Eduard Țone

Stii si tu, Sache, radacinile sunt \"truditorii\". De cite ori primesc truditorii laude? Laurii ii culeg cei care ies in fata, cei care stralucesc. Asa si cu copacii... probabil.
Cocorul e o pasare aproape sfinta in Japonia. Se spune ca aduce fericirea. Dar ai dreptate: sint si pasari care nu mai apuca primavara. Ca si oamenii. De fapt, unii oameni nu o apuca niciodata.
De acord cu toamna, am aceeasi perceptie, insa stii si tu ca sintem subiectivi: anotimpul contrastelor poate naste milioane de senzatii si curcubeuri de trairi.
Iar vara... Vine vara, Sache, e aproape!
Multumesc pentru zabovire aici, te astept (si te citesc) mereu cu placere.

Carmen, multumesc frumos pentru azalee. I-o voi da lui Alex, cred ca stie el mai bine unde s-o tina. ;-)
Te mai astept!

Eeeeei, iată cum schimbă Bursucel registrul și umblă la cutiuța cu maimuțe. E ceva în textul ăsta al tău (vostru?) care aduce parfumul anilor uitați împachetat în miros de plăcintă proaspătă, cu brânză. Prin urmare... sărumâna pentru masă! Mie mi-a plăcut! :-)

Mai întâi, Maria. Maria transformă visele în urme pe zăpadă, prelungește cărările către răsărituri eterne. Hrănește doruri cu lumină și își împarte sufletul în bucățele de aur alb pe care le dăruiește în focuri de artificii ce își zâmbesc întotdeauna jocurile. Maria e o minune care plutește suav pe țărmurile Poeziei.
Mulțumesc, Maria, (mi-)ai făcut ca ziua de ieri să-și cânte vara mai frumos, mai tandru, mai oranj!

Apoi:
¤ Nancy - globetrotter aș fi… de-aș avea aripi aurii, mi-ar fi zborul mai rapid și mai aproape de soare.

¤ nea Genu
La fabrică te-aș angaja
De-aș ști că poți să o conduci ca Nero
Mi-e teamă însă de ceva:
De productivitate… zero :-))).

¤ Mihaela M. – uite, vezi, totuși… caramelul e bun și la… dietă! :-),

¤ Costin Tănăsescu - trei dulci Havane-mparfumate, recunosc, eram deja cu gândul la o plajă din Cuba. :-)

¤ Elia – Frumos ai zis, „o inimă devine albastră”, poate că e a mea, poate că nu… Am savurat ieri urările voastre, n-am „apărut” fiindcă n-am vrut să dau răspunsuri pe fugă, din lipsă de timp. :-)

¤ Lucian Preda – „mi-am spus că liniștea mării / crește din valuri zbuciumate / precum un crin alb”. Mi-a plăcut asta, mai mult ca orice.

¤ Dora Violet – Aștept să-mi spui cât de târziu s-a făcut mâine, când verdele s-a răsucit într-o elipsă de rouă… Ce e cu misterul numelui tău, și cum „altfel” te știu? – uite încă o întrebare! :-)

¤ Codrina – Fluturii galbeni, da… Cred că vestesc, uneori, chiar apropierea… :-)

¤ Bursucel – Ia lasă supărarea deoparte și uită-te în jur! Ai multe de făcut! :-)

¤ Loredana – Am înțeles totul, tocmai mi-am luat un Pentium… 2005 și procesez instant orice! :-)

¤ Atropa Belladona – Inspirația vine în valuri, că doar e vară și mările lumii freamătă!

¤ Titi Ionovici – Orice dimineață poate fi oranj. Totul e să știi s-o privești așa. :-)

¤ Elena M. – Da, Elena, așa e: mi-am luat gherghef și încerc să fac macrameuri colorate. ;-)

¤ Magdalena – Oranjul rămâne, crește, strălucește, colorează!

V-am simțit pe toți ca pe niște prieteni dragi și vă mulțumesc că ați poposit cu gândul și cuvântul pentru a-mi ura atât de frumos!

În sfârșit un text de-al tău! Îl așteptam dupa colț, ca un copil care se joacă \"fațascunselea\", cu aproape emoție și cu foarte răbdare.
Eu cred că muza ta trăiește bine-merci și că a venit, ei bine abia acum a venit!, din vacanță sau de aiurea.
Să desfacem o sticlă de șampanie și să punem virgulă!
,
Eddie

Prietenul Imaginar există deasupra tuturor în această poveste. Și, fără să știe nimeni, la un moment dat până și el obosește. ...Am să uit să fac fețe fețe.... Un respiro de mare excepție, Bursucel!

Bursucel revine. Pare mai degrabă un exercițiu (am citit și prima parte) și totusi el s-ar putea transforma, prin consecvență, într-o proză palpabilă. Există multe secvențe care au forță (trenul de la început, plecarea, chelnerița) și care, înșirate în viitor, pot crea lanțul acestei scrieri. Prin urmare se profilează, deocamdată \"în lucru\", un text mai mult decât interesant. :-)

Eeeei, Bianca, acum incerci sa intri in mintea barbatului. Not such an easy task, eh? :-) Desi unii (unele?) ar zice ca e... piece of cake.
Interesant. Deocamdata nu spun mai multe, prefer sa astept continuarea si sa iau episodul asta ca pe un intermezzo. Ne invirtim in jurul unei drame din trecut, dar deocamdata nu ne lasi sa atingem miezul. Nici o problema, avem rabdare! :-)

Florin, m-ai lasat cu gura deschisa! Omule, ar trebui sa te faci critic literar (sau poate ca esti!) - mi-ai comentat textul atit de profesionist incit imi revine in minte teoria aia potrivit careia Eminescu n-a fost chiar atit de geniu: genii au fost cei care i-au comentat poeziile mai apoi. Am ramas fara cuvinte... dar sint sigur ca tu stii ce vreau sa spun.

