Spus în violet

Poate ca poemele cu dedicatie ar trebui lasate in odihna, sacrificand cuvinte din sufletul tau (definitii ale sinelui) pentru alte suflete. De aceea voi pasi cu grija prin versuri, lasand aerul pe care l-ai asezat tu intre strofele calatoare. Uneori e bine sa alegem, iar ingerii sa ne fie mentori. Alteori e bine sa plecam, \"aminteste-ti\" si \"treci mai departe\", dar candva, multe vor trebui rostite, chiar si din simple cumpatari. De abia atunci va incepe deschiderea lui \"a\".

Sunt deschideri cu masura si cu finetea intimplarii de a fi. Ca o inflorire ce nu trebuie sub nici o forma fortata, altfel lotusul piere prea timpuriu. E cumpatarea fara de care arderea clipelor ar mistui si orice urma de sentiment bun.
Multumesc pentru discreta ta trecere prin spatiile intredeschise ale nespuselor.

Drag, D

Uneori “deschiderea” se travestește într-un efect de culoare: ea estompează stridențele, îmblînzește țipătul cromatic al vieții și aprinde gustul pentru tot ce pălește subtil, cu noblețea patinei și se ascunde pe jumătate într-o ceață protectoare. Este poate doar contrapunctul tragic al optimismului împăcat ca nostalgie.

Violetul mi se pare o culoare sacră, solemnă, crepuscular indecisă.

Culoarea mea este o simbioza, are in ea si sacru si profan, si imbinarea si dezbinarea. Este purtata cu credinta. Rosul nostru si albastrul celest, mereu impreuna in mine. Cu \"cearta\" de cind lumea intre masculin si feminin ne pierdem adesea timpuri nepretuite. Multumesc pentru cum ai lasat inseninare printre ceturi.

Drag, D

cat dor imi fu de dora care n-am avut niciodata curajul sa ii ciocanesc in violet de cand s-a mutat acolo, iata ca acum sosesc sa pun un stegulet \"=\" atat imi permite scaunelul pe care sed, nu ca mi-ar fi fost rusine sa trec mai departe, dora probabil m-a uitat, dar cum sa nu calc si eu cand violetul e atat de roșu-albastru amestecat, culmea, parca semanand cu transparenta uneori, care mi se pare mie, alteori, ca s-ar cam lua de mana cu imvizibilul din dintre ele. nu am venit aici decat sa-mi aminteste-ti, da, caci uneori, cu glasul pamantului in tampla, reusesti sa iata sa asculta-ma cearta culorilor, (se pot face pariuri? as paria o stea pe violet) si iata ca m-ai ametit cu jocurile tale de lumini si picuri, incat voi pleca sa caut o vinere violet in care poate, linistit, sa musc o piersica pe marginea biroului meu, sau mai bine o bucata din violetul poeziei tale.prietenesc

,

Este vineri in violet, oarecum tulbura azurul orice existenta in rosu. Uneori amestecul acesta atit de nemasurat mi se face destin, indelebila alegere. Multumesc, Alex, Ela nu a uitat orice nume ar avea. Revino in nuantele care iti plac.
D, D