Ecaterina Ștefan

mă tem că așa tip de dragoste o să îți aducă prea repede ura față de același subiect. dar e bine că te simți bine aici. direcționează-ți forțele înspre creații valoroase. nu elogia în zadar și încă de pe acum.

rețetă? nu pot spune că m-a intrigat. măcar de ai fi ales ingeredientele după o anumită logică, într-o anume consecutivitate, așa ca să se combine. e o încercare, oricum, nu vreau să te descurajez, dar în viitor mai bine scrie despre altceva.

cum adică_cad din abis? abisul e o prăpastie, ceva adânc. pot doar să cad în abis, dacă nu e vreo încercare de metaforizare. din tot poemul ăsta aș lăsa un singur vers, acel cu clovnul, și acela doar reformulat.

primul vers este o incercare eșuată de a explica inutilitatea urletuli, care, de altfel, atât de frumos poate fi exprimat în poezie
versul doi ori e clișeu ori e eminescu, ceea ce departe nu e același lucru, ca să nu apară întrebări, dar e oricum te-ai uita - nu e deloc bine
în al treilea iarăși o banalitate pe care o poți găsi în cărți pentru copii
mai departe, adică versul următor și apoi următorul și următorul
formează o idee, din nou, cam seacă, mai alesc în final, unde miile de petale de metal e o imagine forțată rău, chiar dacă ai vrut să aduci vreun fel de inelaritate textului, e mult de lucrat pe-aici.

e nevoie de o schimbare radicală. zău că nu vreau să te întristez, dar poezia necesită mai mult de atât. în primul rând, scapă de clișee, pune diacritice, nu lăsa spații înainte și după ghilimele, scrie ceea ce simți, nu ceea ce crezi că simți, renunță la rime, dacă nu ești principială, sau lasă-le, dacă altfel nu poți, dar încearcă o perspectivă mai modernă. înainte să postezi ceva, gândește-te dacă cititorul o să rămână cu măcar un gând. eu nu am rămas cu nimic în urma acestei lecturi. cu părere de rău nu pot să reflectez asupra niciuneia dintre idei.
uite, am schițat ceva în stilul meu, repetând ideile emise de către tine, deși textul acesta al meu tot e de atelier. învață cum se lucrează asupra unui text:

\"el a început să simtă prezența acelui spirit taman când a crezut că s-au uitat
și asta l-a făcut să tresară
era un șase dimineața învăluit cu ceață
o imagine aproape că sinistră presa fantoma dintr-o dimensiune în alta
nici măcar asta nu l-a înspăimântat, nu i-a stârnit plânsul asemenea
unui izvor uitat între stânci

nu, el nu a murit atunci
era un alt august acolo
el s-a strecurat prin realități ca prin vise
a ajuns dincolo
direct din somn

de acolo a început coșmarul ce avea
să-l bântuie
să-i tot apară\"

lucrează mai mult asupra textelor tale, aplică schimbări, suprimă banalitățile, supune-ți textul, fă-l să arate așa cum îți este sufletul de limpede și sincer.
Inspirație mare îți urez!

goddam it! asta ce mai e?! câți ani ai? serios!

\"când nocturna peste gene-mi cade?!\"
\"în brațele-ți alinare găsesc?!\"
\"buzele tale subtil aș vrea să le simt? !\"
again
\"subtil aș vrea să le simt?!\"
\"subtil\"?!

\"Când Luna peste sate apariția-și faci\"?!

apropo, corect este \"apariția-și face\"

nu intenționez să fiu ironică și nici să te jignesc cumva, dar nu pot să fiu serioasă cu un asemenea text, fiindcă el, textul, nu se ia în serios, nici măcar cât ar dura o sclipire dintr-o picătură ce cade din cosmos pe pământ.

asta îți șoptește vocea ta interioară când stai cu o foaie în fața ta și un pix în mâna dreaptă?

uite, deschid kafka la o pagină întâmplătoare și citesc primul lucru pe îmi nimerește sub ochi. ia-l ca pe un subiect, încearcă să-l dezvolți. măcar două fraze încearcă să scrii pe marginea acestui gând:

Zenon a răspuns astfel la întrebarea stăruitoare dacă nu cumva există un lucru aflat în repaus: \"Da, în repaus este săgeata care zboară\".

mi-a plăcut titlul, pacă ai zice de medeea/sophie. eu am visat-o zilele trecute. poezia aceasta este destul e confuză. dar poate că e și mai bine așa. foarte fumoas începutul și finalul e sugestiv-profund. nice.

