Ecaterina Ștefan

e slab textul. foarte slab. nu are nicio expresie care sa l tina vertical, sa l tina in picioare. nu.

ec

nu stiu daca esti ion sau corina fiindca nu ti am deschis pag autor si nici biografia nu ti am citit, in sens ca nu stiam nici virsta. sa mi fie iertata adresarea colegială cu tu.
deci, în primul rînd scoate titlul din conținut. este o rubrică specială ptr titlu. nu își are rostul în spațiul ptr poezie. second, \"natura mi inumană\" pe lingă disonanța ce o ține nu este nici poetic și nici nu sună bine în context, și pare clișeic. third, \"risipit in grijile zilei de mâine\" - deci nu știu dacă există ceva mai banal de atît. cade și asta. aceeasi poveste si cu viata mea carele apartinindu mi o traiesc altii. pfffu. ce mi-a plăcut între paranteze este elementul prozaic oricinal și izolat pe lîngă libertatea de exprimare din restul poemului. ultimele 3 versuri sunt faine. cam asta e. e ok daca sunteti reyistent la critica, cred ca e cea mai buna alegere spre a progresa. cind eu sunt mai pitic decit par. succese mai departe!

ec

sa fie o zi frumoasa cu oameni pretiosi si literatura de calitate. mi i ciuda de departarile astea ca nu pot veni, dar va tin pumnii si urez o zi cit mai reusita acum si atunci, cu impresii proaspete, clipe de neuitat. felicitari, domnule adrian!

ec

nu stiu cum sa i zic altfel. misuscule dar marete. un suflu poetic care umple poezia traita intre drumuri-timpuri, o umple cu farmec si unicitate. cuvintele se tin de mina si curg una din alta cum curge dragostea printre oameni, cum curge frumusetea din ochi in ochi. am citit cu placere,

ec

mi a placut prima strofa si sinceritatea poemului, dar nu cred ca dimineata, oamenii pe jumatate adormiti se gindesc la ce treaba ai tu la piata angro.

ec

din cite am citit in ultima vreme. nu am cuvinte citind asa ceva:

Da, vreau să ne certam… vreau să-ți arunc în față toate eșecurile pe care le-am avut din cauza ta, mai ales pe ultimul, să urlu și să te acuz, să-ți iau ochelarii și să ți-i arunc pe geam, să sparg oglinda și să-ți pun sare în mâncare ca să mă răzbun…

sau asta

ând ai plecat, aveai un deget ars de la tigară… acum iți arzi singură degetele și plămanii… Poate trebuie să mori încă o dată ca eu să trăiesc… Dar nu pleca…încă am nevoie de tine! Acum simt arsura firului telefonic…iar l-am strâns prea tare…

ultima fraza este extraordinar de sensibila. asa cum zici

copii, treziti-va ca nu mai e mama!

cu admiratie,

ec

imi vine foarte greu sa scriu un comm constructiv la acest text. de aceea las doar o varianta. sper sa nu te superi, cum unii se simt jigniti in asemenea cazuri. nici nu stiu daca e mai reusita asta.

palmele mele degerate sunt crengi de nea
genele incrustate de frig

eva de zăpadă a coborit din al nouălea cer
a ajuns victorioasa pe pamint
dinăuntrul ei țipă o altă femeie închisă în alta
la rândul ei ghemuita în alta
din alta

unghiile ornamenteaza gheața din piept în piept
patruzeci și două de straturi niciunul mai mult

maraton până la copila cu inimă moale pe dinauntru
magma rece a atâtor înfrângeri

ma tenteaza sa, dar nu, ma abtin. uite, ion, fii atent aici. in primul rind gindeste in imagini, apoi inchipuie ti poezia ca o linie in jurul c[rora construiesti versurile tale. ai multe expresii cliseice so puncte fragile, dar nu vreau sa le mentionez, nu acum. e bine ce ai scris intre paranteze, dar trebuie prelucrat. bafta!

