Chișinău - Neuer Ekaterinburg (auf zwei Linien)

pacat de barba pe care te juri... dar, ma rog, dragostea impune sacrificii. :)

despre text: un eseu cand mai scrii??

ai scris ceva nu gluma....si ce crezi ca va raspunde.....!

n-am reusit sa repet nota adrianei, ca deja ai si postat eseul. ce coincidente pe-aici, prin poem, aproape ca amuzante. acest text mi se pare mai putin plictisitor decat primul, care e tot cu Ecaterina I. da, ar fi interesant un eventual raspuns.

1. Nu-i barba mea, e a lui Dimitrie. Corbul i-a cam jumulit-o. Mie îmi crește iarăși. Iar eu nu dau bărbi. Niciodată. Păcăleam doar când eram mic. Și nu-mi ieșeau păcălelile. Nu vreau să supăr pe nimeni.

2. Nu.

mesajul e clar. Cred că se putea mai bine cizela :) E la prima mînă, la a doua...
LIM.

1. Ecaterina, poate vei fi având tot dreptul să răspunzi chiar tu. Că e vorba tot de aceeași Ecaterina, fie după cum zici tu. Mă plec. Însă numai acest poem, al doilea e de dragoste, primul fiind de revoltă.
Ecaterina I, soția lui Petru I a fost de aur. pe vremea ei a fost fondat orașul Ekaterinburg, minier mai întâi, devenit pe timpul ei și trezorerie imperială. Ecaterina a II-a, cea din primul poem al meu, a dat statutul de oraș acestei localități de la poalele Uralilor. Ecaterina I și a II-a sunt tot una le ruși.
Numai eu vreau să le fac net diferite. Cum au fost de fapt. Iar la români... tot una e Ecaterina!

2. Nu înțeleg bine la care să mai cizelez. Mulțumesc pentru trecere. Nici mie nu-mi place primul poem. Sună misogin, dar din păcate asta a fost partea întunecată a celei de-a doua Ecaterine istorice. La prima Ecaterină, de aici, nu mai cizelez nimic, o las să fie ea.

fiind în metru antic, se poate cizela privind prozodia. Rimă, ritm, accent. Adică în curgere.
LIM.

Ruperile de ritm sunt foarte frecvente în \"Istoria ieroglifică\", unde sunt lungi fragmente în versuri, chiar și epitalamul bine cunoscut adresat Helgăi. În poemul meu nu e vorba de vreo vrăjire a țarinei, ci de o cerere imperioasă! Limbajul princepelui valah, numit de către turci Cantemir bei, era foarte întortocheat, deși a scris și un tratat despre muzica orientală, că doar a stat 17 ani la Stambul ostatic. Foarte cantabile nu trebuie să fie versurile lui. Nici ale mele.
Mulțumesc foarte mult de sugestie. Poticnirile în limbă vin din inimă!

fiindcă nu îmi mai permit să postez nimic, nu răspund așa cum ai scris tu, sau, mă rog, Petru cel Mare, cine-o fi, dar pot să impovizez ceva aici, în subsol de atelier, după care să-mi ofer dreptul să mă detest, să cad în propria-mi disgrație, că nu mă țin ca lumea de cuvânt.

(Răspuns ficțional pentru un amant ficțional,
al Ecaterinei I, cu identitate secretă)

te rog, să-mi dai de știre
de-o fi barba prea mare,
de vor zurda și puricii în ea
ca albinuțele în floare
și când s-a umple cu ispite
eu oi purta și astă grijă,
de ți-oi trimite niște chibrite
a mea privire?
ruptă din forma unui pește!
părul prea greu?
de mult nu m-am uitat cât cântărește
nu știi?
m-am tuns ca Turk
din Scrubs - o comedie
dar Türk nu e cu turcii
ăia din agonie
îl știi și tu pe Türk!
e chiar mai tare decât Bjork!!!
Și-apoi, cei vrei tu, anonim ce ești
eu sunt împărăteasă
eu am o viață ca-n povești
nu vreau să-ți fiu mireasă
Petrică-al meu nu merită trădare
Pe ochii tăi frumoși să-l schimb eu oare?

post scriptum: te rog să uiți adresa mea, culoarea ochilor mei și tot ce mă mai identifică. eu sunt, da, îndrăgostită, dar de altcineva, Ha!

e un bun mod de a privi lucrurile. Accept explicația. Mă bucur că așa simți și dorești să te exprimi. Chiar te invidiez. E o personală exprimare și o acceptare a părerilor. Nu sînt contra. Sugestia a venit pe lipsa informației despre modelul adoptat. E clar cum, mă așez de aceeași parte a baricadei.
LIM.

Mă crezusem ostracizat, trimis la Sibir, chiar de Ecaterina I. Of, ce coșmar am avut, nedormind decât un pic...

E bine să rămâi la prima opinie. Cele două poeme de fapt se completează unul pe altul, însă luate separat, fiecare e anemic din punct de vedere estetic, devitaminizat, cu imagini livrești. Asta e, declamativul lor nu se mulează bine peste realitatea dată, cea retrospectivă. Însă pe mine m-au interesat numai subtextualele mesaje pe care le conțin, cele de actualitate. Cred că la ele te referi, Liviu-Ioan, în ultimul tău comm, și-ți mulțumesc. Scuză-mă pentru toate explicațiile inutile de ieri. De fapt voiam să-mi înștiințez cititorii despre ceea ce este cu adevărat cam abscons în istorioarele cu împărătesele-țarine.
Ieri s-a făcut la Chișinău mare parastas pentru martirii de anul trecut. Dumnezeu să-i odihnească la sânul veșniciei!