Poezie
2034
Cât un suspin
1 min lectură·
Mediu
alerg cu pleoapele căzute în palme
îmi strâng privirea în pumni de parcă
greutatea norilor se așterne peste gene
privesc pomeții și praful ce-mi încalță picioarele
între degete un firicel de sânge
curge prin praful rătăcirilor ca un fior
îmi încălzește trupul din călcâi până între coaste
genunchii se sfărâmă în drum
orizontul se îngustează
pământul devine una cu cerul
cortina cade ca un cearșaf alb
și mare și cer și pământ acoperă
rămân trandafirii roșii
sădiți în marea asta albă
001.243
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ochian Nicusor
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 81
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ochian Nicusor. “2034.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ochian-nicusor/poezie/13949994/2034Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.