Ei bine, citesc aici unul dintre cele mai frumoase versuri pe care le-am citit in ultima vreme:
\"iar acum chiar acum ascultam vântul vuindu-mi prin greieri\"
Superb, Bianca, de-a dreptul superb, in versul asta vad echilibrul poeziei tale, un echilibru in dezechilibru. Nu stiu cine ti-a zis ca-ti place dar acum stiu ca ti-am zis eu! :-)))

...Sunt tanar, doamna, de aceea nu mai cred
oricat mi-ai spune timpul nu-si ascute gheara
si arcasii cetii spre mine-si reped
sagetile vestirii...Sunt tanar!Buna seara!

\"Anotimpurile mele nu mai au umbra...\" Vorbesti de lumina? Sa prindem lumina din urma si doar soarelui sa-i fim sclavi, topind zi dupa zi in dulcele malaxor al vietii.
Continuam, Ela.

Loredana, poate ca soarecele asta e un pretext. Poate ca ai dreptate. Nu stiu insa cit de departe ar merge Compaq in sensul asta. Adevarul e dincolo de noi, de multe ori. Multumesc! :-)

Hey! Lipseste omul citeva zile si uite ce gaseste cind se intoarce! Polemici de-a binelea! :-)
Sa o iau cu inceputul:
* Emil, ma bucur ca ti-a placut textul meu, multumesc pentru indemnul la \"instelutare\". Pentru mine faptul ca place conteaza cel mai mult.
* Raluca, voi aseza caracterizarea \"text exceptional\" intr-o imaginara vitrina cu trofee si-ti voi spune si tie ceea ce am mai spus in alte dati: daca un text/tablou/melodie/etc are \"darul\" de a crea emotie, inseamna ca e bun. Multumesc!
* Paul - Recunosc si eu, argumentatia Ralucai mi-a placut in aceeasi masura in care ti-a placut si tie si te-a facut sa-mi acorzi o steluta. Nu voi comenta ceea ce ati comentat voi cu trimitere la textul meu. Placerea autorului este sa-si lase cititorii sa \"afle\". Dar asta stim multi dintre cei care \"agonizam\" pe-aici. Thx again!

Mi-e teama sa nu fac vreun zgomot, lacrimile s-au adunat si tac. Dar primeste, Ela, o soapta pioasa, aprinsa intr-o luminare. Durerile acestea sapa goluri care nu se vor umple niciodata si numai fiecare dintre noi vom sti cum sa vorbim cu ingerii.

Daca inca mai cred ca Parisul e cel mai frumos, Barcelona mi s-a parut cel mai viu oras din lume. Si daca n-ar fi fost Gaudi sa-i sculpteze farmecul mingiiat de Mediterana, putine s-ar fi vorbit astazi despre el. Ne faci sa simtim particele din Barcelona rostogolindu-ni-se prin memorie. Si, in acelasi timp, ne inciti pentru o continuare pe care personajul alipit descrierii Pedrerei o cere cu insistenta. :-)

* Elena, ce sa mai speram de la tineretul asta? Poate doar sa nu mai colinde atita barurile si sa inteleaga, intr-un moment de trezie, cum se joaca sportul asta! :-)
* Raluca, Mutu e doar pretextul. Cred ca domnisoarele s-ar fi sinucis, de fapt, din cauza cresterii pretului la carburanti. :-)
* Sorin, Elena, Raluca:

Am plecat sa bem un suc,
Oranjada, ca virtuosii
Dar uite ca ne-au trezit:
Ne facura suc de... rosii.

Un text foarte puternic, poate unul dintre cele mai puternice texte ale tale, care \"cere\" o continuare.
Extraordinara imaginea cu orasul si culorile care palesc. Aproape ca vezi totul, e o secventa care se intipareste cu forta. Bravo pentru tot!

...si dupa trei zile i-ai dat drumul. Se rasturnase, iar valurile cerneau acum nisipul de parca cineva intorsese, in joaca, o clepsidra prin care pluteau caluti de mare.
Bianca, poezia prozei tale e fascinanta.

In oceanul latin al vietii, printre pasi de dans, tu alegi fado, ca razbunare divina... Sedus de Misia (Ainda que si nu numai), dupa o cura pregatitoare si foarte lacrimogena de Amalia Rodrigues, gasesc textul tau - lacrima suava si parca niciodata secata.
Mi-ai dat o idee (paralela intr-un fel) si, da, ai dreptate, fado-ul, ca si flamenco-ul (caci despre el e vorba) il traiesti sau il mori.

Ela, iti fac si tie cadou aceste anotimpuri, ia-le si transforma-le, zboara cu ele si spune-mi, in alt timp, sau in cel mai curind timp, ca simti pe obraji si lacrimi de fericire.