tempore

\"Cronos viseaza un alt orizont\" ca o deschidere spre inefabile stari, in care perceptia vizualului este asimilata
sufletului.
Ela, ca intotdeauna \"aduni\" cuvintele atat de inspirat!

cred că acesta e un poem despre Nichita sau pentru Nichita, în orice caz, cu Nichita cel atemporal, cel nesfârșit
\"doua culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă\" (Nichita Stănescu)


\"irisul unui timp între două cumpene
una lemnoasă și nesigură
spre ce apă se înclină
alta aproape invizibilă de jos
ca și cum ar fi o coloană de aer
măsurând pasul secundei\" (Ela Victoria Luca)

Florina, mulțumesc, sunt sub semnul cumpenei și al timpului. Uneori sunt foarte mult acoperită de ele. :)

Ioana, interesant este că nu m-am gândit, e amprentă inconștientă. Acum, când mi-ai atras atenția am vibrat cumva altfel. Astă nioapte aveam în minte doar un timp rotund și doi oameni-cumpănă, unul \"lemnos\" altul \"de aer\". Și netimpul lor de a fi. Mulțam fain.

Ela

ochiul timpului vegheaza atent, rascruci lemnoase
uneori invizibile masoara pasii,
aceeasi rotire mereu, nici un orizont strain la babord,
nici o schimbare, nici cronos nu-si mai devora fii...
sa fie secunda aceea ...de saturatie?

drag Anana

Da, aceea este, când pînă și timpului îi este de-ajuns să fie timp, nu își mai poate fi autosuficient. Mulțumesc pentru tălmăcire. :)

Ela

\"e un ochi treaz adâncit în albastru
golit de sensuri
ca o deschidere amplă de boltă
pe care sunt pictate întâlnirile cu sine

irisul unui timp între două cumpene
una lemnoasă și nesigură
spre ce apă se înclină
alta aproape invizibilă de jos
ca și cum ar fi o coloană de aer
măsurând pasul secundei\"
timpul, ca un înțelept într-o oglindă a eternității,
un ochi de univers ce mușcă si mângâie în legile rezonenței
\"cronos visează un alt orizont
nemaiîndurând
rotirea la nesfârșit
a privirii\"

un final pe țărmul spiritului,


cu mult drag,
erika

Ela, am pătruns acolo in tăinicia ta?:-*

Da, un final pe țărmul timpului. Nu, nu îmi las tainele la vedere. Ceea ce pot afișa aici, vreodată, nu mai e taina nimănui. :) În rest, totul e în mine, atât. Mulțam mult pentru rezonanță.

Ela

Cred că nu mă înșel: sunteți o aripă strălucitoare, desprinsă din trupul cu infinite aripi al lui Nichita: \"e un ochi treaz adâncit în albastru / golit de sensuri / Ca o deschidere amplă de boltă / pe care sunt pictate întâlnirile cu sine\". Nemaipomenit de frumos!

Domnule Șandru, cuvintele dumneavoastră sunt ultimul albastru din care plânge cerul. Poate fiindcă sunteți Poet, pe o scenă a Scriiturii, ce onorează pagina de simplitate din mine. Mulțumesc.

Ela