forgive us our trespasses

- amu\' letă, strigă lordul către madona lui și ea auzindu-l se făcu verde-jad o lacrimă a fost de-ajuns să stingă tot focul jadului... de-atunci victoria acestei iubirii poartă un nume: e la luca douăzecișipatrucucinci.

parca e fusta unei tiganci, textul acesta :)
acum serios: vad ca e la \"personale\" textul, dar...e, cumva, lipsit de gust ce vad aici.
nu te supara: nu te sfatui sa folosesti alandala simbolurile...consacrate si, in general...

Alex, păstrează jadul, în orice oraș dă sens trecerilor.

Silvia, din păcate, aici nu e nici țigancă, nici fustă, iar ceea ce am scris nu e anapoda iar simbolurile sunt bine cunoscute și înțelese (sper că știi deja cum mânuiesc eu simbolurile de foarte mult timp), în fond e pagina mea personală. Alegerea ta dacă o citești sau nu. Dacă o înțelegi sau nu, dacă o simți sau nu, asta nu mai ține de mine. Știu că nu e pe gustul tău și nici nu intenționez asta.

Ela

,,e simplu\", ,,e firesc\", Ela, spui tu, iar eu trebuie să te cred. Paradoxul e că mă gândeam odată la ,,personalele\" tale ca fiind purtătoarele patinei unui barochism asumat. M-am răzgândit de ceva vreme. Cred că e vorba de intensitate extremă dacă o pot numi așa, de trăire, de frământare, nefiind ușor de asimilat doar pe calea logicii. E un melange ciudat între registre textul tău, însă mă păstrează într-un plan interior sau interiorizat, o avalanșă și o capcană totodată.
,,nu închid nimic las neîntâmplările să ne fie înlănțuire\" -maniera e recognoscibilă, aș fi știut că îți aparține textul, însă, ideatic, Ela, este de o forță căreia mă înclin și pentru care te felicit sincer.
O sugestie și o rugăminte aș avea: schimbă încadrarea în poezie. Încărcătura personală este evidentă, textul fiind veridic tocmai prin/pentru emoție.

ai trecut cumva prin acest caleidoscop, ai rezonat subtil la intensitatea maximă a trăirilor din cuvinte, ai prins sensul încapsulat în minimele simboluri lăsate între registre, ai făcut legătura cu umbrele, deși eu am lăsat-o doar cumva suspendată. îți mulțumesc pentru tălmăcire. nu e poezie, sunt simple gânduri, deși la mine simplul acesta e o esențializare din ceva foarte labirintic. îmi asum barochismul, da.

Ela

și uite așa spre primăvară căltoria începe să se din se Și fiindcă totul înseamnă nimic trag cortina și visez cum să pot fi o varză și pentru că tot ce visez mi se întâmplă iată-mă varză Am față de grădinar Nu nu sunt bulgar c doar unul care se dă florian silișteanu și pentru că tot am sărit gardul spun doar a fost

nici varză, nici grădinar, dar grădina Domnului este mare, și, da, încurcate sunt cărările ei. înainte de a pleca spre un somn lin, doresc să îți las doar titlul meu: \"si iarta-ne noua greselile noastre\". mulțumesc pentru că ai.

Ela

ennio morricone are un chi mai tare misto, daca nu despre el e vorba cauta-l si pun pariu c-o sa-ti placa.

Mi se pare firesc, my lady. O dimineață fericită.

eu cand ma rup din trup, sunt mai frumos si mai bun.

Claudiu, chi mai ascult demult, au trecut mai bine de douăzeci de ani. :) Mă bucur că îți place.

Mariana, e simplu și nu e atât de ușor să fie simplu. :) Mulțam.

Dorin, da, despre acea rupere din trup este vorba, dar până la atingerea ei simți spinii. Mulțam.

Ela

nu stiu de ce \'personalele\' tale mi se pare ca le percep mai bine decat poezia pe care o scrii...
aici - toate lucrurile astea care sunt firesti pentru tine si pentru toti cei care simt ca tine, dar extrem de complexe si dificile pentru toti ceilalti, care iti fac o vina din faptul ca esti asa cum esti...
\'nu voi lasa nimic sa capete nerost\' - necesitatea ta de armonie, o armonie care sa te faca sa te simti tu, una in care lucrurile si relatiile dintre ele chiar iti spun ceva, reusesti sa le vezi intr-adevar si sa le intelegi. tendinta asta catre armonie se manifesta in majoritatea textelor tale si a devenit atitudinea insasi care le face sa fie scrise... cea care permite trairilor sa fie puse in opera...
simbolurile pe care le folosesti rezoneaza extrem de profund cu mine si nu stiu daca face sa le interpretez:) la urma urmei, simbolurile marcheaza o taina, iar o taina revelata si explicata inceteaza a mai fi taina si devine un alt gand, printre multe-multe altele...

Un trandafir japonez ca o candelă pentru cei vii și pentru cei
neîntîmplați.

eu nu încadrez textul după valoarea literară, ci numai după impregnarea cu trăire personală, cu inserția în spațiul real interior. aici sunt gânduri, nu s-au dorit a fi poezie, nici proză. nici jurnal, fiindcă în jurnal altfel mă las dezvăluită. dacă unii văd vină că sunt așa cum sunt, eu nu am ce face. sunt. dacă îți vorbesc și ție semnificațiile cuprinse în simboluri, nu mă miră deloc. dimpotrivă. într-un seminar despre simbolistică predat în urmă cu puțin timp, am văzut cât de puțin îi trebuie unui om să facă paralele culturale dacă se lasă deschis sieși și celorlalți. desigur și dacă a traversat măcar o dată acele culturi, măcar prin lectură. însă taina cuprinsă într-un simbol adesea poartă în ea lanțuri de taine. ori tu deja cunoști arta des-tăinuirii și descifrării.

Gelu, aprins în sacru, trandafirul se înclină spre o poartă de abanos. Pe acolo vor intra cei neîntâmplați. Mulțam pentru însemn.

Ela