cenzura... ce m-a amuzat. elisabeta, ca să mă refer la text, deși nu prea am ce comenta în această creație, o să fac o încercare. te cam repeți. nu, nu ți-am citit alte poezii, poate scrii bine, îmi cer scuze anticipat dacă depășești nivelul acesta în alte posibile creații, scrise sau nescrise, adică în curs de a fi concepute, dar aici, uite aici, textul acesta nu are destulă forță și idee ca să reziste ca poem integru sau, mai simplu, ca poem. nu pare să stea prea mult pe verticală, desi daca faci poezia asta asa încât să fie un sungur vers sau două, câte ar ieși, în dependență de mărimea monitorului fiecărui dintre cititori, oricum nu cred că ar ajuta textul, adică nu e problema ca să setea pe verticală. mie chiar îmi plac textele aerisite, structurate ceva, dar mai e o condiție esențială, să transmită ceva, orișice, măcar o stare... scrie ceva despre microorganisme. serios. și scuzu-mi tiposurile dacă am tastat ceva greșit, că nu recitesc. multă inspirațiune \"noncenzurată\" îți doresc!

fiindcă nu îmi mai permit să postez nimic, nu răspund așa cum ai scris tu, sau, mă rog, Petru cel Mare, cine-o fi, dar pot să impovizez ceva aici, în subsol de atelier, după care să-mi ofer dreptul să mă detest, să cad în propria-mi disgrație, că nu mă țin ca lumea de cuvânt.

(Răspuns ficțional pentru un amant ficțional,
al Ecaterinei I, cu identitate secretă)

te rog, să-mi dai de știre
de-o fi barba prea mare,
de vor zurda și puricii în ea
ca albinuțele în floare
și când s-a umple cu ispite
eu oi purta și astă grijă,
de ți-oi trimite niște chibrite
a mea privire?
ruptă din forma unui pește!
părul prea greu?
de mult nu m-am uitat cât cântărește
nu știi?
m-am tuns ca Turk
din Scrubs - o comedie
dar Türk nu e cu turcii
ăia din agonie
îl știi și tu pe Türk!
e chiar mai tare decât Bjork!!!
Și-apoi, cei vrei tu, anonim ce ești
eu sunt împărăteasă
eu am o viață ca-n povești
nu vreau să-ți fiu mireasă
Petrică-al meu nu merită trădare
Pe ochii tăi frumoși să-l schimb eu oare?

post scriptum: te rog să uiți adresa mea, culoarea ochilor mei și tot ce mă mai identifică. eu sunt, da, îndrăgostită, dar de altcineva, Ha!

n-am reusit sa repet nota adrianei, ca deja ai si postat eseul. ce coincidente pe-aici, prin poem, aproape ca amuzante. acest text mi se pare mai putin plictisitor decat primul, care e tot cu Ecaterina I. da, ar fi interesant un eventual raspuns.

...senzorialului... este senzationala la nivel de idee. am citit-o ieri. poezia ta. aproape ca mi-a placut. azi am gasit-o cu mare greu. iti pot sugera sa renunti la rima (ar prinde bine scrisului acesta) si sa pui niste diacritice, care cica-s obligatorii pe aici. ai destula libertate in exprimare, ai idei bune, iti mai lipseste o picatura de concentrare si ceva acuratete la editare. o sa te mai citesc.

surprinzător citești tu, dragoș, aici. mai profund decât chiar scrisul originar.
am mai adus un element în triadă și cu asta cred că mă opresc.

un context infinit pentru ceea ce sunt, pentru ceea ce voi fi. îmi e dificil să explic.

Adevărat a înviat!

sărbători senine! :)

mă bucur să aflu cât de bine poți scrie proză. am multe de învățat de la tine. mi-a plăcut descriprivul bine dozat și deloc plictisitor, discursul pe alocuri chiar poetic, foarte efectiv finalul, construcția și ca întreg... am citit cu interes. salut.

o simolitate, un firesc si o limpezime care parca te deschide, te face mai bun si mai primitor. un text aerisit si profund.

știu că nu are nicio legătură, dar mi-a amintit cumva de acest film, de \"Being John Malkovich\", nu la nivelul unui disconfort vizual, ci chiar la nivel de idee, în unele dintre versuri, un fel de click înafara normalității.

s-ar fi cuvenit să fac acel pas
să-mi scot masca să-mi arăt cicatricile toate
fără să număr secundele de până la începerea
unei noi epoci

când moartea mi-a întins o mână
m-am înghesuit în inimă
mai aproape de mine întunericul purtat
în artere
niște tunele străine
care duc înspre alt gol

........

paște fericit și sărbători sesine să ai!

mie imi suna \'kay si adj. si repetitiile din jurul lui aceeasi. merci de parere.

ceva face din cursivitatea de aici doar cursivitate, o enumerare de circumstanțe, de descriere a lor, dar toate se leagă într-o singură întâmplare. îmi pare ok cum ai adus dragostea aici. dragostea și cum se face simțită mi-a plăcut, dar totuși acestei structurări poietice ceva îi lipsește.

cam pe asta se si bazeaza textul. pe conversatiile cu i. multumesc.