Poezie
dimineața melcii adună oameni tăcuți
1 min lectură·
Mediu
în fiecare zi alte amprente
pe aleile mici dintre oameni unde alunec
sunt melcul născut în ploaie carnea mea nu miroase
carnea mea se întinde în prelungirea ei antenele
doar duc gesturile până la capăt și se retrag
în dimineața asta vântul făcea rotocoale din somn
am ieșit prea devreme la aer
am ieșit să întâmpin lucrurile ce urmau
să se întâmple fără să le aud mișcarea
aici am încurcat secundele am mers înaintea cochiliei
fără să mă mai șterg de pământ
oamenii-zid au mâinile tot mai ridate
unse cu atâtea fluide nu mai primesc ploaia
e un fel de tristețe la încheieturi o apăsare
îi chem să zdrobească toate cochiliile
să trăiască mai mult decât carnea mea adormită
0108.518
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Victoria Luca
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 119
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Victoria Luca. “dimineața melcii adună oameni tăcuți.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/poezie/1782051/dimineata-melcii-aduna-oameni-tacutiComentarii (10)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VMuneori, cerul \"este simțit\" atât de greu, încât răsăritul ne-ar putea contorsiona trupul, iar culoarea specifică unei astfel de dimineți reprezintă un alter-ego al privirii (interior vs exterior).
cu plăcerea lecturii,
Vasile Munteanu
cu plăcerea lecturii,
Vasile Munteanu
0
ELValeriu, degetele răsucesc timpuri, pesemne sufletele știu acest mesaj abia transmisibil. Iar melcii îl urmează.
Vasile, deschiderea cerului și închiderea lui lasă privirii o dublă oglindire, ce bine să poți privi cu singurul ochi văzător.
Ela
Vasile, deschiderea cerului și închiderea lui lasă privirii o dublă oglindire, ce bine să poți privi cu singurul ochi văzător.
Ela
0
VMUn poem plăcut, cu un titlu de tot remarcabil.\"Sunt melcul născut în ploaie carnea mea nu miroase\", versul cel mai puternic.
0
CS\"aici am încurcat secundele am mers înaintea cochiliei
fără să mă mai șterg de pământ\" mi s-a parut frumos de tot.
Poezia intreaga e foarte vizuala - \"duc gesturile până la capăt și se retrag\", strofa a doua intreaga, de fapt imi ia prea mult sa citez si n-are rost. E o poezie-trabuc, se savureaza in hamac, ramane in tine ca o repetitie.
fără să mă mai șterg de pământ\" mi s-a parut frumos de tot.
Poezia intreaga e foarte vizuala - \"duc gesturile până la capăt și se retrag\", strofa a doua intreaga, de fapt imi ia prea mult sa citez si n-are rost. E o poezie-trabuc, se savureaza in hamac, ramane in tine ca o repetitie.
0
IBo poezie de un lirism modern,bine temperat si cu mare putere de sugestie.
,,in dimineata asta vantul facea rotocoale de somn
am iesit prea devreme la aer
am iesit sa intampin lucrurile ce urmau
sa se intample fara sa le aud miscarea,,
excelent!
Am sa-ti mai caut si alte texte.
,,in dimineata asta vantul facea rotocoale de somn
am iesit prea devreme la aer
am iesit sa intampin lucrurile ce urmau
sa se intample fara sa le aud miscarea,,
excelent!
Am sa-ti mai caut si alte texte.
0
TUO poezie din care livrescul a fost izgonit cu desavarsire, ceea ce face ca lirismul sa castige in \"naivitate\". Titlul este provocator si puternic.
0
INDistincție acordată
E una dintre cele mai frumoase poezii pe care le-am citit în ultimul timp pe poezie.ro
Nimic forțat, textul seamănă cu o respirație, cu o briză, cu un tril (da, tril, deși e clișeu), cu o rafală de ploaie. Autoarea s-a aplecat primăvăratică spre melc și parcă i-a ascultat povestea și ne-a spus-o în cuvinte puține, însă adânci, sonore, purificate.
Iată o bucată desăvârșită:
carnea mea se întinde în prelungirea ei antenele
doar duc gesturile până la capăt și se retrag
în dimineața asta vântul făcea rotocoale din somn
am ieșit prea devreme la aer
am ieșit să întâmpin lucrurile ce urmau
să se întâmple fără se le aud mișcarea
Poezie limpede, scrisă măiestrit, acord imediat o Stea.
Cu stimă, tama
Nimic forțat, textul seamănă cu o respirație, cu o briză, cu un tril (da, tril, deși e clișeu), cu o rafală de ploaie. Autoarea s-a aplecat primăvăratică spre melc și parcă i-a ascultat povestea și ne-a spus-o în cuvinte puține, însă adânci, sonore, purificate.
Iată o bucată desăvârșită:
carnea mea se întinde în prelungirea ei antenele
doar duc gesturile până la capăt și se retrag
în dimineața asta vântul făcea rotocoale din somn
am ieșit prea devreme la aer
am ieșit să întâmpin lucrurile ce urmau
să se întâmple fără se le aud mișcarea
Poezie limpede, scrisă măiestrit, acord imediat o Stea.
Cu stimă, tama
0
C
\"...sunt melcul născut în ploaie....în dimineața asta vântul făcea rotocoale din somn ...\" si ma misc incet pe drum, asta cred eu ca ai vrut sa spui daca ai fi o femeie nefericita. Dar ceva imi spune ca pt nimic in lume nu ti-ai fi aratat nefericirea astfel! Nu cred ca supara comentariul meu.Acel \"... fel de tristețe la încheieturi ...\" eu nu-l cred! Nu vreau sa cred ca nu mai poti marsalui prin ploaie! Cu drag, Cameli...un melc in ploaie!
0
ELVasile, bucur că îți plăcu poemul încă de la titlu; Cristina, așa fac melcușorii uneori, ies prea înaintea întâmplărilor, scot antenuțele multprea devreme, vreau și eu în hamac, acum că e soare; Ion, e bună temperanța uneori, mai ales atunci când dezvăluie forța, vitalitatea; Traian, mă bucur de am ieșit din livresc în viață, în inocența lucrurilor abia începânde; Tamara, respirația amplă, absorbția instantaneee de viu și de frumos, simțirea curată, ploaia cea limpede și ei, melcii-timp, mulțumesc pt că le-ai primit frumos; Carmen, toți purtăm o anume tristețe la încheietură, toți, inevitabil, așa se spiralează el, destinul, indiferent de cochilie.
mulțumesc frumos pentru semnele voastre,
ela
mulțumesc frumos pentru semnele voastre,
ela
0
in degete, amprentele se aduna ca o cochilie, infasurandu-ne carnea in urmele lasate de un melc tomnatic...
Placut, da.
Valeriu