Poezie
2037
Déjà vu
1 min lectură·
Mediu
Sunt zile precum furnicile
mișună în interiorul meu
ca niște buldozere
îmi împing organele spre lume
bucăți, bucăți îmi sparg scoarța
cum boabele de fasole plesnesc ușor, ușor și...
ahh!
tu simți?
aerul, soarele, cerul, ploaia, zi și noapte.
respiram dar plămânii îmi erau goi,
era soare dar îmi era frig,
cerul era prea departe de ochii cazuți în pământ
ploaia mă uda în loc să mă curețe
zi și noapte
toate, închise acolo
înlăuntrul ființei
fără stele noaptea, fără soare ziua
doar
frământări
001293
0