Poezie
2030
(până și pietrele curg printre degete)
1 min lectură·
Mediu
cerul plânge peste frunți încrețite
răsăritul naște întuneric dimineții în care deschizi ochii
nori negri
se ridică în urma hergheliilor ce aleargă aleargă
aleargă oriunde
biciuri de foc întețesc potopul
stejarul din deal
lampă în fața ta
când erai copil
alergai alături de șleahta din sat
în fiecare competiție “primul la stejar”
acum o torță olimpică
o nouă competiție
“supraviețuire”
pământul curge
case curg
oameni curg
până și gesturile devin lichide
secunde minute
orele țes labirinturi de ape
îți dai cu părerea
la dreapta
la stânga
privește
doar
privește
033732
0
te-aș întreba dacă poți să reduci tot ceea ce ai scris la o singură propoziție. ca o sinteză.