Poezie
lacrămi peste rânjetul cerului tău
1 min lectură·
Mediu
cad din abis
cu sfințenie privesc
cerul și marea
marea și cerul
cenusă cade din pământ și lacrămi urcă la cer
vecina bunicii dă în bobi:
“la ceas de seară vei întâlni mândră fecioară”
cerul scrâșnește
pământul icnește
rânjete mâzgălite de acuarele ieftine pe fața de clovn,
și lacrămi, lacrămi
încărcate cu balastul partiturilor inimii tale
brăzdează linii negre între apus și rasărit
o fi ziua în care nu am venit
“mândră, da haină, o să rupă inima’n tine”
în zare, neguri mari plutesc
gânduri bizare’ncolțesc
022.949
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ochian Nicusor
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 86
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Ochian Nicusor. “lacrămi peste rânjetul cerului tău.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ochian-nicusor/poezie/13936289/lacrami-peste-ranjetul-cerului-tauComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
cum adică_cad din abis? abisul e o prăpastie, ceva adânc. pot doar să cad în abis, dacă nu e vreo încercare de metaforizare. din tot poemul ăsta aș lăsa un singur vers, acel cu clovnul, și acela doar reformulat.
0
O stare metaforizată, un univers în care dispare gravitația, o lume ce nu mai gravitează în jurul a nimic, față de nimic. M-a provocat “un fel de rânjet acoperă cerul”, de acolo a plecat acest text, în acel titlu mi-a fost muza, acolo am vazut cum uităm să gravităm (să aparținem cuiva). Sunt un membru nou deschis în fața sugestiilor ce mi-ar îmbunătați textele, imi dau seama câte am de învățat la fiecare text bun citit aici.
Mulțumesc pentru vizită, numai bine
Mulțumesc pentru vizită, numai bine
0
