Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@ecaterina-stefanEȘ
Ecaterina Ștefan
@ecaterina-stefan
Poezie

kate

1 min lectură·
Mediu
căutam un om măcar un om cu sentimente atât de goale
nimic nu mai era real
doar urma unui cadavru pe asfaltul rece
între lumi
și îmi era rușine
i-am scos ochelarii avea sub ei aceiași ochi
care se întorceau la aceleași întrebări
la același întuneric din mine căruia îi mai zic scris
mai necaligrafic ca scrisul mi-e întunericul
mai mult decât ascunderea orbitelor în vid
ochelarii aceia care m-au înecat în propria-mi furie
afurisiții de ochelari nu i-am stricat atunci
și îmi era rușine
am decupat identitatea aceea din mine
am pus-o în ramă și am început să mă rog către ea
din sacrificiu am făcut-o icoană
și îmi era rușine
023.046
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
112
Citire
1 min
Versuri
17
Actualizat

Cum sa citezi

Ecaterina Ștefan. “kate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ecaterina-stefan/poezie/13935440/kate

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@alexandru-ghetieAGAlexandru Gheție✓
identitatea icoană, interesting... Ca idee îmi place, și e bine creionata aici starea de confuzie, de necunoaștere de sine, metafora ochelarilor. În strofa a doua sunt prea multe adj. pron -\"aceiași ochi\", \"aceleași întrebări\", \"același întuneric\" și nu prea sună bine acel \"mai necaligrafic ca scrisul\" :). În rest e ok.
numai bine,
alex
0
@ecaterina-stefanEȘEcaterina Ștefan✓
mie imi suna \'kay si adj. si repetitiile din jurul lui aceeasi. merci de parere.
0