirea din oniric. e realitatea indiferent de timpul si spatiul imaginar, fantastic, oniric.
si da-urile mele puncteaza spatiile de intersectie sau inter-lumile, ca o confirmare, o certitudine a lor. si despre scriitura in genere nu stiu ce sa zic, mi-e mai usor sa vad aceasta concentrare diaristica la multi alti poeti si prozator, mai ales ca majoritatea o asuma si o releva.
ravie de te retrouver,
ela

este un dublu text cu 5 paliere de referinta. poate de aceea pe moment domina decorul suborasului. insa ce este in spatele acestui decor cred ca misca textul mai mult. sau poate inca nu mi-a reusit asa bine actarea din spatele scenelor.

liviu, ai avut dreptate cu acel vers, nu era clara deloc imaginea, ideea, sau, ma rog, era clara doar ptr mine, ceea ce nu e indeajuns, am reformulat, sper ca e mai pe placul lectorului al 49lea mai ales, caci el a vazut ce era de vazut acolo. da, oniric. si da in orice scriitura exista si un spatiu de reverie, cum ar spune bachelard.

multumesc,
ela

naum, gellu naum în zenobia. \"și așa mai departe\". cam asta era vorba.

mă bucur că ți-o plăcut, alex, cea cu urmele de cai și de femeie. despre volum, acela nu se mai găsește și oricum cred că ai fi mai aproape de celălalt, Insight, care cred că se mai poate procura dde la editura brumar. vezi datele de contact pe pagina lor web.
ela

alex, a fost un joc între miiiișimiiii de sori. și un joc al doi copii din lumi diferite care își propuseseră să spargă gramaticile și să se întâlnească în sunete și lumini, ca la versailles așa, în grădinile palatului.
ela

orice spațiu de nonîntâlnire cu celălalt este un spațiu dur_eros. unde erosul - ca viață intensă și iubire - lipsește.
ela

alex, nu mai e timp pentru volatil, oricum sunt cam toate în lumea asta evaporabile instant.

virginia, dacă tu ai putut arde amintirile parisului, stai liniștită, îl aduc eu aici cu toate memoriile lui, năăucitor de vii.

mulțam, ela

claudiu, comentariile au fost citite, de aceea am și spus mai sus despre tumultul de comentarii și diversele reacții la text. fiindcă nu doar un editor a citit aici, fii sigur.
voi supune atenției întregii echipe editoriale, ptr a se discerne just lucrurile.

rugămintea mea, înainte de a da acum click pe log off, este ca toți comentatorii să poarte polemici rafinate pe text, cu susținere literară și, desigur, fără atacuri la autori. fiindcă nu e în beneficiul nimănui.

ela

io-s nedumerită de ce am fost sărită de la reply, dar probabil că o fi vreo explicațiune, zău.
ce tumult de comentarii proșicontra aici. iată un text care stârnește felșifel, dar indiferent nu prea lasă cititoru.

păi soro m-ai ofuscat, ce io-s arșinel, sau așchiuță? că ce ai tu cu partea mea masculină din mine însămea care mă face să joc o bătută de cuvinte de se m-ai dărâă-odată babilonu limbilor și se cutremură vuvlu? m-a-ncântat, na, zdupeșă domniță cum sunt și foarte atentă la învârtelnița sens-urilor din uameni și la politica lor internexternă. iar cu știuca nu știu ce ai ști de știut, fii atentă e răpitoare. deci, la saramură cu ea. să se-mbete apoi iongheorghiiarșneiișiașchiuții, parol!

orice rău poate fi mai rău decât alt rău, atunci când răul acționează în tot, invadează, face din viața celuilalt (implicit a celor dragi de lângă el) un \"dezastru\". despre a doua parte a întrebării, citește \"copilul-umbră\", roman despre moartea unui copil trăită de tatăl lui. mai mult nu pot răspunde acum.
ela

face claude dar patinează mereu între o inocență și un romantism (sau un discurs tandru) și o vulgaritate (aș numi erotizare a discursului mai degrabă) epatantă, iar bridele dintre ele, ca și nodurile, inserțiile le atașează fără să forțeze. pe de altă parte, întrucât de cel puțin 3-4 ani scrie în aceleași registre eu nu mă pot întreba când, dar când și mai ales cum va ieși din asta, chiar dacă asta încă îl caracterizează stilsitic. nu știu dacă va trece print-ro \"apocalipsă\" a textelor lui, a poeticii lui ptr o altă arhitectură sau va face asta lent, abia perceptibil, ca o transformare dinăuntru a discursului. vedem.
aici prima parte a textului e mai soft, ici-colo se clatină structura, dar a doua jumătate ai susținut-o din toate încheieturile. plăcut mult finalul, de la
deocamdată, bine-ai revenit. chiar bine. și aici să rămâi, e nevoie de forță în poezie.
ela
(interesante remarcile lui anghel, ia seama agale de ele. de aceea încă nu R)

