Poezie
2039
Eu, un clișeu
1 min lectură·
Mediu
rezem capul de scoarța nopții
obrazul tău mi-a fost prea fierbinte pe buze
încerc să mă privesc acum în oglinda asta de zmoală
să te privesc
să mă întorc pe drum
să culeg firmiturile de iubire
să fac un buchet de zile luminoase
să regurgitez din viscere, cele răni prea dureroase
să… Da iubire !
din cioburi de întuneric
îmi aștern pernă sub căpătâi
să-mi odihnesc amintirile alături sâmburilor de migdale
să-ți gust din nou sărutul ce pieptul mi la ars
s-aștern veninul șarpelui ce zace în mine
în patru colțuri de lumină
001.208
0