Poezie
2042
Bunica nu doarme niciodată
1 min lectură·
Mediu
plopii de langă bloc
gazde croncanilor negri
printre frunzele ruginii
vrăbiuțe mănâncă firmituri de pâine
aruncate pe geam de vecina de la doi
trag obloanele
pereții mai reci, mai mici, colțurile camerei
mai întunecate
pe noptieră pâlpie slab o lampă cu petrol
chipul bunicii
fața ei brăzdată de timp mâinile aspre cu mângâieri calde
îmi veghează somnul
cioburi de cer lipite cu aracet
dimineața mă spăl pe față cu săpun și apă rece
las visele pe noptieră
002267
0