Jurnal de seară 7
Înainte să ies din casă îmi închei fermoarul de la geacă cu așa o îndârjire parcă aș trage cu dinții de ziua de ieri ca o plapumă deasupra ochilor rămânem amândoi acolo doar noi un copil care
ONOchian NicusorJurnal de seară 6
pentru vorbe nespuse ce au rămas pe buzele uscate după atâta tăcere și doare intră în piele ca o ciumă albă rămâne alb negrul e trasat în tăieturi adânci albul presărat de mâinile trudite
ONOchian NicusorJurnal de seară 5
întinzi mâinile până dincolo. te privesc ești înconjurat de copii flămânzi. *** ziua de ieri ți-a intrat sub unghii a… ai o firmitură de pâine pe bărbie rămasă de la prânz. *** degeaba
ONOchian NicusorJurnal de seara 4
văd cum cerul îmbracă pământul nuferi înfloresc pe ape drept mulțumire *** când mă gândesc la iubire mă duc la oglindă și mă privesc în ochi zâmbesc îmi dau seama sunt gol doar în ochii
ONOchian NicusorJurnal de seară 3
ții mâinile împreunate în dreptul pieptului ca un vapor de hârtie în mijlocul unei ape liniștite
ONOchian NicusorJurnal de seară 2
În fiecare dimineață îmi doresc să plec de acasă pășind peste prag cu dreptul (așa îmi spunea bunica; pășește cu dreptul peste fiecare prag și dorința ce o ai în gând ți se va îndeplini) doar o
ONOchian NicusorJurnal de seară 1
mâinile tale ravășesc întunericul șoapte dulci trosnesc aiurea prin memorie parcă ard lemnele în șemineul ce îl visez lângă mine îți scriu când ești lângă mine -liniște se întunecă în jur doar
ONOchian NicusorTaci și rabdă (Ultima pagină) 2044
aș vrea să pot zbura dincolo să mă întorc seara la cină să împărțim felii de lumină din miezul pământului visele nopții să ne fie calde diminețile reci cu miros de salcie de fiecare dată când
ONOchian Nicusor2043
lacul din islaz s-a inundat cu petrol gâștele pe care le alergai când erai mic sunt acum negre . . . . în curtea casei avem piscină . . . bunicul s-a recăsătorit cu miss fata de la țară
ONOchian Nicusor2042
plopii de langă bloc gazde croncanilor negri printre frunzele ruginii vrăbiuțe mănâncă firmituri de pâine aruncate pe geam de vecina de la doi trag obloanele pereții mai reci, mai mici,
ONOchian Nicusor2041
Sub streașina casei s-a facut liniște mărul din curte își întinde mâinile uscate spre cerul fumuriu cocorii poartă în cioc colțurile odăii doar trei în celălalt colț un copil mănâncă lipii
ONOchian Nicusor2039
rezem capul de scoarța nopții obrazul tău mi-a fost prea fierbinte pe buze încerc să mă privesc acum în oglinda asta de zmoală să te privesc să mă întorc pe drum să culeg firmiturile de
ONOchian Nicusor2038
marea e mută din nuri își mulge valuri albe ca un cearșaf în noaptea nunții peste toți trandafirii care m-au înțepat atunci când i-am cules să ții dăruiesc ea tace se
ONOchian Nicusor2037
Sunt zile precum furnicile mișună în interiorul meu ca niște buldozere îmi împing organele spre lume bucăți, bucăți îmi sparg scoarța cum boabele de fasole plesnesc ușor, ușor și... ahh! tu
ONOchian Nicusor2036
adunam capace de borcane plantam în ele ghiocei și florile de pus în piept ce le primeau bunicii când mergeau la nuntă pământul se înroșea de la codițele metalice le spuneam celorlalți
ONOchian Nicusor2035
așa faci tu debordezi de fericire mă tragi de mânecă și mă arunci în pat aștepți de la mine aceeași explozie de pasiune ca o cutie de bere după ce ai scăpat-o pe jos apoi o desfaci ceasul de
ONOchian Nicusor2034
alerg cu pleoapele căzute în palme îmi strâng privirea în pumni de parcă greutatea norilor se așterne peste gene privesc pomeții și praful ce-mi încalță picioarele între degete un firicel de
ONOchian Nicusor2033
pașii tăi se aud pe trepte bocancii evită preșul de la intrare plini de noroi calcă pragul câteva pietricele dintre crestele bocancilor se răsfiră pe parchetul prospăt lacuit și tu
ONOchian Nicusor2032
gândurile spoiesc cu var zmoala somnului și morții privesc pe geam cireșii s-au scuturat de floare peste pământul uscat și mamele nu-și mai plâng copiii nenăscuți bunica ar vrea să-și plimbe
ONOchian Nicusor2031
…privești în zare dincolo de tumultul cel mare puieți sunt sufletele-n cer Făr’ de pământ mizer …ai putea să vezi și sufletu-ți prea înălțat să-l crezi născut între copite de cirezi pe
ONOchian Nicusor2030
cerul plânge peste frunți încrețite răsăritul naște întuneric dimineții în care deschizi ochii nori negri se ridică în urma hergheliilor ce aleargă aleargă aleargă oriunde biciuri de foc
ONOchian Nicusor2029
un sâmbure de cais încolțește ochii privesc înapoi pe maidan gâștele vecinilor aleargă care-n-cotro râsete cristaline zumzăie în timpane pe retină o peliculă alb-negru rulează între
ONOchian Nicusor2028
Miezul zilei o pâine scoasă din cuptor ceasul ticăie ora douăsprezece e timp de coborâre liniștea izbește pereții goi împinși dinspre nord în piept după ce trece apa un om mai puțin guri
ONOchian Nicusor2027
Pungi de plastic foșnesc memoria inscripționată pentru casierie -cod de bare- printre liniuțe zboară amintirile vacanțelor la bunici fără plastice bucurii. fără coduri de bare doar
ONOchian Nicusor