a 5 a poezioara cel mai mult. si ideea cu suprapopularea planetei, cum te vezi din alti oameni, cum iti imaginezi intilnirea cu colegii, si inceputul, da, prima strofa/poezie are stofa buna. e ca vinul despre care zici. citit, placut,

ec

si luna ridea chiare numai de tine? si soarele se astepta patat? nu, putin, putin de tot ceea ce se poate selecta de aici, aproape fiind de nimic. trebuie sa judeci altfel. citeste cum se scrie in ziua de azi, nu pierde timpul cu asa ceva. sincer si prietenos iti zic,

ec

ma pornesc cu bicicleta, dar ajung cu caruta. cam asa se face inteles faptul ca ai inceput in vers liber, dar ai terminat cu rima. plina de nonsens poezia aceasta, lipsa de diacritice. chestia cu datu si crapatu e amuzanta rau.

ec

cum faci tu diferenta intre un text bun si unul de atelier, in ceea ce ti priveste poeziile? eu una nu fac diferenta. nu o lua in nume de rau, eu in sensul pozitiv zic. ceva variatienu strica, no?

pe acest site eu sunt un fel de monstru, un drac de fata, o inveninata. ar trebui sa fac o pauza din cont propriu, pe bune. ma uimeste curajul tau de a mi dedica un text. probabil ca nu prea citesti comentariile. multumesc teo! alt teodor simpatic!

ec

nu intentionam sa jignesc pe nimeni, ci, pur si simplu, a fost o gluma deplasata, cum mi se intimpla de obicei. toti cei care s-au simtit prost intr-un fel sau altul, rogu sa mi accepte scuzele pe care le ofer cu inima deschisa.
inteleg ca suntem din generatii diferite si nu imi dau seama ca vorbesc cu niste oameni maturi, care privesc oarecum altfel lucrurile care mie mi se par a fi normale. am exagerat, recunosc si, sincer, imi pare rau pentru impresia creata.

mai ales inceputul. dar finalul e slabut. mai prelucreaza ultimele versuri si faza cu ciobul, poate trece.

ec

cu mare greu inceputul si o bucata din final. mi se pare plictisitor ce scrii. dar mie imi plac de regula chestiile plictisitoare, fiindca si eu sunt asa. sfatul meu e sa scrii in versuri, ceva mai scurt, concis si concentrat. asta e textul de care vb in off ul de la mine? 26 august, parca acesta. sau scrie eseuri, ar iesi ceva fain.

ec

sancho s a apucat sa scrie supermegaextraesentializat. uite ca ti a iesit ceva soro. mai incearca, dar nu uita si de textele lungi si plicticoase care imi plac numa mie. mai scrie cite unul si din alea care sa ma adoarma. si totusi, daca e sa fiu sincera pina la capat, mi se pare extrabanalizata prima idee, dar nu se observa tare. tu scrii bine de fapt, eu stiu asta. plus ca ai un ochi critic c foarte bun. salut.

este ca un cadru dintr-un film, un cadru de mijloc ce cuprinde toata estenta, prin care timpurile trec cu viteza cosmica. aceasta renuntare la joc mai presus de aviditatea de a ramane pina la urma si nelinistea celorllalti care se retrag treptat pina la ultimul, lasindu i gloria celui plecat mai intii. fain ai construit ideea, ai scris o. pe alocuri sunt niste expresii care mi se par in plus, dar oricum, ideea este conturata. cred ca ai prea intins finalul.

nu stiu de ce, dar ar fi mers mai bine si mai cursiv poemul fara paranteze. nu foarte fain ca ai inclus si prutul si dunarea in poem. mi a placut versul cu barbatii in uniforme, vindutul lacrimii, urmele mamei si tatei in namol. si altele. faina poeyia, ca si omul care a scris-o.

ec

adrian, prietene, multam de semnuletul de aici. te stiam un sensibil. multam.

teodor, vad ca ai pierdut ceva timp scriind aici. numai pentru asta ar trebui sa aplic macar o schimbare. ar fi culmea sa scot bucuria a doua oara. daca ma apuca nebunia, poate o voi si face. deocamdata ma limitez la varianta fara si. sa fim fifty fifty. multam

ec