Poezie
muerte seres queridos
1 min lectură·
Mediu
înainte să poți ierta cu adevărat este imperativ să treci
de câteva ori prin moarte
a unui prieten a unui părinte a unui om iubit
a unui sens
nimic nu ne îngăduie să fim orbi când trecem prin greșeli
ca prin poarta cimitirului
privim criptele așa cum privim capătul de sus al întâmplării
căderea în neputință sau
leagănul de lemn și sfoară în care am crescut
înainte să se ducă primul om al doilea și ceilalți toți
iertarea nu are scânduri nici sfori - îmi spui -
nu are nici amplitudine nici coborâre
nu te prinde nimeni dacă aluneci
te izbești de ciment îți pierzi cunoștința
nicio gură nu e acolo să îți spună șoptit tatăl nostru
singurul care iartă singurul care simte moartea
la nesfârșit
și singur cum ești iei în pumni bulgări de pământ reavăn
ți-i treci peste gură peste piept peste pântec
fiindcă întregul tău trup este făgăduit
și iertării și morții și lucrurilor ce nu se mai pot cere
064.202
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Victoria Luca
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 163
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Victoria Luca. “muerte seres queridos.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/poezie/1808855/muerte-seres-queridosComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ca o rugăciune. prima care îmi place prea mult, după o vreme în care puteam spune doar \"frumos\", citind agale. comparații foate potrivite, fără contraste care să aducă artificii. același timbru pe tot parcursul poeziei. o tristețe deosebită, o tăcere sumbră și singuratică, niște adevăruri incontestabile. și un final de exepție. fără cuvinte.
0
Da. Un alt fel de a vedea acest segment al vieții. După ce treci prin cele mai sus prezentate, atunci ești un alt om - lumea se vede diferit, iar cu fiecare încercare devii mai tare, mai rece, mai realist. Îmi plac tablourile atât de duios construite aici - forma și stilul acestui poem ne fac mai încrezători. A treia strofă excelent construită și remarc: \"nicio gură nu e acolo să îți spună șoptit tatăl nostru\" și în final \"fiindcă întregul tău trup este făgăduit/ și iertării și morții și lucrurilor ce nu se mai pot cere\" - inteligent.
Cu plăcerea lecturii,
Marius
Cu plăcerea lecturii,
Marius
0
Sunt aici...Nu pot decat sa las un semn ca intr-o carte de marturii...Poemul acesta din suflet nu vrea sa imi iasa afara...
Cu simpatie,
Ioana Geier
Cu simpatie,
Ioana Geier
0
astăzi pe agonia. din poemul tău, Ela
orice iertare își are prețul său. pentru ca să poți ierta trebuie să știi să suferi.
doar că acum cuvintele sunt mute. nu pot exprima ceea ce vreau să spun. deci tac
doar un semn las
că am citit și am simțit
as
orice iertare își are prețul său. pentru ca să poți ierta trebuie să știi să suferi.
doar că acum cuvintele sunt mute. nu pot exprima ceea ce vreau să spun. deci tac
doar un semn las
că am citit și am simțit
as
0
poate pentru ca am vazut, am simtit la fel, foarte de curand, poemul l-am avut foarte aproape.
cel mai dureros si cel mai real e:
\"privim criptele așa cum privim capătul de sus al întâmplării
căderea în neputință sau
leagănul de lemn și sfoară în care am crescut\"
da, radacinile suuunt mult mai adanci. la suprafata sunt icoane si alte prosternari.
cu prietenie,
andrei ot tgocna
cel mai dureros si cel mai real e:
\"privim criptele așa cum privim capătul de sus al întâmplării
căderea în neputință sau
leagănul de lemn și sfoară în care am crescut\"
da, radacinile suuunt mult mai adanci. la suprafata sunt icoane si alte prosternari.
cu prietenie,
andrei ot tgocna
0
Ecaterina, da, e un fel de rugaciune, la marginea lucrurilor vii; Marius, aceste lucruri ce nu se pot cere sunt singurele ce sunt in cele din urma primite; Ioana, fruntea noastar este o carte de marturii, e necesar sa vedem, sa avem grija; Angela, orice cuvant este mut, doar dincolo de cuvant e vocea, suflul, cuvantul le deschide; Andrei, realul si cresterea nu au cum sa nu fie si dureroase, dar fara asta, cum sa te inalti altfel?
Multumesc tuturor,
Ela
Multumesc tuturor,
Ela
0