da, io de copchil îl știu pe apolodor al lui naum (ca și noemi, numa că nu-l recitam ca pe o mantră, aveam altu ptr aceasta). e și o melo, poți căuta, cântată de anda călugăreanu.
ei bine, la bookfest în iunie, de îl voi găsi, sigur voi lua cele 2 volume ptr serile artgotice. că e musai să aveți colo.
ela
(bun filmucu ăsta, da)

mă bucură că m-ai luat, serios! nu mai divulg acu alte cele, că na, lăsăm și pe alt moment. dar iată că începe în reluare \"casa săbiilor\" la procinema, noapte bună, copii, viziune plăcută, lectură și mai și. iar visele, oho, visele...

noemi, m-ai tușat cu ata de mor, am luat la târgu de carte gaudeamus ptr copii noua ediție a cărților lui apolodor, vol I și II, unu l-am făcut cadou. unu l-am citit tuturor copiilor care au călcat pragu de atunci colo unde primesc io copiluții mici.
și mor de nu las măcar o strofă, ute asta:

Și cum mergea Apolodor
Și se gândea, cuprins de groază:
\"Aicea îmi e dat să mor!\"
Dădu în calea lui de-o oază
Cu umbră multă și răcoare,
Cu arbori năpădiți de floare,
Cu tufe mari, de iasomie,
Cu apă bună, de izvor.

Și a băut Apolodor
Și a cîntat de bucurie.



și asta fiindcă are iasomie în ea.

pe de altă parte, nu pot să nu amintesc ce poeme scria aleksandar stoikovici la numai 11-12 ani... Doamne... și olga ștefan la 16, și raul huluban la 16-17, și loredana caloian la 14, și iris bărbulescu la 16, și adina batîr și așa mai departe..

er: e știm deja - le știm

serile artgotice, ca proiect/cenaclu literar, este o bună reușită și se face cu efort. din multe pdv.
aici, spre deosebire de celelalte întâlniri - la început săptămânale, ulterior lunare - este, din cât am văzut încă din anunțul de promovare, o reuniune a două grupuri literare sibiene, din care unul este de elevi de la colegiul național \"Andrei Șaguna\".
mă gândesc că textele citite au fost ale acelor elevi, în primul rând - din cum se remarcă și în această prezentare a evenimentului (în stil adaptat liceenilor, cumva mai puțin caracteristic scriitorului călin sămărghițan, al cărui stil exegetic și ale cărui exigențe la nivel de discurs e știm deja de câțiva ani). de aceea publicul prezent cred că a fost predominant din elevi, de aceea și textul care a atras admirația acelui grup este cel mai sus amintit.
așa cum la acest cenaclu a existat această \"secțiune\" ptr elevi, pesemne că și poeme de/ptr copii, cum este una din colecțiile agoniei,ar putea încadra acest poem printre cele apreciate la acest cenaclu.
cred că e bine că s-a deschis către licee. așa a fost și festivalul poeților în bucurești, ca și în alte orașe, așa sunt lansări de revistă în constanța, de ex., în licee etc.
mie mi-ar fi plăcut să fie consemnate și părerile publicului, cumva verbatim, citate, cumva. dar asta necesită înregistrare audio etc.
oricum, înainte de 1 iunie și vacanța școlară, cred că e binevenit ptr liceeni acest eveniment.

(p.s. - azi a fost la procinema \"liceenii rock-and-roll\", am avut și eu iar nostalgia anilor acelora atât de îndepărtați de noi, călin)

ela

petrache, să privim spre eșecul repetitiv al celuilalt apropiat este mai greu uneori decât să trecem amorțiți prin propriile noastre experiențe.

LIM, apăi de e doar socială, e bine, mă temeam să nu fie politică. Nu de alta, dar uite ce trimiteri la gropi domnule, uite. Că d-aia pleacă atâția la paris, londra sua new york. (glumesc, textu ăsta chiar nu are a face cu chestiile socio-politice.)

Liviu, aici referențialitatea este către un \"dezastru\" al altuia și imposibilitatea de a-l opri, imposibilitatea de a împiedica repetitiva lui \"desfacere\" a lucrurilor vitale. Da, acolo este intrarea și ieșirea din decorul textului. Și al vieții oricăruia dintre noi.

mulțam, ela

dacă n-am ela_borât cu_minte furnicile alea de mai sus, dă-le cu ceai de mătrăgună, că așa merită, puah